Dincolo de lucrurile cunoscute şi arhicunoscute legate de episoadele sângeroase ale Revoluţiei din decembrie 1989, readuse în prim-plan de mass-media în fiecare an, rămân destinele unor oameni care, fără voia lor, s-au trezit în mijlocul unor evenimente fără să ştie ce trebuie să facă şi încotro trebuie să o apuce.

Reporterii "Evenimentului zilei" au stat de vorbă cu doi dintre participanţii la mişcările din Cluj-Napoca, din decembrie 1989. Unul dintre ei a luptat pe baricade şi s-a ales cu un glonţ în picior, în timp ce celălalt a participat la Revoluţie ca ofiţer de securitate.

Destine în oglindă

Aurel Coltor are 73 de ani şi în decembrie 1989 a mers să facă revoluţie, să-l dea jos pe Nicolae Ceauşescu. În cei 21 de ani care au trecut, Coltor s-a aflat în prima linie a luptei de demascare a celor care au tras în demonstranţi sau au dat ordine în acest sens.

"Am fost de 96 de ori la procesul Revoluţiei de la Cluj şi, în final, am obţinut condamnarea a cinci persoane la pedepse mari de închisoare, peste nouă ani. Acum mai sunt închişi maiorul Ilie Dicu, care a fost condamnat la 15 ani de închisoare, şi colonelul Valeriu Burtea", ne-a declarat Aurel Coltor.

De partea cealaltă a baricadei s-a aflat fostul locotenent-major de securitate Liviu Banias. Ofiţer de informaţii în cadrul Securităţii Timiş, la Direcţia informaţii interne sau temuta Direcţie 1, Banias a cules informaţii pe tot parcursul perioadei 16-22 decembrie 1989, atât despre revoluţionari, cât şi despre măcelurile făcute de militari în diferite zone din Timişoara.

PE BARICADE

Aurel Coltor are acum 73 de ani. În urmă cu 21 de ani, a fost împuşcat în picior

La cei 73 de ani ai săi, fostul revoluţionar Aurel Coltor are o mare nemulţumire: faptul că nu a putut obţine condamnarea generalului Florian Caba, cel care i-a dat ordin maiorului Ilie Dicu să tragă în demonstranţi şi l-a premiat apoi cu 1.000 de lei pentru ispravă: masacrul de pe strada Horea, din centrul oraşului Cluj-Napoca. "Nu am obţinut dreptatea nici la Înalta Curte de Justiţie. Nu au vrut şi basta! Dar mergem înainte", spune el.

Rănit de gloanţe ricoşate

Aurel Coltor povesteşte despre lupta pe care a dus-o, în cei 21 de ani scurşi de la Revoluţie, împotriva celor care au tras în decembrie 1989.

"Am fost de 96 de ori la procesul Revoluţiei de la Cluj şi în final am obţinut condamnarea a cinci persoane la pedepse de peste nouă ani. Acum mai sunt închişi maiorul Ilie Dicu, care a fost condamnat la 15 ani de închisoare, şi colonelul Valeriu Burtea. Fostul prim-secretar de partid Ioachim Moga a murit, generalul colonel Iulian Topliceanu şi colonelul Laurenţiu Cocan sunt liberi deoarece nu au suportat regimul de detenţie. Asta e cea mai mare realizare a mea de după 1989, iar dacă lumea mă întreabă pe stradă dacă nu am milă faţă de ei le spun direct, nu. Nu mi-a fost milă de ei pentru că au tras ca în animale. Oamenii care au venit de la CUG au venit neînarmaţi. Militarii au fost prea zeloşi şi au tras fără să stea pe gânduri. Securitatea a apărut în piaţă după ce s-a tras. Securitatea a ştiut că pică Ceauşescu, dar armata nu, au zis să-l apărăm pe Ceauşescu", susţine Coltor.

Pe 21 decembrie 1989, Aurel Coltor a fost rănit în picior de o rafală de gloanţe trase de căpitanul Florian Iacob, decedat între timp. "Lucram foarte aproape de fosta Piaţă a Libertăţii, actuala Piaţa Unirii, unde s-a tras prima dată. Am mers acolo şi am ajuns în primul rând al demonstranţilor. La un moment dat, cineva a strigat către un capitan, Iacob Gheorghe, criminalule. Atunci el a luat arma şi a tras la bordură şi de acolo gloanţele au ricoşat. Au murit lângă mine două persoane şi eu am fost rănit la piciorul stâng de două gloanţe", povesteşte Aurel Coltor.

"Revoluţionarii nu au fost pregătiţi să preia puterea"

După decembrie 1989, Coltor a încercat să-şi ofere serviciile Frontului Salvării Naţionale, fiind specialist în achiziţii publice şi lucrări de infrastructură.

"I-am zis lui Octavian Buracu, că el era preşedintele FSN: hai să facem ceva cu investiţiile, şi el mi-a spus că Petre Roman a emis o decizie prin care toate investiţiile se opresc. Am înţeles şi am plecat, iar pe urmă nu am mai revenit niciodată. Eu recunosc sincer, între noi, revo luţionarii, nu au fost oameni cu pregătire să preia puterea. Dacă dădeai atunci cu pumnul în masă, toţi securiştii şi nomen claturiştii erau pe sub masă. Dar cum nu s-a întâmplat asta, ei şi-au instalat linia a doua, aveau relaţii şi totul, şi aşa au pus mâna pe ţară şi pe resurse", afirmă clujeanul.

Aurel Coltor este nemulţumit de faptul că, după decembrie 1989, corpul ofiţerilor de securitate a fost reabilitat prin simplul fapt că au fost adunaţi sub umbrela SRI de unde, între timp, s-au pensionat şi primesc lunar sume considerabile.

"Dacă ar fi după mine, toţi securiştii ar fi trebuit să meargă la munca de jos. Lor nu trebuia să le dea dreptul pentru că mulţi au fost oameni răi. Pentru perioada în care au activat în securitate le-aş fi dat salariu minim pe economie, nu ca acum, când au pensii de 3.000-4.000 de lei", mai spune Coltor.

"Nu ştiu dacă a meritat să luptăm pentru Revoluţie"

Fiind preşedintele celei mai mare asociaţii din Cluj-Napoca, Asociaţia pentru Adevărul Revoluţiei, Aurel Coltor crede că ideea de revoluţie şi revoluţionar a fost compromisă de tot felul de oameni care nici nu au fost în stradă în decembrie 1989.

"Cei care poartă titlul de luptător cu merite deosebite primesc o indemnizaţie de la stat egală cu salariul mediu brut, adică vreo 1.500 de lei. În Cluj, sunt acum vreo 300 de luptători plătiţi, dar, dacă îi scuturi bine, nu ştiu dacă găseşti 25% care au fost printre gloanţe. Am auzit că sunt şi ofiţeri de securitate care sunt eroi, dar sunt la alte asociaţii şi sunt ţinuţi secret. Eu am fost împotriva acordării acestor drepturi băneşti pentru că nu poţi spune că doar anumite persoane au făcut Revoluţia, iar altele nu. În Cluj au fost zeci de mii de oameni pe stradă, dintre care unii au şi murit. Despre aceşti zeci de mii de oameni ce putem spune? Doar că sunt de bun-simţ şi nu şi-au făcut acte", adaugă Coltor.

Întrebat dacă a meritat să lupte în decembrie 1989, Coltor spune că asta este marea întrebare care îl frământă de foarte mult timp.

"Nu ştiu dacă a meritat să luptăm pentru Revoluţie. Cred că a meritat doar pentru ideea de libertate, dar când văd cum merg lucrurile spun doar cu jumătate de gură că a meritat. S-a obţinut dreptul de circulaţie, la confesiuni religioase, dar culmea este că nu mai ai unde să te plângi", spune Aurel Coltor.

După o viaţă de muncă în cercetare, Aurel Coltor are o pensie de 1.500 de lei, la care se mai adaugă indemnizaţia pentru lup tător, tot de 1.500 de lei. Revoluţionarul spune că singurul beneficiu material a fost faptul că a reuşit să-şi facă un mormânt.


EROU. Aurel Coltor, luptător la Revoluţia din 1989
FOTO: MIHAI ŞOICA

RETRAGERE STRATEGICĂ

Fostul ofiţer de securitate Liviu Banias şi-a predat pistolul în 22 decembrie

După 22 decembrie 1989, fostului ofiţer de in formaţii în cadrul Secu rităţii Timiş, Liviu Banias, i s-a propus să lucreze în ser viciul secret austriac, dar a refuzat. A lucrat ca ofiţer în cadrul Serviciului Român de Informaţii, în prezent fiind pensionar cu gradul de colonel.

Pensia pe care Liviu Banias o primeşte este dublă faţă de cea a revoluţionarului Aurel Coltor, care încasează lunar 1.500 de lei. "Este o pensie decentă, nici mare, dar nici mică. Am lucrat pentru ea şi zic că o merit", spune fostul locotenent- major de securitate.

"Am intuit că pică Ceauşescu"

Pentru Banias şi colegii lui, protestele care au început pe 16 decembrie la Timişoara erau un lucru la care se aşteptau. Ceea ce nu au crezut a fost că Nicolae Ceauşescu ar putea "să pice".

"Abia în 22 decembrie am fost siguri că pică Ceauşescu. Erau semne încă din 21 decembrie, dar în 22 decembrie am fost sigur. Am fost primul care i-am zis şefului meu că plec deoarece treaba mea şi a noastră s-a încheiat în această instituţie. Am pus pistolul, legitimaţia şi carnetul de partid în sertar şi am plecat. Noi am intuit că pică Ceauşescu încă dinainte de decembrie 1989 pentru că oamenii nu mai puteau să rabde, dar nu am crezut că pică chiar atunci", spune Liviu Banias.

"Am avut o plăcere să culeg informaţii"

Fostul ofiţer mai spune că şi-a ales această meserie pentru că i-a plăcut ideea de a avea o carieră militară. "Securitatea a fost o instituţie puternică. M-am făcut ofiţer de securitate pentru că mi-a plăcut. Am avut o plăcere să culeg informaţii şi mi-a plăcut cariera militară. Ca ofiţer erai respectat, depinde de om şi de oameni. Dacă aveai un comportament bun, oamenii nu se temeau de tine. Dacă duceai cu populaţia o politică de forţă, nu găseai nimic, nu primeai nimic. Salariul meu din timpul Revoluţiei era de 4.500 de lei, un salariu de inginer", mai spune fostul ofiţer.


DE PARTEA CEALALTĂ A BARICADEI. Fostul ofiţer de securitate Liviu Banias
FOTO: MIHAI ŞOICA

IPOTEZA ROMANTIC-NAŢIONALISTĂ

Ce a declanşat Revoluţia

Liviu Banias spune că, încă din vara anului 1989, informaţiile privind o posibilă revoltă în jurul pastorului Laszlo Tokes i-au făcut pe mai marii Securităţii să se gândească tot mai des la aplicarea Ordinului 1100. "Era acel ordin prin care, în caz de necesitate, Securitatea contribuiacuinformaţii, Miliţia – cu restabilirea ordinii, iar Armata – cu acţiunea în forţă", spune Banias.

"Cum să fii terorist dacă eşti la închisoare?"

Din 12 decembrie 1989, odată cu sprijinul manifestat de timişoreni faţă de Laszlo Tokes, Securitea Timiş a intrat în alertă, făcând tot mai des refereri la acest ordin. Liviu Banias spune că factorul declanşator al Revoluţiei nu a fost pastorul, ci un muncitor care ar fi strigat "Jos Ceauşescu!", dintr-un tramvai. "La un moment dat, pe 16 decembrie, dintr-un tramvai care venea de la gară şi care trecea prin Piaţa Maria, cineva a strigat «Jos Ceauşescu, jos comunismul!». După mine, ăsta a fost momentul declanşator al Revoluţiei. Apoi, la ora 16.00, s-a dat alarma", povesteşte Banias.

Nici pe 22 decembrie, mulţi securişti nu erau foarte convinşi că Ceauşescu va pica. "Pe 22, majoritatea ofiţerilor eram la sediu. Nu a existat nicio dezertare până atunci. În toată perioada de acalmie se furnizau informaţii despre mişcările revoluţionarilor şi despre cine trage. Se ştia că va vorbi Ceauşescu pe la ora 14.00 şi toată lumea aştepta. Când a fugit cu elicopterul, am plecat toţi. A mai rămas doar colonelul Traian Sima. Pe 23, m-am predat la armată, iar până pe 27 decembrie am fost la închisoare, cu toţi colegii mei. Asta mă supără cel mai tare, că se spune că am fi fost terorişti. Dar cum să fii terorist dacă eşti la închisoare?", se întreabă Banias.

Fostul ofiţer consideră că instituţia Securităţii a fost culpabilizată deoarece era nevoie de un ţap ispăşitor. "Era nevoie de armată şi Miliţie pentru restabilirea ordinii. Pe noi nu ne mai asculta nimeni, având în vedere trecutul instituţiei, şi atunci a fost foarte uşor să culpabilizeze nişte oameni şi o instituţie întreagă", crede Banias.

VICTIME

26 de clujeni au fost ucişi în 1989

La Cluj-Napoca, Revoluţia a început pe 21 decembrie 1989, când un grup de persoane condus de actorul Călin Nemeş a vrut să organizeze un miting de solidaritate cu Timişoara. La ora 15.00, în Piaţa Libertăţii au apărut trei plutoane de militari. După un dialog scurt cu manifestanţii, militarii au deschis focul, fără avertisment, iar 12 clujeni au fost ucişi. În total, 26 de clujeni au murit în timpul Revoluţiei.