Evenimente culturale de importanță națională au marcat săptămâna aceasta, dar și începutul anului 2024, la Iași, Chișinău, Cernăuți, Cahul ș. a. orașe din Basarabia și România – dedicate comemorării poetului Grigore Vieru, cu ocazia aniversării a 89-a de la naștere și la 15 ani de la moartea sa, fiind victima unui accident rutier. În această perioadă, ne amintim de ultimele întâlniri, discuții cu Măria Sa, Poetul, dar și cumpenele prin care a trecut cel iubit de toate generațiile, considerat și dascăl pentru toți copiii, prin intermediul primelor lecții de lectură din excepționalul său abecedar „Albinuța”.
Marea personalitate a românilor nu putea dormi decât trei ore pe noapte
La aniversarea de 70 de ani a lui Grigore Vieru, în februarie 2005, urma să aibă loc o serată de sărbătoare, programată în Sala cu Orgă din Chișinău, dar care a fost interzisă de guvernanți la cel mai înalt nivel. De altfel, ca și în 1985, când poetului nu i s-a permis organizarea unui spectacol literar-muzical, cu ocazia propriului jubileu. Cu toate acestea, era optimist, plin de viață, cu un program foarte încărcat și multe proiecte de activitate.
„Destui guvernanți se uită la cultură ca la un dușman al lor”
Neînțelegerile la nivelul Ministerului Culturii erau risipite și problemele rezolvate, grație vocilor susținătoare. Un spectacol aniversar grandios, dedicat poetului Grigore Vieru, a avut loc, totuși, din dorința sa, în mai 2005, la Palatul Național din capitala basarabeană, cu participarea regretatei soprane de talie internațională, Maria Bieșu și altor mari artiști de pe ambele maluri ale Prutului.
În 2005, regretatul poet mi-a oferit un interviu în exclusivitate pentru o publicație de atunci. Îl întrebam, dacă acea interdicție, dar și dispariția sa de pe micile ecrane, ani la rând, nu puteau fi asociate cu alungarea poetului din cetate sau cu un dispreț al oamenilor politici față de cultură, în general. El răspundea următoarele:
„Destui guvernanți se uită la cultură ca la un dușman al lor...În condițiile de azi, când există atâtea edituri particulare și atâtea studiouri de înregistrare, unde se poate tipări și imprima totul ce este de bună calitate, dar și toate prostioarele, poetul nu poate fi izgonit din cetate. În ultimii ani, nu prea am fost văzut la televizor – nici la Chișinău, nici la București – cu toate acestea, lumea îmi caută cărțile și-mi cunoaște cântecele”, zicea Grigore Vieru.
Grigore Vieru: „Avem o țară atât de frumoasă, încât mă întreb: „O merit oare?”
Îl rugasem să ne schițeze autoportretul său, la vârstă septuagenară: „Din culmea celor `70 de ani se vede mai clar Țara strămoșilor. Avem o țară atât de frumoasă, încât mă întreb: „O merit oare?” Am gânduri de mulțumire lui Dumnezeu, care mi-a dăruit atâția ani de viață – puteam să mor demult, în urma foametei organizate, prin care am trecut în copilăria mea, când m-am hrănit numai cu știr și lobodă.
Apoi, în urma unei boli crâncene din care rar care scăpa prin anii `50, dar și în urma a patru accidente rutiere, două dintre ele fiind foarte dubioase, în urma a sute de amenințări cu moartea prin scrisori și prin telefon, despre unele dintre care am semnalat în publicația „Literatura și arta”. Bineînțeles că mă revoltă multe lucruri. Cel mai mult însă mă revoltă prostia din jur. Să știți că prostia este mai năruitoare decât foametea. Azi, de foame te mai poți salva cu ajutoarele din străinătate, dar de răul prostiei cine te poate salva?”, se întreba regretatul poet.
„Nu există o luptă între generații, există numai una dintre valoare și nonvaloare”
Rugat să ne descrie o zi din viața sa, Grigore Vieru ne-a răspuns: „Mai bine vă descriu o noapte din viața mea. De prin anii `60, nu mai pot dormi decât trei ore. Sunt fericit atunci când le dorm, mai mult somn decât atât nici nu-mi trebuie – m-am obișnuit cu acest rău. Tot ce se cheamă „Albinuța, „Strigat-am către tine”, textele pentru cântece sunt rezultatul unei uriașe trude. Este ciudat că unii colegi îmi invidiază nesomnul”, mărturisea Grigore Vieru.
La o întrebare referitoare la dezbaterile între generațiile literare, regretatul nostru poet ne-a răspuns: „Nu există o luptă între generații, există numai una dintre valoare și nonvaloare. Este o curată nebunie să lupți, bunăoară, împotriva lui Marin Preda, care a dăruit literaturii române o capodoperă – „Moromeții”. Este o nebunie să crezi că l-ai întrecut pe Stănescu ori pe Sorescu. Încă nu s-a născut un nou poet de mărimea lor. Ar fi cu mult mai sănătos să le urmăm în mod creator truda și modestia lor.”