Marii operatori de internet îi presează pe micii provideri să-şi vândă afacerile. Nu profitul, ci o cotă de piaţă cât mai bună reprezintă resortul intenţiilor de cumpărare. Ofertele deosebit de tentante de servicii, la care se adaugă pachete ce includ calculatoare, gratuităţi sau telefoane, sunt principalele arme cu care marii furnizori de internet "sugrumă" reţelele de cartier. Începută în urmă cu câţiva ani, vânătoarea de reţele de cartier declanşată de marii operatori continuă şi astăzi.

„Furnizorii mari de internet ne presează prin ofertele de internet pe care le fac, beneficiind de preţuri mult mai bune. Ei au forţa financiară care le permite să facă oferte «la pachet», în condiţii mai bune şi la tarife avantajoase, lucruri aproape imposibile pentru un furnizor mic şi mediu de servicii de telecomunicaţii“, ne-a declarat Radu Bască, reprezentant al firmei Join Telecom.

Părerea sa este împărtăşită şi de Corneliu Tănasă, unul dintre reprezentanţii reţelei bucureştene Comtel Supernet. „Ofertele deosebit de tentante de servicii la pachet sunt principalele arme utilizate de cei mari din piaţă. Evident că profitabilitatea, deja, este o noţiune de mult uitată, însă obţinerea unei cote cât mai mari de piaţă cu orice preţ este strategia aplicată de marii furnizori“, ne-a declarat acesta.

Uneori, presiunile capătă forme un pic „neortodoxe“. „Ne presează foarte mult, în majoritatea cazurilor cu ajutorul preşedinţ ilor de bloc şi al administratorilor. Aceştia ne pun beţe în roate când vine vorba de cablarea unui bloc. Unii chiar nu ne permit deloc accesul în imobil, invocând că există deja internet în bloc, de la RCS&RDS sau Astral“, ne-a declarat Aurelian Niculae, unul dintre fondatorii Bridge Network Telecom. Tentativele de preluare, ceva uzual

Începută în urmă cu câţiva ani, vânătoarea de reţele de cartier declanşată de marii operatori continuă şi astăzi. Join Telecom a fost curtată de furnizori mari, precum RCS&RDS, iLink sau Airbites. „Nu am ajuns la discuţiile referitoare la preţ, pentru că nu am fost interesaţi de vânzare“, ne-a spus Radu Bască. Andrei Macri, unul dintre fondatorii reţelei Tennet Telecom, ne-a declarat că există oferte de cumpărare de la marii operatori din piaţă, dar şi de la câteva persoane fizice. Nu a divulgat şi numele acestora. Şi Bridge Network Telecom a primit oferte de preluare. „Am primit oferte de preluare de la furnizorii RCS&RDS, Astral şi mai noi iLink. Preţul oferit este destul de mic. La un calcul simplu, în aproximativ un an ei amortizau investiţia“, ne-a povestit Aurelian Niculae.

„Sindicatul“ reţelelor Pentru a face mai bine faţă acestor presiuni şi pentru a comunica de pe poziţii mai bune cu autorităţile, reţelele de cartier s-au unit în asociaţia InterLAN. Conducerea asociaţiei a avut întâlniri atât cu reprezentanţii marilor furnizori, cât şi cu membrii Autorităţii Naţionale de Reglementare în Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei (ANRCTI) sau cu reprezentanţii Ministerului Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei (MCTI). Nu toată lumea este, însă, mulţumită de modul în care funcţionează InterLAN. „Furnizorii mici au înfiinţat InterLAN-ul, dar acesta este doar o organizaţie mai mult tehnică, care asigură interconectarea reţelelor. Nu numai că nu suntem organizaţi, dar ne mai şi certăm între noi“, spune Aurelian Niculae.

Autoritatea veghează

Aproape toţi operatorii mici sau mijlocii contactaţi de EVZ s-au declarat mulţumiţi de relaţia pe care o au cu ANRCTI. „ANRCTI nu încearcă să pună beţe în roate. Controalele sunt semestriale sau anuale. La început, când greşeşti, te iartă şi te învaţă ce şi unde ai greşit, dar după aceea, dacă «o comiţi» din nou, te amendează“, explică Aurelian Niculae. „ANRCTI acţionează strict în sensul legii după care este organizată şi contribuie, în măsura în care este abilitată, la reglementarea funcţionării tuturor furnizorilor. Nu am remarcat niciodată altă atitudine decât cea constructivă, imparţială, în relaţia ANRCTI cu operatorii mici şi medii“, a explicat şi Corneliu Tănasă, de la COMTEL Supernet.

Reprezentanţii ANRCTI ne-au declarat că fenomenul „reţelelor de cartier“ a culminat undeva la nivelul anilor 2004-2005. În acei doi ani, autoritatea a constatat că există foarte multe „reţele de cartier“ neautorizate, unele nefiind nici măcar constituite ca persoane juridice. Instituţia a derulat o adevărată campanie pentru ca acele reţele să intre în legalitate. În urma acesteia, aproximativ 300 de reţele au devenit furnizori de internet cu acte în regulă.

LA LIMITĂ

Infrastructura, „călcâiul lui Ahile“

Reprezentanţii reţelelor spun că nu durează mult să înfiinţezi o afacere de acest tip. În primul rând, trebuie să ai o firmă, de preferat un SRL. Avizul de la ANRCTI vine în maximum 30 de zile, însă, practic, este gata într-o săptămână. În ceea ce priveşte avizele de la primărie pentru construcţia de infrastructură (cabluri, echipamente), situaţia nu e foarte clară.

„Avize pentru construire de infrastructură? Ei, aici te cam blochezi, deoarece hăţişul este deosebit de întortocheat. Partea cea mai grea abia aici vine: este deosebit de costisitor, costurile fiind mai mari cu mult decât costurile de infrastructură. Ca urmare, marea majoritate a reţelelor sunt vulnerabile la acest aspect“, spune Corneliu Tănasă, de la Comtel Supernet.

„Avize de construcţie în Bucureşti egal zero. Nu se dă nimic de la primărie“, susţine şi Andrei Macri, de la Tennet. Infrastructura unei reţele se clădeşte în timp, spun oamenii din piaţă. Se porneşte de la 1-2 blocuri şi 5-20 de utilizatori şi se ajunge, în funcţie de priceperea şi seriozitatea fiecăruia, la o reţea întinsă pe câteva cartiere, cu 1.000-2.000 de utilizatori, poate şi mai mult.

Mai nou, firmele de cartier au început să ofere servicii din ce în ce mai avansate, precum internet wireless (fără fir), ideal pentru utilizatorii de laptopuri.

DEZVOLTARE

Încă există potenţial de creştere

Operatorii mici şi mijlocii consideră că încă mai pot creşte într-o piaţă ce pare suprasaturată, deoarece întotdeauna se vor mişca mai repede decât marii furnizori. Mai mult, reprezentanţii lor spun că atât timp cât seriozitatea reţelelor de cartier este superioară celei oferite de marii furnizori, creşterea este asigurată. Asta, deşi micii operatori se confruntă cu multe piedici.

„Legislaţia este împotriva micilor întreprinză tori, piedicile fiind multiple. Ele pornesc de la lipsa sprijinului fiscal şi ajung până la dispariţia cablurilor supraterane, moment critic pentru reţelele de cartier din România“, spune Radu Bască.

Aurelian Niculae crede şi el că, dacă reuşeşti să oferi un raport preţ/viteză mai bun decât al concurenţei şi în plus dacă eşti o firmă serioasă, care rezolvă problemele apărute în scurt timp, ai toate şansele să creşti.

PRELUĂRI ŞI FUZIUNI

Atracţie pentru marii operatori

În ultima vreme, în zona reţelelor de cartier au avut loc mai multe preluări şi fuziuni. NewCom Telecomunicaţii, compania care a lansat de curând brandul injoy, a luat naştere prin fuziunea mai multor reţele de cartier din Bucureşti şi din provincie. Unele dintre cele mai importante sunt Hertza Telecom şi Genesys Telecom din Capitală sau Asconet din Sibiu. De asemenea operatorul RCS&RDS, furnizorul numărul unu de internet în România, a preluat cea mai mare reţea de cartier din Bucureşti, C-ZONE.