Bine îmbrăcat, într-o haină impecabilă, cu pantalonii la dungă și jobenul pe cap, mergând cu pași siguri, Starling Wyman, cel mai mare impostor al începutului de secol XX, a intrat într-o dimineață din toamna anului 1926 în Hotel Ambasador și a cerut să fie condus la apartamentele Majestății Sale Regina Maria a României și ale Principesei Ileana care tocmai sosiseră la New York.

Pe coridorul care ducea spre apartamentele regale mișunau detectivi, însărcinați să vegheze la siguranță celebrelor musafire.

Probabil dacă acești detectivi ar fi fost profesioniști, l-ar fi arestat imediat pe gentlemenul elegant care nu era altul decât impostorul care petrecuse trei ani în inchisoarea din Atlanta pentru că s-a infiltrat în casa celui de-al douăzeci și nouălea președinte american, Warren Harding, pe care, de asemenea, îl înșelase în privința identitățîi sale.

Dar nu, nimeni nu l-a recunoscut - în august 1926 - în acest gentilom perfect, sigur pe el, pe aventurierul Wyman.

La intrarea în apartamentele regale i-a ieșit înainte un agent al Siguranței din România care n-a prea vrut să-i lase cale liberă vizitatorului.

- Permiteți-mi, domnule, i-a spus Weyman pe un ton atât de imperativ, încât agentul, impresionat și temându-se să nu comită vreo gafă neacordandu-i respectul cuvenit unei personalități, s-a dat la o parte și l-a lăsat să treacă.

Regina Maria se află în salonul sau particular, discutând cu prieteni americani.

- Majestatea Voastră îmi da voie să întru? a întrebat bărbatul în timp ce își depunea pălăria și mănușile.

- Desigur, spuse regina care socotise că cineva care a izbutit să treacă de șirul de agenți secreți are o funcție importantă

- Rog pe Majestatea Voastră să binevoiasca să spună dacă e mulțumită de apartamentele pe care le are, dacă nu aveți de formulat vreo dorință pe care am fi fericiți să o putem realiza imediat. Majestatea Voastră trebuie să plece din țară noastră cu amintirile cele mai bune.

- Dar nu, totul e perfect - răspunse regina. Și întrucât domnul i se părea cineva de seama, îl invită să ia loc.

Urmează o conversație de 15 minute și Wyman are dibăcia să o facă pe Regină să vorbească despre fel de fel de lucruri, despre clima din America, despre prohibiție, despre girls etc.

Regina emite opinii foarte interesante, apoi Wyman se ridică, se înclină cu o reverență, îi sărută mâna și pleacă spunându-i:

- Din nou rog pe Majestatea Voastră să-și amintească - dacă are nevoie de cel mai mic serviciu - că sunt la ordinele Majestățîi Voastre. N-aveți decât să întrebați de Wyman, toată lumea mă cunoaște.

Apoi s-a ridicat și a plecat cu aceeași autoritate.

Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric