Se înmulțesc arestările, consemnările la domiciliu și disparițiile în rândul cetățenilor care au îndrăznit să critice regimul pentru modul în care a gestiona epidemia.
Poliția l-a prins pe Xu Zhiyong, sâmbătă seara, în cartierul Panyu din Canton, metropola din sudul Chinei. Acest profesor universitar, cunoscut pentru lupta sa împotriva discriminărilor și pentru criticile sale la adresa regimului, ceruse la începutul lui februarie demisia lui Xi Jinping.
Arestarea lui Xu ilustrează valul de represiune la scară națională declanșat de autorități sub acoperirea luptei împotriva epidemiei de coronavirus, scrie Le Point.
Pe 14 februarie, Xu publicase un ultim articol, un omagiu adus doctorului Li Weliang, cel care anunțase epidemia și care decedase cu o săptămână înainte. Li acuzase regimul că ascunde adevărul în legătură cu coronavirusul.
„Această calamitate națională nu se poate produce decât în absența democrației și a libertății de expresie”, a scris profesorul Xu.
„În timp ce opinia publică este impresionată de doctorul Li și de situația din țară, Partidul Comunist se ascunde în umbră și se mulțumește să privească și să asculte. În inimile lor, nu există nici rău, nici conștiință, nici o limită, nici o umanitate.”
Moartea doctorului Li Weliang a declanșat un val fără precedent de omagii, dar și de critici la adresa regimului, acuzat că a agravat situația prin secretomania sa.
Xu Zhiyong era urmărit de la sfârșitul lui decembrie pentru o afacere fără legătură cu epidemia. Potrivit câtorva dintre apropiații săi, intervievați de radioul american NPR, mai mulți dintre prietenii săi activiști fuseseră arestați la sfârșitul lui 2019, după o reuniune ținută la Xiamen. Xu era singurul care reușise să scape de arestare.
Autoritățile îi acuză pe arestați că au discutat despre „tranziția democratică în China”, deci de complot împotriva statului.
Activista feministă Li Qiaochu, iubita lui Xu, a dispărut și ea duminică.
„Xu Zhiyong și colegii săi arestați nu au comis nici o crimă”, a declarat, Patrick Poon, cercetător pentru China la Amnesty International, într-un comunicat difuzat luni, 17 februarie, și citat de Le Point.
Altfel zis, este vorba de arestări strict politice.
Cazul Xu este doar unul dintre multe altele asemenea.
Pe 6 februarie, Chen Qiushi, avocat și blogger din Beijing, a încetat să mai răspundă la telefon. A doua zi, părinții săi au fost informați de ofițeri de la securitatea națională că fiul lor fusese băgat în carantină, pentru că vizitase „prea multe spitale”.
Lui Chen i se reproșa că a vizitat Wuhan înainte de instituirea carantinei.
Înregistrările sale video ilustrau situația alarmantă în spitalele și crematoriile orașului-focar al epidemiei. Într-una din ultimele sale postări, Chen a izbucnit în lacrimi: „În fața mea, este această maladie. În spatele meu, forța administrației și a legii Chinei. Dar cât voi fi în viață, voi vorbi despre ce am văzut și am auzit. Nu mi-e frică că voi muri. De ce ar trebui să mă tem de tine, Partid Comunist?”
Unul dintre prietenii săi, bloggerul Xu Xiaodong, a afirmat ulterior pe internet că dispariția acestuia se explică nu printr-o carantină medicală, ci printr-o „carantină forțată”, adică o detenție arbitrară din motive politice.
Alte cazuri au fost mai puțin mediatizate. „Bearman”, o tânără bloggeriță de 24 de ani din Wuhan, s-a filmat mai întâi pe patul său de spital, afirmând că nu are „încredere în guvern”.
Într-un al doilea video, se plângea că cineva i-a tăiat oxigenul, ca represalii la declarațiile sale.
Apoi, în mod suspect, într-un al treilea video, a citit un text în care le spunea privitorilor că „crede ce spun autoritățile”.
De atunci, nu a mai postat nimic. Nu se știe nimic despre soarta ei.
Fang Bin, un om de afaceri din Wuhan, care a filmat orașul în carantină, a fost și mai critic: „Această gripă a apărut pentru că ei ascund adevărul”.
Contul său de pe Weibo a fost închis, iar despre Fang nu se mai știe nimic din 9 februarie.
În sfârșit, un alt profesor universitar, Xu Zhangrun, semnatar al unui apel pentru respectarea libertății de exprimare, este arestat la domiciliu, fără acces la internet.
Partidul Comunist profită de criză pentru a-și înăspri controlul
„Epidemia este văzută mai întâi ca o amenințare pentru stabilitatea socială și pentru economie”, spune Nicholas Bequelin, director pentru Asia al Amnesty International.
„Libertățile fundamentale pot fi limitate cu ocazia unei epidemii, dar aceste limite trebuie să fie proporționale și legitime.”
Și Bequelin adaugă: „Toți activiștii cu care discutăm au fost contactați de către serviciile de protecție ale securității. Epidemia este un subiect foarte sensibil.”
Potrivit Amnesty, Partidul profită de epidemie pentru a înăspri controlul asupra societății. „Sub acoperirea acestei crize sanitare, asistăm la înăsprirea supravegherii și urmăririi populației”, mai spune Bequelin.
„Fiecare familie este arondată la un birou al Partidului Comunist, care face o clasificare a riscurilor.”
Printre riscuri, sunt incluși și apropiații bolnavilor care pot furniza informații critice.
Pe de altă parte, Xi Jinping a anunțat accelerarea pentru aprobarea unei legi a biosecurității, care va extinde puterile administrative ale statului, sub pretextul luptei împotriva epidemiilor.