Am făcut două vizite prelungite în România și am întâlnit oameni speriați, care dintr-o dată erau plini de speranță. Cât de dezamăgită sunt să aflu că România, azi, (membră UE) are una dintre cele mai ridicate rate a sărăciei în rândul copiilor, din lumea dezvoltată”.

Sunt cuvintele unei autoare britanice, Bel Mooney, care scrie o rubrică de răspunsuri la scrisorile cititorilor, în publicația Daily Mail. 

La  finalul rubricii de azi, Bel Mooney povestește următoarea istorioară:

„Am avut, recent, un schimb de emailuri minunat, pe siteul meu, cu o fetiță de 12 ani din București, care citește romanul meu, Vocile Tăcerii (The Voices of Silence), a cărui acțiune se desfășoară în 1989, în timpul revoluției. Mă bucur atât de mult! 

Ea mi-a pus mai multe întrebări, inclusiv cine este persoana după care am construit personajul principal. Nimeni, i-am răspuns, pentru că scriitorii au voie să inventeze lucruri. Mi-a răspuns: „Nu cred că Flora este un personaj inventat, pentru că pare atât de realist! Sper ca ceva atât de deavstator precum Revoluția din România să nu se mai întâmple vreodată în România sau în lume”. 

Oh, draga mea, mi-am zis…dar se va întâmpla…și unoeri (la fel ca în România) astfel de revolte aduc o schimbare în bine. 

Sigur sunt copii din fostele țări comuniste din Estul Europei învățați ce a însemnat comunismul? Când toată lumea era speriată de Poliția Secretă (Securitate – n.r.)? Când nu exista nimic în magazine și doar elita avea acces la dolarul atotputernic? Era o devastare continuă. 

Recent, dragi cititori, mărturisesc că m-am simțit învinsă. Noi, cei care am trăit schimbări politice, am văzut lideri care au venit și au plecat, am ascultat cele mai recente stupizenii, am fost martorii ipocriziei celor „virtuoși”, am auzit strigătele furioase ale tinerilor…nu e de mirare că simțim că nu e nimic nou sub soare. Cu excepția speranțelor noi și triste”, a încheiat autoarea.

Bel Mooney răspunde cititorilor pe probleme relaționale sau emoționale, în fiecare săptămână în Daily Mail. 

 The Voices of Silence vorbește despre modul în care vede și trăiește o fetiță revoluția din România. Flora Popescu are 13 ani și tot ce știa până atunci se schimbă în viața ei din București. Despre părinții ei, prietena ei, viața restrictivă pe care o ducea într-un bloc turn din București, noul ei coleg de la școală, Daniel și dilema dacă poate sau nu să aibă încredere în el? Și cuvintele tatălui ei: „Oameni ca noi nu-și  pot permite luxul de a avea prieteni noi”. În final, Flora descoperă că ea este singura care poate salva viața tatălui ei.