Ulița principală a satului Vama Veche este, la orele prânzului, aproape goală. Micii comercianți dormitează sub umbrele, în așteptarea clienților. Alții împletesc brățări din cârpă colorată, șterg magneții prăfuiți și fac ordine, reașezând în rafturi șalvarii de Nepal, care au mare succes în Vamă. Tineretul stă la terase, luând masa de prânz servită de ospătari cu măști pe față. Trei „vamaioți”, deja amețiți, încearcă să agațe două fete oferindu-le o îmbrățișare gratuită, dar sunt refuzați. Afișele cu „No more free hugs” recomandă evitarea acestei forme de socializare.

Nici pe plajă nu este prea aglomerat, turiștii stau la soare suficient de distanțați unii de alții. Umbrelele unduioase și marea de un verde turcoaz completează tabloul exotic al Vămii. E liniște. La o sută de metri mai spre sud, de la Corsarul, se aude muzica aproape în surdină. Vine de fapt de la barul de dedesubt, amplasat chiar în buza mării, lângă pianul pe care îl știe toată lumea. Cocktailurile răcoroase sunt servite de barmani mascați care îți aduc băutura la șezlong.

Decizia primăriei Limanu și a șefilor de terase din Vama Veche de a mai domoli petrecerile, dând muzica mai încet, a fost de fapt cea care a schimbat înfățișarea satului. Totul s-a stabilit în urma întâlnirilor dintre primar, poliție și șefii de terase, cei care de fapt sunt motoarele distracției, aducând turiștii în Vama Veche. Spaima de pandemie și de sancțiunile date în ultimul weekend au fost mai mari decât petrecerile cu sute de participanți care „făceau vânzare”.

CONTINUAREA ARTICOLULUI IN PAGINA URMATOARE