Revoluţia reţelelor sociale în calitatea democraţiei a lăsat Europa fără lideri | PULSUL PLANETEI

Reţelele sociale au fost o decoperire - rezultat al accesului rapid şi cvasi- universal la tehnologia Internet şi al inventivităţii umane - cu un efect major asupra dezvoltărilor sociale, a coagulării poziţiilor şi persoanelor din spaţii diferite, care altfel nu s-ar fi întâlnit sau nu s-ar fi cunoscut niciodată.

 Impactul acestei descoperiri nu s-a înregistrat numai în domeniul revoluţiilor populare ale primăverii arabe, prin utilizarea forţei mobilizatoare şi a rapidităţii acestor convocări, nu numai în formulele de radicalizare, convertire şi coagulare a reţelelor teroriste, care au avut formule noi de coordonare şi comunicare, ci a avut un impact major în Occident, în sânul societăţilor noastre, prin rafinarea, sofisticarea şi fractalizarea electoratelor.

Reţelele sociale au făcut să se poate coagula rapid grupuri de persoane cu aceleaşi probleme, de ce mai multe ori probleme specifice, tehnice, extrem de dificil de rezolvat, reclamând studiu, analiză sofisticată, alegere complicată, cu costuri pentru orice decident. Dar aceste grupuri de obicei bine pregătite aşteaptă rezultate concrete la probleme concrete, de unde dificultatea unui lider politic sau decident de a adresa multitudinea de asemenea grupuri şi nenumăratele probleme particulare şi extrem de presante pentru aceste grupuri. De aici şi lipsa capacităţii de a satisface sau aduce la vot grupuri cu aşteptări de asemenea natură. Aici nu funcţionează mesajele de masă, radicale sau absolute, care rup societăţi şi aduc majorităţile, ci aici e nevoie de un mesaj foarte rafinat, ţintit, clar şi mai ales nuanţat, iar acest lucru trebuie repetat pentru nenumăratele grupuri de această factură, nu numai pentru unul singur. Mult mai dificil decât cele 3-5-7 teme mari care constituiau campaniile marilor partide de masă.

Ca răspuns la aceste evoluţii, clasa politică europeană s-a dovedit neputincioasă. Mare parte din partidele clasice au preferat continuitatea mesajelor europene, corecte politic şi în siajul proiectelor de acum 25 de ani, ale construcţiei europene unitare. Principii, valori clare, dar abordări tot mai puţin flexibile şi tot mai neadecvate problematicii actuale, de unde şi îngustarea electoratului care susţine aceste opţiuni. Apoi alţii au îmbrăcat haina populismului, a guvernării cu ochii la mass media şi la sondajele de opinie, cu mesaje ce adresează fricile şi instinctele primare gregare ale unei populaţii mai puţin instruite. Xenofobia, islamofobia, naţionalismele, populismele de toate felurile, ba chiar şi antisemitismul se regăsesc în mesajele simple şi uşor de promovat, uşor de înţeles de către consumatorii mediei de mainstream fără pregătire superioară, fără spirit critic şi fără prea mult timp de nuanţe.

Serviciul militar obligatoriu. România trebuie să-și întărească sistemul de apărare

Românii nu scapă de noi impozite. Categoriile ce vor fi vizate să rămână cu mai puțini bani

Primele două categorii se înscriu tot mai mult în capitolul „folowship”, cei care urmează vrerea majorităţii cetăţenilor, nu propun idei, nu sunt leaderi. De aici începe greutatea: să formulezi naraţiuni şi să descrii realităţi, să ai viziune şi să arăţi cum evoluează şi care-i perspectiva lumii, să propui teme pentru agenda reală a populaţiei, dar şi să descoperi problemele acoperite sub preş şi nesoluţionate până acum, băgate în comisii şi formule de consultare formale şi pendinte şi astăzi, gata să arunce în aer societatea la orice punct sunt accesate – vezi cazul neintegrării resortisanţilor de generaţia a doua şi a treia a celor veniţi din colonii, enclavizarea şi radicalizarea în zone inaccesibile autorităţii. În plus leadershipul trebuie să elimine temele parazit, pseudotemele lansate deseori de media, altfel marginale, superficiale sau nerelevante, dar clamând timp, impact şi audienţă.

Ce schimbări şi oportunităţi avem pentru a obţine leadershipul pe care-l căutăm cu lumânarea? Nu stiu astăzi, dar cred că o caracteristică a foremelor noi ar fi inconsistenţa. Putem constata o greutate tot mai mare a aglutinării, coeziunii şi adunării sub acelaşi standard a personalităţilor şi ideilor, din contra, remarcăm la acest nivel al noilor constructe individualismul izolaţionist şi rătăcirea prin diverse turnuri de fildeş. Pe de altă parte, nici vechile partide clasice nu au arătat apetenţă pentru noi oameni, noi lideri, noi resurse şi noi idei, ci mai degrabă încremenirea în proiect, pe baza luptei cu cei asemenea pentru acelaşi electorat care se restrânge. Astfel, putem constata că avem deja o societate fără lideri. Din păcate următorul pas ar putea fi o societate fără stat.

Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor