Publicaţia LeMonde prezintă un reportaj despre drumul pe care îl parcurg zilnic mii de migranţi ale căror vieţi sunt distruse de războaie sau sărăcie în ţările de unde provin, fiind nevoiţi să îşi găsească un nou cămin.

"Realizarea unui focus de 24 de ore din viaţa migranţilor, e ca şi cum ai imortaliza o parte infimă din călătoria extrem de lungă şi obositoare parcursă de mii de oameni care îşi caută azil în Europa. Pe şosele, în gări, pe bărci improvizate în încercarea de a obţine documente care să le permită să îşi construiască o nouă viaţă, familii întregi, bărbaţi, femei, copii speriaţi, toţi încearcă să supravieţuiască în încercarea de a îşi reface vieţile.

O barca improvizată venită din Turcia acostează pe plaja insulei Lesbos în dimineaţa de 10 septembrie. O femeie plânge: Am trăit cea mai întunecată frică a vieţii mele. Nici ea, nici fiicele sale nu ştiu să înoate. Au venit în Grecia pentru şi sunt la un pas de a îşi atinge visul european", scrie publicatia.

În aceeaşi zi, în Macedonia, ţara aflată în inima faimoasei, de acum, rute a balcanilor, mii de migranţi au venit din Siria şi Irak s-au adunat în jurul oraşului Geveguelija. Plecaţi din Turcia, au trecut deja Mediterana şi au atins coastele elene, în încercarea de a ajunge în Europa trecând prin partea nordică. În ploaie şi în frig, migranţii au de-a face cu autorităţile ostile.

Un alt obstacol le apare în cale: greva trenurile complică şi maimult situaţia de la frontiera Greciei.

Mai departe, la Budapesta, câteva familii reuşesc să se apropie de visul european. Însă la mijlocul amiezii speranţele le sunt spulberate: Austria anunţă că suspendă provizoriu traficul feroviar dinspre Budapesta din motive de siguranţă. Migranţii trebuie să treacă frontiera pe jos. Încă o obstacol în periplul acestora.

Mulţi vor să ajungă în Germania, dar în cadrul planului european de azil pentru refugiaţi, Franţa s-a angajat să primească în următorii doi ani 24.000 de oameni. Directorul Oficiului francez de Protecţie a Refugiaţilor şi a apatrizilor a venit în Munchen pentru a convinge migranţii să vină în Franţa.

Cei care l-au întâlnit nu au fost entuziasmaţi de ideea oficialului. Cu toate acestea, câteva sute de refugiaţi au început să ajungă în Franţa în urmă cu câteva zile.

Directorul instituţiei întâmpină dificultăţi vizile să convingă 1.000 de refugiaţi să vină din Munchen în Franţa, transmite trimisul special în oraş al publicaţiei franceze.

În Munchen, OFRA (Oficiul francez de Protecţie a Refugiaţilor şi a apatrizilor) e în misiune de luni. La cererea Angelei Merkel, 1000 de refugiaţi irakieni şi sirieni ar trebui să meargă în Franţa.

De luni, numai 300 de oameni au luat autobuzul OFRA pentru a merge în Franţa. Miercuri, 4000 de noi refugiaţi au sosit în gara din Munchen.

Chiar şi cei care fost convinşi să meargă în Franţa se declară dezamăgiţi de condiţiile de cazare.

Fraţii Quassar vor să ajungă în Marea Britanie: Părinţii noştri ne-au obligat să plecăm din Damasc.:"OFRA din Munchen ne-a convins să venim în Franţa. Nu ştiu dacă a fost cea mai bună idee", explică fratele mai mare.

"La 23 de ani, trebuie să îmi construiesc un viitor, atât pentru mine cât şi pentru fratele meu. Părinţii noştri au fost şocaţi când au aflat că suntem în Franţa", continua baiatul.

La Paris,corturi verzi sunt aliniate în două rânduri. David, 25 de ani, venit din Sudan îşi spală rufele într-un lighean mare, alb. De două săptămâni se află în Franţa şi ştie că şederea lui aici nu va dura prea mult: tribunalul administrativ trebuie să îi valideze evacuare vineri, 11 septembrie. Totul e o chestiune de ore:" Vom găsi un alt loc pentru corturi dacă nu ne mai găzduiesc. Nu avem de ales", spune tânărul cu o voce liniştită.

În Calais, un oraş-port în nordul Franţei, migranţii sirieni strigă autorităţilor britanice să deschidă graniţele.

200 de sirieni s-au adunat la frontieră şi cer azil în Marea Britanie. Au familii, vorbesc engleză şi speră la condiţii de viaţă mai bune.

Pentru cei care vor să se cazeze în Franţa, parcursul administrativ este blocat de birocraţie. La Curtea naţională pentru dreptul de azil se examinează recursurile făcute de oameni.

La Curtea Naţională a dreptului de azil, refugiatii, asistaţi de un avocat şi de un translator, povestesc motivele pentru care nu au putut rămâne în ţara natală. 

Mulţi reuşesc în ciuda greutăţilor să îşi realizeze visul.

Tel Hannan,  care a plecat din Siria acum 3 ani, s-a instalat la Hamburg, însă acum şase luni era încă pe drum, în Bulgaria.

Se declară norocos şi povesteşte că la jumătatea lunii septembrie a trecut de interviul oficial care trebui susţinut de toţi cei care cer azil. La acel moment, tânărul a obţinut un interviu într-un oraş micuţ din Germania şi o alocaţie lunară de 350 euro.

A început să ia cursurui de limba germană: "Trebuie să ştii să vorbeşte pentru a te putea integra", povesteşte băiatul.

În noiembrie, la două luni după ce a sosit, şi-a primit titlul de şedere pentru 3 ani şi un document în baza căruia poate călători. Hannan şi-a găsit deja un job. Povesteşte că e vorba despre un stagiu remunerat. Timp de 3 luni, tânărul va lucra în birourile municipialităţii din Sandesneben, împreună cu cei care l-au ajutat când a sosit în Germania.

La sfârşitul zilei, la Lion, la tribunalul administrativ, doi tineri din Africa au fost deportaţi . Spre surprinderea generală, judecătorul a anulat retrimiterea lor în Italia. Cei doi pot rămâne în Franţa.

Ce se va întâmpla mâine cu aceşti  migranţi care au trecut frontierele la Budapesta, la Lesbos, Macedonia sau Grecia? Cei care sunt încă în estul Europei n-au decât un cuvânt în minte: Germania.