Anul acesta un grup de voluntari din toate colțurile lumii s-au adunat la Mărărești pentru a descoperi noi tradiții. Aceștia au ajuns în România prin intermediul Corpului European de Solidaritate.

Străinii din toate colțurile lumii au avut ocazia în acest an să facă cozonaci.

Gazde primitoare au fost Bogdan şi Cristina Tuchiluş, care an de an îşi deschid casa tinerilor pe care îi învaţă să gătească, să grădinărească în stil tradiţional, dar şi limba română.

“Ei ajung la noi prin Corpul European de Solidaritate, un program al Uniunii Europene, prin care tinerii cu vârste între 18 şi 30 de ani pot participa, ca voluntari, în diferite proiecte, în diferite ţări. La noi vin în principal pe activităţi educaţionale, în şcoli. Vin pe stagii lungi, nouă luni până la un an, şi în afară de activităţile pe care le desfăşoară cu copiii în şcoli au parte şi de experienţe culturale inedite. Noi încercăm să îi integrăm cât mai bine în comunitate, să le arătăm cât mai mult din tradiţiile şi obiceiurile noastre. De aceea, în fiecare vineri, când vin la cursul de limba română, încercăm să gătim împreună ceva tradiţional. I-am învăţat să facă pâine, cozonac, sarmale şi lor le place foarte mult şi vin destul de des să îşi petreacă timp cu noi. Anul acesta am făcut împreună cozonaci. În cadrul unui alt proiect, care a fost pe tema grădinăritului, au învăţat să crească legume, de la însămânţat, la prăşit cu sapa, aşa cum se făcea pe vremuri, recoltat produsele şi procesat. Au învăţat să facă suc de roşii, zacuscă, vinete, varză murată”, a povestit Cristina Tuchiluş, pentru Agerpres.ro

Cum a înnceput acest proiect

Cum au ajuns soţii Tuchiluş să facă parte din acest proiect de voluntariat? Din dorinţa de a schimba ceva în mica lor comunitate de la Mărăşeşti şi poate pentru a da un exemplu propriilor copii, aşa cum, după părerea lor, primesc tinerii europeni.

“În oraşul nostru, în care nu prea se întâmplă nimic, am decis să ne creăm propriile noastre preocupări. Încercăm să schimbăm şi câte ceva în comunitate. Avem şi timp liber suficient încât să ne implicăm în astfel de proiecte. Aşa am ajuns să facem parte din echipa asociaţiei ‘Voluntariat pentru Viaţă’. Şi rămânem impresionaţi în fiecare an de dorinţa acestor tineri care vin la noi de a se implica în activităţi sociale. Motivaţiile pentru care vin să facă voluntariat sunt diverse. Dar cred că face parte din cultura lor. Majoritatea, după liceu sau facultate, preferă să îşi ia un an liber, pentru dezvoltarea lor personală. Şi aleg să facă voluntariat. Aşa sunt ei educaţi. Un astfel de exemplu vrem să dăm şi noi copiilor noştri”, spune Cristina.

Şi pentru că în cele câteva luni de stagiu în România tinerii au ocazia să se cunoască foarte bine cu gazdele lor, iar schimbul cultural este reciproc, soţii Tuchiluş afirmă că şi ei, la rândul lor, fără a călători prea mult, au învăţat foarte multe lucruri de la aceştia, care ţin fie de tradiţii culinare, fie de lucruri mai practice.

“Şi noi am învăţat multe lucruri de la ei. Am avut un student foarte priceput, din Franţa. Şi din vorbă în vorbă i-am spus că vreau să îmi fac o casă în care să nu fiu nevoit să depind de electricitate, de apă. Şi m-a învăţat cum să fac treaba asta, pentru că se pricepea la astfel de lucruri. Pe viitor, chiar intenţionez să pun în practică acest proiect. Tot de la ei am învăţat să facem cartofi belgieni şi paste cu varză. Păstrăm legătura cu mulţi dintre cei care au trecut pe la noi. Sunt câţiva care chiar au rămas în inimile şi sufletele noastre. Şi noi în ale lor. Vorbim şi acum, după ani de zile. Unii ne-au vizitat după ce s-a finalizat proiectul şi şi-ar fi dorit să se mai întoarcă şi în ultimul an, dar din cauza COVID nu au putut”, mărturiseşte Bogdan Tuchiluş, căruia toţi tinerii îi spun “Bobo”.