Evenimentul Zilei > Actualitate > Reportaj dintr-o ţară normală la cap
Reportaj dintr-o ţară normală la cap

Reportaj dintr-o ţară normală la cap

Trafic intens, dar fără ambuteiaje, claxoane şi înjurături; automobilişti, dar şi biciclişti; clădiri moderne, dar şi istorice; bere multă, dar nu şi beţivi pe străzi; hoarde de turişti, dar nu şi munţi de gunoaie în urma lor; oameni preocupaţi, dar nu trişti sau stresaţi. Belgia e o ţară normală, iar viaţa în ea pare fix aşa cum ar trebui să fie.

Greu de scris un reportaj despre o ţară în care nu ţi-a sărit nimic în ochi, nu ţi-a lăsat nicio impresie proastă, şi mai ales destul de accesibilă oricui.

De când are şi România parlamentari europeni, cursele de avion Bruxelles-Bucureşti au devenit mai neîncăpătoare ca preorăşeneştile spre Popeşti-Leordeni, la ceas de seară când se retrag târgoveţii din pieţele bucureştene. Românul merge la Bruxelles în general cu treabă. Ba, unora dintre obişnuiţii locului, umblaţi prin lumea largă şi învăţaţi cu cetăţi extravagante, le place să se dea rotunzi spunând că “Bruxelles-ul nu e altceva decât un sat mai mare, noroc că l-au ridicat la rang de oraş ăstia cu Parlamentul European”.

Personal nu sunt de acord cu aprecierea, dar nu poţi să negi dimensiunile reduse ale vechiului oraş, la care rangul de metropolă a adăugat încă 18-19 comune limitrofe. Şi da, faptul că găzduieşte cele mai importante instituţii ale Parlamentului European a ridicat şi oraşul, altfel pesemne anonim, la cote turistice şi de bussines impresionante.
Bruxelles: nu plecaţi fără umbrelă

E, aşadar, un oraş faimos şi frecventabil, prietenos cu turiştii, dar şi cu locuitorii săi, care nu afişează pe străzi supărările balcanice. O fi de la bere, de la ciocolată… Bruxelles-ul nu e neapărat un oraş turistic, dar poate fi un bun punct de pornire către explorarea câtorva ţinte belgiene, într-o săptămână de vacanţă activă. Cu condiţia să găsiţi o gazdă accesibilă – ca preţ – şi să vă înarmaţi cu pregătire fizică pentru mersul pe jos. Punctul de pornire ar fi clădirea primăriei – cu o arhitectură impresionantă – situată în Grand Place. Acolo, la parter, există un centru de informare turistică.

Vă trebuie măcar două zile ca să vizitaţi Bruxelles-ul. “Aperitivul” poate fi plimbarea cu autobuzul “City tour” – costă 18 euro şi biletul e valabil 24 de ore. Autobuzul poate fi luat de oriunde de pe traseu, dar o staţie importantă şi uşor de găsit e aceea situată lângă clădirea Bursei (în apropierea primăriei).

Puteţi să faceţi mai întâi turul integral, de preferat la etajul descoperit al autobuzului, dacă nimeriţi într-o zi senină – lucru rar în Belgia unde plouă frecvent – şi apoi să decideţi care obiective de pe traseu vă fac cu ochiul, astfel încât să coborâţi şi să le vedeţi pe îndelete.

O ţară de bere şi ciocolată+gofre

Centrul oraşului poate fi bătut cu piciorul, plimbare care vă permite să admiraţi clădiri vechi, flamande, păstrate într-o perfectă stare şi reflectate în sticla building-urilor moderne. Pe această arie se află şi Palatul regal, Palatul de justiţie, clădirile Parlamentului European, Comisia Europeană, centrul pietonal cu străduţe înguste, pline cu magazine şi restaurante.

Când obosiţi nu pregetaţi să gustaţi o bere belgiană (sunt peste 200 de tipuri fabricate în Belgia) la o terasă, sau o pralină/trufă într-una din numeroasele ciocolaterii de pe traseu. Dacă nu, poate vă sunt pe plac celebrele “Gofre de Liege”, prăjituri din aluat de clătite, pe care belgienii pun diverse fructe sau tot ciocolată.

Tot în centru, undeva în spatele primăriei, se află şi celebra sculptură “Băiatul care face pipi”. E lipit de zidul unei ciocolaterii, dar nu se poate să-l rataţi pentru că veşnic e înconjurat de turişti care se pozează cu el.
Cum circuli economic cu autobuzul
Merită vizitat Atomul (o construcţie care reproduce la scară mare structura unui atom, înălţată în 1958 cu ocazia expoziţiei mondiale găzduită de Bruxelles), obiectiv aflat pe traseul tuturor autobuzelor turistice, undeva în nordul oraşului. Mai merită văzută şi grădina botanică, dacă mai aveţi timp şi nu vă pulsează tălpile picioarelor.

Cine nu poate să meargă mult pe jos are la dispoziţie o reţea impresionantă de transport în comun, făcută să împlinească multe exigenţe. Cu o cartelă magnetică de zece călătorii – aproximativ 12 euro – pe care o puteţi cumpăra de la orice automat de pe stradă (cu cash sau card bancar) vă puteţi urca în autobuze sau metrou.

Odată taxată o călătorie, aceasta vă permite să folosiţi mai multe mijloace de transport timp de o oră, cu condiţia să introduceţi în aparatul de citit cartela ori de câte ori vă suiţi în alt mijloc de transport. Aparatul va înregistra doar prezenţa, nu va taxa încă o călătorie în ora respectivă.

La Brugge, ca “în Brugge”

Dacă nu vreţi să vă limitaţi la “satul” Bruxelles, e bine să vă îndreptaţi spre prima gară dis de dimineaţă, ca să ajungeţi la Brugge. O gară accesibilă e Bruxelles-Luxembourg, în imediata apropiere a Parlamentului European. Are staţie de metrou şi gară  – ca multe staţii din Bruxelles, făcute pe principiul 2 în 1 – şi vă permite să luaţi trenul aproape de pe acelaşi peron ca şi metroul. Trenuri sunt din oră în oră, poate chiar mai dese, iar biletul nu depăşeşte 10 euro dus întors.

Ei bine, abia la Brugge, zic unii, merită să vii în Belgia. E un orăşel istoric flamand, foarte bine conservat, care trăieşte exclusiv din turism. E plin de magazine, terase, restaurante, berării locale care produc şi-ţi dau să guşti bere nefiltrată, ciocolaterii, ateliere de dantelă şi obiecte artizanale, muzee aproape pe fiecare stradă, părculeţe, canale navigabile, garnisite cu superbe lebede. E un oraş bijuterie.

Pentru cei care au văzut filmul “In Brugges”, cu Colin Farrell, merită punctat turnul Belfort, situat în Piaţa centrală a oraşului, care poate fi vizitat deşi momentan e în reabilitare. Costă aproximativ 10 euro biletul, şi ca să ajungi aproape de vârf trebuie să urci 366 de trepte, din ce în ce mai înguste.

Panorama nu e atât de spectaculoasă pe cât îţi imaginezi la bază, dat fiind că, spre deosebire de film, vizitatorii nu au acces pe terasa turnului, ci doar la ultimul etaj, ale cărui ferestre sunt închise cu zăbrele.
Primăria Brugge, fostă puşcărie

Totuşi, vizitarea unuia dintre marile muzee ale Brugges-ului îţi oferă şi un bilet gratuit pentru un alt muzeu, la alegere dintr-o listă de cinci. Eu am ales Primăria locală, o clădire la fel de spectaculoasă ca şi omoloaga din Bruxelles, ceva mai mică, şi cu o istorie interesantă.

Pe la 1180 se pare că adevărata primărie  Brugge a ars, iar municipalitatea a trebuit să se mute în actualul sediu care fusese puşcărie. Ulterior puşcăria a fost reconstruită ca primărie, ceea ce a şi rămas după anul 1200. Din păcate vizitabilă e numai sala de consiliu a primăriei, restul clădirii fiind destinat funcţionarilor.
Nu rataţi muzeul ciocolatei în Brugge, un loc unde puteţi să vedeţi cum se face ciocolata, dar şi cum a fost ea descoperită.

Informaţiile publicate de evz.ro pot fi preluate de alte publicaţii online doar în limita a 500 de caractere şi cu citarea sursei cu link activ. Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor.
Publicat in categoriile: Actualitate
Ne puteți urmări și pe pagina noastră de Facebook sau pe Google News
Accesează: