Renate Weber dă societatea civilă pe politică

Renate Weber dă societatea civilă pe politică

DECIZIE. Fostul consilier prezidenţial pe probleme constituţionale şi legislative, Renate Weber, candidează la alegerile pentru Parlamentul European pentru că vrea să facă politică la un alt nivel decât în ţară.

Am făcut pasul acesta pentru că am obosit de gâlceava dâmboviţeană. Această tensiune permanentă de la noi ne ţine pe loc. Cheltuim prea mult timp să contracarăm, să demolăm şi nu să construim. Toată viaţa am construit ca să las ceva în urmă. Sunt o persoană idealistă şi încerc să văd dacă se poate schimba ceva“, mărturiseş te Weber. „Suntem la nivelul anilor ’90“ Argumentul pe care ea îl aduce în favoarea politicii la nivel european este unul raţional. „Parlamentul European nu mai este o structură într-o altă realitate virtuală, ci una în care deciziile care se iau au implicaţii asupra nivelului nostru de bunăstare. Sunt interese naţionale, iar noi ne vom bate pentru interesul românesc.

De asemenea, sunt şi interese ale familiilor politice şi totuşi forţa argumentelor este extraordinar de importantă. Pentru mine este o şcoală“, afirmă aceasta. Fostul consilier prezidenţial spune că nu se poate vorbi despre schimbarea taberei politice.

„Când am fost consilier exista Alianţa D.A. şi un extraordinar entuziasm popular, o mare aşteptare din partea populaţiei că o să se schimbe ceva. Pe fondul acela de aşteptare mi s-a părut normal să dau curs invitaţiei de a lucra cu Băsescu. Faptul că ulterior au apărut două tabere şi că am ajuns să avem un discurs atât de contondent este pentru mine un regres. Suntem la nivelul anilor ’90, doar că atunci ştiam care sunt băieţii buni şi răi. Cred că fără să comunici, să negociezi, să accepţi nu poţi să progresezi. O decizie înţeleaptă este una care să fie susţinută de toată lumea“.

Băsescu, purtător de cuvânt PD După părerea fostului consilier prezidenţial, această confuzie poate fi pusă pe seama apropierii şefului statului de Partidul Democrat. „Traian Bă- sescu este neconstituţional de mult apropiat de PD. Este, de fapt, adevăratul purtător de cuvânt al partidului. Ca preşedinte, în mod firesc, trebuie să te rupi de partidul care te-a produs, pentru că aşa îţi cere Constituţ ia. Bună, rea, democraţii lui au lucrat la ea. Eu am criticat-o atunci şi o critic şi acum“.

Renate Weber spune că a ales PNL pentru europarlamentare datorită doctrinei partidului. „Este veche, se întemeiază pe câteva valori fundamentale pe care eu le-am împărtăşit întotdeauna şi în care cred: este vorba despre economia de piaţă liberă, despre competiţie, despre concurenţă, despre libertate. Care este doctrina PD? Am înţeles mult mai uşor oferta PD atunci când era partid de stânga. Mi-e foarte greu să înţeleg cum, peste noapte, cineva se poate transforma din susţinător de stânga într-unul de dreapta. Poate are vreo doctrină, cine ştie, dar n-a împărtăşit-o nimănui până acum“, mai spune aceasta. Made in Romania Weber recunoaşte că avalanş a de urmăriri penale ale unor demnitari liberali poate avea efecte nefaste asupra imaginii partidului, dar spune că justiţia este cea care are ultimul cuvânt. „Orice se întâmplă în viaţa politică se răsfrânge şi în felul în care electoratul votează. Verdictul este cel care contează“.

Prioritară pentru România, spune Weber, este problema agriculturii „Agenda este plină. Parlamentul European are putere de decizie cam în 70% dintre cazuri în legislaţia europeană. Un subiect prioritar pentru noi este agricultura şi nevoia de a atrage fonduri. Discuţia este felul în care UE va aloca subsidii pentru agricultură sau fonduri pentru cercetare“.

Weber susţine şi promovarea oamenilor, şi a produselor româneşti, problema statutului emigranţilor, dar în mod expres o economie a secolului XXI pentru România, „cu tot ce înseamnă ea, inclusiv dezvoltarea agriculturii“. „ DECIZIE. Fostul consilier prezidenţial pe probleme constituţionale şi legislative, Renate Weber, candidează la alegerile pentru Parlamentul European pentru că vrea să facă politică la un alt nivel decât în ţară. „Mi-e greu să-mi imaginez un loc pe care să-l iubesc la fel de mult. Totuşi, dacă vă referiţi la societatea civilă, cred că după mai bine de 17 ani era momentul să fac un pas spre altceva“, spune candidatul liberal. În urma altor ţări Deşi progresele înregistrate de România la capitolul societăţ ii civile sunt însemnate, mai este mult de lucrat până când ţara noastră va sta bine la acest capitol.

„Dacă ne uităm la statistici, constatăm că suntem cu mult în urma altor ţări. De exemplu, societatea civilă din Franţa este de 30-40 de ori mai numeroasă decât cea din România. În Occident vorbim inclusiv despre acele forme de autoorganizare, care identifică orice obiectiv comun. Nu prea există termen de comparaţie al României cu ceea ce se întâmplă în Europa“, spune Weber. O problemă a României o constituie lipsa fondurilor.

Organizaţiile nonguvernamentale (ONG), „pentru că nu reu- şesc să realizeze scopul pentru care au fost constituite, se îndreaptă către un alt domeniu întrucât sunt fonduri“, atrage atenţia Weber.   „În domeniul social sunt mult prea puţine fonduri alocate de la bugetul de stat şi din cele locale. În toate statele dezvoltate economic şi demografic, ONG-urile preiau din sarcinile instituţiilor de stat. Noi finanţăm, dar puţin“, completează preşedinta Societăţii Deschise.

Un alt aspect îl reprezintă elitismul societăţii civile din România. Acest lucru se întâmplă pentru că „organizaţiile civice au un anumit nivel de abstractizare. Când te referi la problematica apărării drepturilor omului, ea este înţeleasă de o elită care are un anumit nivel de educaţie. Sunt cazuri individuale şi nu au cum să ajungă la nivelul întregii societăţi. Despre societatea civilă din România În această perioadă lungă de tranziţie pe care am avut-o, problemele sociale sunt cele care au durut cel mai mult populaţia“, este de părere fostul consilier prezidenţial. Un progres înregistrat de România se referă la problema minorităţilor.

„Gândiţi-vă ce însemna un naţionalism exacerbat la începutul anilor ’90. Erau tensiuni puternice între majoritatea românească şi minoritatea maghiară, nu se înţelegea de ce UDMR venea cu anumite solicitări. Acest lucru a avut un impact extrem de bun şi asupra majorităţii, şi asupra minorităţii maghiare. Majoritatea a judecat UDMR-ul nu prin prisma identităţ ii naţionale, ci a competenţ ei, iar maghiarii au căpătat percepţia că instituţiile statului român sunt instituţiile sale. Dintr-odată şi-au văzut reprezentanţ ii în aceste instituţii. A fost un lucru bun şi ar trebui să ne bucurăm că, în anii aceştia, UDMR-ul a fost constant în parlament. Cred că această formaţiune nu şi-a epuizat rolul în viaţa politică din România“, spune Weber.

„Cine putea pune după Revoluţie, în primul deceniu, problema egalităţii între sexe? Mulţi nici nu mai voiau să audă, pentru că ea fusese folosită prost de politica Partidului Comunist. Or, acum discutăm altfel. Este firesc: suntem în 2007, ţară membră UE, informaţ ia pătrunde altfel“.

Totuşi, România mai are mult de lucrat în ceea ce priveşte societatea civilă „şi aici mă refer la mentalitate. Mai avem multe de făcut până să fim un stat de drept funcţional. Nu mă refer doar la instituţiile care administrează ţara, ci şi la percepţia celorlalţi despre cum funcţionează. Suntem destul de toleranţi cu lucruri cu care ar trebui să fim exigenţi. Ar trebui să cerem principii, rigoare, respect faţă de regulă“, atrage atenţia Weber.   Laptop „Îmi place să navighez pe internet“ „Călătoresc foarte mult, iar tehnologia actuală mă face să mă simt acasă, pentru că am posibilitatea de a fi conectată la tot ce se întâmplă în lume. În acest fel, aflu informaţii pe care altfel n-aş avea timp să le caut şi îmi place ideea de a fi în legătură cu lumea. Dincolo de faptul că pe laptop am materiale la care lucrez, mă ajută şi profesional. Îmi place să navighez pe internet, aproape că sunt dependentă“. Ipod „Conectare la muzica pe care o iubesc“  Un cadou special pentru Renate Weber este un iPod, primit cadou de la fiica sa, Manuela. „Eu nu ştiam ce sunt alea MP3-uri. Recunosc, acum n-aş putea să plec într-o călătorie fără el. Petrec mult timp în avion şi mărturisesc că această conectare la muzica pe care o iubesc, cu care pot să lucrez, pentru mine este benefică“, spune actualul candidat la europarlamentare, care ascultă multă muzică simfonică. „Eu am crescut cu muzică clasică, tatăl meu era dirijor, am şi arii din operă, dar şi concerte de pian şi de vioară. Îmi place şi muzica latino-pop, precum şi cea franceză“. Credinta Biblie, cadou de la o adventistă Renate Weber a primit la vârsta de 16 ani o Biblie. „Eram la Braşov şi făceam practică în timpul liceului la fabrica de tricotaje. Acolo am cunoscut o fată, Maria, care era adventistă. Era o persoană religioasă, dar închisă. Pentru că eu discutam mult cu ea pe această temă, ea mi-a făcut cadou o Biblie, într-o perioadă în care în România nu găseai nimic. Aşa am ajuns să citesc Vechiul Testament în timpul liceului. După aceea, Evangheliile le reciteam înainte de Paşte. Îmi dădeau o altă stare de spirit“, spune Weber. Clopot „Legătura mea cu lumea din afară“ Proaspăt instalată în funcţia de consilier prezidenţial, Renate Weber a fost invitată la petrecerea de Crăciun a Fundaţiei Soros, ocazie cu care a primit cadou, de la foştii colegi, un clopot.

„De câte ori o să am nevoie de ei, să bat în acest clopot să mă audă, iar ei vor veni să-mi fie alături şi să nu mă simt singură. Recunosc, am mai bătut de câteva ori în el. La Cotroceni l-am avut pe birou şi toată lumea care intra mă întreba ce este cu acest obiect. Le spuneam că reprezintă legătura mea cu lumea din afară mai ales că este vorba despre colegii mei de la fundaţie. Întrebarea este dacă îl voi lua cu mine pe unde o să mă duc?“.   Fata nevazuta Goblenurile şi Clinton > Renate Weber provine dintr-o familie de artişti. „Tata era dirijor, mama a fost actriţă, sora mea a studiat la Conservator. Obişnuiam să spun că părinţii mei m-au născut într-o zi de luni, când este pauză în lumea artistică, fără talent muzical. Sunt o foarte bună ascultătoare, am făcut pian opt ani, la şcoala de muzică, dar n-am continuat liceul de muzică. Era evident că nu o să fac o carieră în domeniu“. > În 1999 a traversat America cu trenul, vizitând locuri precum Marele Canion, Philadelphia sau Rio Colorado. > În vara acestui an a fost impresionată de Lisabona. „Poţi să mergi mult, lumea e prietenoasă“. > În urmă cu câţiva ani îi plăcea să coasă goblenuri.   > „Mi-aş dori să am timp să citesc beletristică. Am avut o soră mai mare care mă obliga să citesc când eram mică“. Îl admiră pe Cehov. > „Sunt o mare iubitoare de filme“. Îi place Spencer Tracy pentru că a marcat cinematografia. > Renate Weber este o admiratoare a lui Bill Clinton: „Fără doar şi poate este un om talentat, charismatic, iar discursurile lui dădeau foarte bine la audienţa pe care o avea“.

Ne puteți urmări și pe Google News