O jurnalistă de călătorie, își prezintă impresiile și amintirile de la prima scufundare, o pasiune pe care a descoperit-o alături de tatăl său, în adolescență.

Într-un reportaj publicat pentru The Telegraph, jurnalista Kari Colmans relatează că a descoperit scufundările împreună cu tatăl său, în adolescență. Iar acest hobby comun i-a legat foarte mult. Ea a povestit că după împlinirea vârstei de 12 ani, în 1998, tatăl ei a început să o antreneze pentru scufundări. Deși, își amintește, antrenamentele, într-un bazin cu apă rece din Essex nu au fost cele mai plăcute, acestea au ajutat-o să se bucure împreună cu tatăl său de această activitate.

Prima scufundare a avut loc în Thailanda, într-o călătorie în care ea și părinții săi au mers împreună cu o altă familie, de prieteni. Scufundătorii urmau să viziteze, în adâncuri, o epavă scufundată cu mulți ani în urmă, într-un naufragiu.

„Îmi amintesc clar barca, micul dejun cu ou prăjit, aerul sărat al mării și căldura sufocantă care se amestecă cu vaporii de benzină ai ambarcațiunii. Sunetele și simțurile pe care le-am trăit în această aventură din vacanță. Eram cocoțată pe marginea bărcii, încercând să-mi amintesc cum să întorc supapa rezervorului meu de aer pentru a mă asigura că funcționează, încercând să-mi imaginez ce spunea în manualul pe care l-am lăsat în camera de hotel”, a povestit jurnalista.

Potrivit spuselor sale, toate spaimele sale, teama că se va îneca din cauză că masca i se va umple cu apă, au dispărut când tatăl său a ținut-o de mână, zâmbindu-i.

„În anii următori, în toate scufundările noastre, el îmi întindea mâna sub apă și, astfel, mă linișteam.  Cumva a știut întotdeauna, de-a lungul adolescenței mele și până la sfârșitul anilor 2000, că acest gest simplu era încă acceptabil în lumea rechinilor leopard și a coralilor care ondulau”, a mai scris jurnalista.

Prima experiență la scufundare

În cele din urmă, barca s-a oprit și, împreună cu tatăl său, jurnalista s-a rostogolit în apă, începând coborârea în adâncuri.

„Ai întotdeauna un sentiment de calm care se instalează pe măsură ce suprafața apei se îndepărtează, când tot ce se poate auzi este doar sunetul propriei respirații. Am alunecat în liniște, dincolo de impunătoare stânci presărate cu verdeață ca de jungle până când soarele portocaliu tremurător a cedat, treptat, locul, albastrului profund.

Epava a fost magnifică, plină de pești în nuanțe Skittles și rechini de recif dansând prin hublourile abandonate. M-am simțit exact ca Sirena care explora casa ei de apă în căutarea unor comori ascunse.

Tatăl meu a început să-mi arate tot felul de lucruri, anghile care se strecurau printre pietre, homari care se scufundau în nisip, o stea de mare ascuțită pe care mi-a pus-o în glumă pe cap, neștiind de scalpul meu ars de soare”, a mai scris jurnalista.

O lume minunată sub apele mării

Kari Colmans descrie peisajul marin pe care i-a apărut sub ochi pe măsură ce cobora în dreptul epavei. Pești de toate felurile și culorile, creveți arlequin pe care i-a văzut pe parcursul unei jumătăți de oră, cât a durat repriza de scufundări.

„Tatăl meu ne-a condus înapoi la barcă după ce am terminat întreaga plimbare de o jumătate de oră. În retrospectivă, și cu doi copii de 12 ani remorcați, ar fi putut fi mai responsabil să ne întoarcem imediat la barcă - dar el dorea ca prima noastră aventură subacvatică să fie orbitoare, nu să fiu dezamăgită. Și orbitor a fost cu siguranță.

Mi-am continuat pregătirea în anii care au urmat și am călătorit în lume, alegându-ne destinațiile în funcție de ofertele de scufundare.

Au trecut câțiva ani de când tatăl meu și cu mine ne-am scufundat împreună pentru prima dată, iar mai târziu instinctul matern m-a făcut să fiu mai precaută, ca să nu mai vorbim cât de greu este să găsești timpul necesar pentru această pasiune.

Dar scriind acest lucru planificăm o scufundare sau două, pentru când vom putea pleca într-o nouă vacanță de familie.

Sursa foto: The Telegraph