Zeci de oameni au murit așteptând ca CNAS și sucursalele ei teritoriale să le aprobe sau să le respingă dosarele de îngrijiri la domiciliu. De „vină” sunt normele pentru aceste servicii, care se schimbă de la o zi la alta și, încet, dar sigur, îi lasă pe acești bolnavi fără nicio șansă de a fi îngrijiți așa cum e dreptul lor legal. Casa Națională de Sănătate găsește explicații incredibile pentru neregulile din normele sale și pentru cum decid unii, din vârful pixului, cine trăiește și cine moare.

Una din întrebările la care ceream răspuns, se referă la un paragraf dintr-un comunicat dat de CNAS în 13 iulie 2016, prin care eram anunțați că bolnavii nedeplasabili, care nu au părinți, soț, soție, fiu sau fiică, pot da telefon la casele de sănătate ca să fie „consiliați”.

„Au voie” să sune la TelVerde!

Întrebarea firească pusă de noi a fost: cum vor aproba funcționarii dosarele acestor oameni? Prin conversații telefonice?! CNAS ne explică faptul că funcționarii doar îi vor consilia „ca să găsească o soluție”, dacă bolnavii sună la TelVerde, soluție imposibil de găsit în realitate. Vorbim de oameni singuri pe lume, care nu au cum să-și depună singuri dosarele, și nici n-au bani de procură notarială sau de avocat. Unii sunt hrăniți prin tuburi, au perfuzii sau bandaje care trebuie schimbate zilnic. Cum vor ajunge ei să aibă parte de îngrijirile la domiciliu la care au legal, dreptul, și când? Tratamentele lor se întrerup până când găsesc „legiutorii” soluții?

Cu alte cuvinte, în România, bolnavii au dreptul să moară informați! Dincolo de aceste aspecte, „legiutorii” își permit să presupună că acești bolnavi au sigur pe cineva care să le dea apă, din moment ce sunt în viață. Chiar dacă ar și așa, ce ar putea face acești buni samariteni? Pentru că, legal, o instituție nu are dreptul să discute cu o terță persoană informații confindențiale ale unui bolnav, decât cu acordul în scris al acestuia din urmă. Ni se mai spune și că bolnavii nedeplasabili (cod ECOG 4) ar putea fi „consiliați” prin email. De parcă toți bătrânii imobilizați au acasă calculator ca să le aibă pe ce scrie emailuri celor de la CNAS. Soluția evidentă parcă refuză s-o vadă: acești pacienți ar putea trimite cererile prin Poșta Română, dar asta doar dacă CNAS ar introduce în mod expres în normele cu care se tot joacă și această posibilitate.

CNAS uită toate modificările pe care le-a făcut

Întrebare EVZ: Vă rog să-mi explicați de ce, pentru cererile de îngrijiri la domiciliu în intervalul 4-5 iulie, s-a considerat că avocatul nu este reprezentant legal (…)

Răspuns CNAS: „Aşa cum am menţionat şi în comunicatul CNAS din data de 13.07.2016, deoarece unii reprezentanţi ai asiguraţilor au prezentat împuterniciri avocaţiale în locul actelor notariale, pentru facilitarea depunerii dosarelor Ministerul Sănătăţii şi CNAS au decis să extindă posibilitatea de reprezentare şi prin acest tip de împuternicire (Ordinul MS/CNAS nr. 830/432/2016, publicat în Monitorul Oficial nr. 522 din 12.07.2016)”. Iniţial, împuternicirea avocaţială nu era menţionată printre documentele care permit unei alte persoane decât beneficiarul îngrijirilor la domiciliu, rudelor de gr. I sau tutorelui/curatorului legal să depună dosarul respectiv, deoarece în ultimul deceniu, anterior datei de 1 iulie a.c., nu s-a înregistrat niciun caz în care să se depună o împuternicire avocaţială la dosar. Prin urmare, până la data apariţiei modificării legislative în Monitorul Oficial, 12 iulie 2016, acest tip de împuternicire nu putea fi acceptat legal”.

Întrebare EVZ: De ce nu mai pot depune firmele de îngrijiri dosare pentru pacienții ECOG 3 și ECOG 4 (…) Au fost prinse firme înregistrând pacienți fictivi sau decontând servicii? (…)

Răspuns CNAS: „Nici acum, nici în trecut asociaţii / administratorii / reprezentanţii legali / angajaţii furnizorilor de îngrijiri medicale / paliative la domiciliu nu aveau dreptul de a depune dosare pentru asiguraţii care necesită asemenea îngrijiri. S-a constatat însă că, profitându-se de laxitatea prevederilor legale referitoare la împuternicire în relaţia cu sistemul de asigurări sociale de sănătate, la casele de asigurări de sănătate s-au prezentat persoane, aparent fără legătură cu furnizorii de îngrijiri medicale / paliative la domiciliu, care au depus dosare în număr mare, uneori cu sutele deodată, descoperindu-se numeroase cazuri în care aprobările au fost solicitate în numele unor persoane care nu necesitau asemenea îngrijiri sau care nici nu aveau cunoştinţă de faptul că li s-ar fi recomandat astfel de servicii. Aşa cum am precizat şi în comunicatul CNAS din data de 13.07.2016, „în acest moment, mai multe asemenea cazuri sunt în atenţia organelor de cercetare, ca urmare a sesizărilor formulate de casele de asigurări de sănătate.” (…) În ceea ce priveşte sumele imputate de casele de asigurări furnizorilor de îngrijiri medicale/paliative la domiciliu, totalul a fost de 1,41 milioane lei în anul 2015, în urma a 176 acţiuni de control, înregistrându- se o creştere de peste trei ori a imputărilor faţă de anul 2014.

EXPLICAȚIE EVZ pentru răspunsurile CNAS la întrebările 1 și 2: „Legiutorii” de la CNAS omit să spună că până la 1 iulie 2016, când ei au introdus în norme împuternicirea notarială în mod expres, nici nu era nevoie de astfel de documente, așa că avocații nu au avut de ce, „în ultimul deceniu”, să încerce să depună cereri în numele pacienților nedeplasabili. Până la 1 iulie 2016 aveau multe alte posbilități de a-și depune dosarele, pe care, treptat, CNAS le-a exclus.

Spre exemplu, în Anexa 25 la Condițiile de acordare a îngrijirilor la domiciliu din 2013, la Art. 7 alin.1, scrie că „un exemplar (din recomandarea medicală, n.r.), împreună cu cererea de acordare de servicii de îngrijiri medicale la domiciliu (…) se depun de către asigurat, de către unul dintre membrii familiei (părinte, soț/soție, fiu/fiică), de o persoană împuternicită de acesta sau de reprezentantul legal al acestuia la casa de sănătate la care se află în evidență asiguratul”. Adică și sora, verișoara, vecinul sau reprezentanta unei firme de îngrijiri medicale puteau, în baza unei declarații scrise bolnvului, să depună dosarul în numele lui. Nu era nevoie de avocat sau notar!

În 2014 apare, însă, se schimbă Art.7 alin.1 astfel încât „împuternicitul legal nu mi poate fi „asociat / administrator / reprezentant legal / angajat într-o formă legală al unui furnizor de îngrijiri medicale la domiciliu”. Dispare și posibilitatea ca rudele de gradul II sau III sau vecini să pooată depune dosarele. Chiar și așa, tot nu era nevoie de avocat sau de notar!

La 1 iulie 2016, însă, în Art. 7 se include expres procurura notarială, ea fiind singura noțiune asimilată celei de „împuternicit legal” în ochii CNAS, iar avocatul nu este recunoscut drept „reprezentant legal”, deși prin Legea 51 din 1995, orice român are dreptul de a avea avocat! Greșeală pe care CNAS o rectifică prin ordinul publicat în 12 iulie, de teama proceselor. Or, potrivit legilor acestei țări, restrângerea acestor posibilități sună a discriminare!Ne bucurăm că au făcut controale, că au dat amenzi, dar nu e suficient!

Restricțiile sunt discriminare

Avocatul consultat de EVZ ne-a atras atenția că restricțiile pe care le introduce pe rând CNAS în norme, de fapt îi dezavantajează pe bolnavii nedeplasabili care au rămas singuri pe lume și sunt săraci. Pentru că, acum, doar dacă au părinți, soți, copii sau bani de notar sau avocat, ar putea să-și depună cererile penttru îngrijiri la domiciliu. Or aceste decizii ale CNAS încalcă prevederile Art.2 din, Ordonanței nr. 137 din 31 august 2000, republicată, care spune că e discriminare „orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de (…) categorie socială, convingeri, (…) vârstă, handicap, boala cronică necontagioasă, (…), apartenența la o categorie defavorizată (…) care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor” unui om față de altul flat în aceeași situație.

De ce nu mai au nevoie de biletul de externare

Întrebare EVZ: De ce nu mai este inclus și biletul de externare în aceste dosare pentru îngrijirile la domiciliu? Care este justificarea pentru care s-a renunțat la serviciile doctorilor care analizau justețea unei cereri la domiciliu pe baza diagnosticului?

Răspuns CNAS: La fel ca şi în anii precedenţi, recomandarea de îngrijiri medicale la domiciliu se face pe baza unui document standardizat, al cărui model se regăseşte în Anexa 31 C a normelor de aplicare a Contractului-cadru (Ordinul MS/CNAS nr. 763/377/2016). Acest document se semnează şi se parafează de medicul curant al asiguratului respectiv, indiferent dacă acest medic este din spital (în cazul externărilor) sau din ambulatoriu. Deoarece în document se consemnează atât diagnosticul asiguratului, cât şi serviciile de îngrijire la domiciliu recomandate, biletul de externare din spital nu a fost niciodată solicitat în dosarul de îngrijiri la domiciliu. Şi acum, ca şi în anii precedenţi, dosarul de îngrijiri la domiciliu este analizat la nivelul caselor de asigurări de sănătate, al căror personal include şi medici. Prin urmare, nu „s-a renunțat la serviciile doctorilor care analizau” dosarele, deoarece nu au existat niciodată asemenea medici care să aibă în atribuții exclusiv analiza dosarelor respective. Însă diagnosticul și serviciile de îngrijri medicale prescrise reprezintă aspecte ce țin de conduita profesională a medicului curant.

EXPLICAȚIE EVZ: Aici, minciuna este gogonată. Nu se mai cere biletul la dosar din luna mai 2016, în timp ce, înainte, era obligatoriu, iar lipsa lui atrăgea REPINGEREA DOSARULUI. Cităm din Criteriile de invalidare a dosarelor, publicate pe site-ul CASMB pe 29.05.2014, la ora exactă 14.21 – criterii făcute de CNAS și valabile pentru toată țara, Art.1, alin. 2 spune că: „În cazul recomandărilor realizate de către medicii din spitale (identic și pentru medicii de familie, n.r.), acestea vor fi însoțite de biletul de externare / scrisoare medicală emise la externarea pacientului”. Deci, cum nu s-a cerut niciodată?

„Instruirea” rămâne s-o și dovească!

Răspuns CNAS: Instruirea funcționarilor publici în privința aplicării noutăților legislative consituie o obligație de serviciu, iar între casele teritoriale de asigurări de sănătate și CNAS există un schimb permanent de documente și puncte de vedere în privința aplicării legislației în vigoare.

EXPLICAȚIE EVZ: Noi am fi vrut să aflăm cum se fac aceste instruiri și, mai ales, dacă le fac juriștii instituției, care, teoretic, cel puțin, ar trebui să cunoască legile acestei țări!