În amintirea unuia dintre cele mai îndrăgite personalități care și-au pierdut viața în cutremurul de 7 grade pe scara Richter, de acum 37 de ani, vă redăm un pasaj din volumul „Secunde tragice, zile eroice”, în care sunt descrise clipele de groază și coșmar din timpul căutării unuia dintre cei mai îndrăgiți artiști români: Toma Caragiu.

Cartea "Secunde tragice, zile eroice” a apărut la mai puţin de două luni de la cutremurul din 4 martie 1977, la Editura Junimea.  Volumul a adunat relatări ale jurnaliștilor acelor vremuri. Pasajul referitor la Toma Caragiu descrie momentele groaznice trăite de soția marelui actor, Elena, în așteptarea găsirii trupului neînsuflețit al maestrului Teatrului Românesc, moment relatate de Octavian Andronic, pe atunci jurnalist la „Informația Bucureștiului”. Timp de două zile, mai mulți actori și regizori români, printre care Ion Caramitru, Ion Besoiu, Dinu Săraru, Vasilica Tastaman sau Dan Nuțu au așteptat cu sufletul la gură deznodământul căutărilor dintre ruinele blocului Continental, clădirea prăbușită în care locuia Toma Caragiu. „De două zile, cu privirile aţintite asupra infernalei alcătuiri de beton şi fiare contorsionate, soţia actorului Toma Caragiu parcurge absentă, pentru a nu ştiu cîta oară, cei cîţiva paşi din faţa a ceea ce fusese căminul lor. Apartamentul de la etajul doi este pe jumătate întreg. Cealaltă jumătate a fost antrenată de căderea bezmetică a celor opt etaje. Militarii care au reuşit să intre pe balcon, cu scara pompierilor, au găsit în sufragerie, pe masă, o sticlă de whisky şi patru pahare pline, neatinse. Ar fi putut să  pară că nu s-a întîmplat nimic dacă, dincolo de hol, apartamentul nu ar fi fost secţionat,   parcă, de o imensă ghilotină. Deasupra, pe ruine, oameni în uniforme încearcă să degaje pe cei aflaţi sub dărîmături. Utilajele grele -  excavatoare şi buldozere - îşi fac trista datorie cu o minuţie de-a dreptul artizanală. Printre ruine sînt oameni, unii dintre ei în viaţă. Cîţiva au şi fost, deja, salvaţi. Actriţa aşteaptă şi tace. Ii este greu să-şi descleşteze dinţii. Sînt mulţi cei care se apropie cu precauţie de ea, încearcă să-i  vorbească. Să o încurajeze.  „Sîntem siguri că-1 vom găsi pe Toma, întreg şi nevătămat”.  Ea tace şi teaptă. Şi  timpul  trece  cumplit  de  încet... Deodată, rumoare! De sub cupa unui excavator apare o mogîldeaţă roşiatică, cu botişor ascuţit ca de vulpe. Se aud exclamaţii: este cîinele lui Toma! Mica vietate, care a supravieţuit cataclismului, este luată cu grijă. E nevătămată. Cineva o duce în cabina unei  „Salvări”, care  aşteaptă  cu motorul  mergînd... Mai trec cîteva zile. Intr-un colţ, dinspre Ministerul Comerţului Exterior, s-a format, de cîteva zile, un grup care aşteaptă, de asemenea în tăcere. Şi în fiecare zi. Printre ei, Mircea Albulescu, Ion Caramitru, Dem Rădulescu, Ovidiu Iuliu Moldovan... Reuşesc să intre, în fiecare zi, prin cordonul de pază din jurul ruinelor, graţie respectului mut pe care cei în uniformă îl poartă meseriei lor şi Actorului, sperînd şi ei că poate, astăzi, îl vor smulge ruinelor pe Toma. Joi, a şasea zi de la dezastru, tabloul este aproape neschimbat. In dreptul locului unde ar fi trebuit să se afle scârile, această speranţă transformată în sumbră capcană, lucrează acum cascadorii. Este ora 13. Într-o linişte copleşitoare —excavatoarele şi-au oprit şi ele pentru un timp lucrul — de sub o placă de beton este scos cu grijă un trup inert. Liniştea devine şi mai apăsătoare în timp ce, pe o targa, este coborît, de pe această tragică Golgota. ,,E Andu” - se aude o exclamaţie dureroasă. După o jumătate de oră, din acelaşi loc, este degajat un alt corp, la fel de lipsit de viaţă. Claia de păr creţ, grizonat de praful molozului, nu lasă nici un dubiu. El este. Şi deodată, toate speranţele, nutrite tainic zile în şir, se năruie asemenea edificiului-cimitir. Actorul nu mai este ! O „Salvare” - inutilă denumire -  îl poartă pe ultimul său drum, cel fără întoarcere, pe acela care a fost, în oricare dintre rolurile sale, TOMA CARAGIU.  A doua zi dimineaţa în chenare discrete, la "Mica publicitate", Consiliul Culturii şi al Educaţiei Socialiste "anunţă cu nespusă durere moartea tragică, în cutremurul de la 4 martie, a popularului actor Toma Caragiu  - slujitor de frunte al teatrului românesc".  În aceeaşi zi, cîteva mii de oameni sînt prezenţi la Bellu, unde Actorul, desfăcut din strînsoarea mortală a ruinelor, este reîncredinţat pămîntului... ”. Avertismentul pământului Azi-noapte, un alt cutremur s-a resimțit în România. Epicentrul a fost localizat la 125 kilometri adâncime în arealul Vrancea -judeţul Buzău. Acum 37 de ani, 1600 de oameni şi-au pierdut viaţa, iar alte câteva zeci de mii au fost răniți. Astăzi, în Bucureşti există peste 370 de clădiri încadrate în clasa I de risc seismic. Din 2011 şi până anul trecut, autorităţile au reparat doar 18 clădiri.