Editurile susţin că nu mai au bani să retipărească manualele. Consecinţa: din toamnă, elevii vor fi nevoiţi să înveţe de pe cărţi împrumutate sau să împartă un manual cu alţi colegi.

Manualele, şi-aşa puţine şi depăşite, ar putea deveni, din anul şcolar 2010-2011, un obiect pe cale de dispariţie din sălile de clasă. Astfel, elevii riscă să înveţe după cărţi împrumutate de la colegi mai mari sau să împartă un singur manual cu alţi colegi.

Aşa avertizează reprezentanţii editurilor, care susţin că nu mai au bani pentru retipărirea cărţilor şi arată cu degetul către mai-marii de la Educaţie. În replică, aceştia susţin că au mărit deja sumele alocate manualelor şi că problema editorilor este, de fapt, aceea că, dacă nu reînoiesc cărţile după care copiii învaţă, nu obţin profituri mari.

„Anul ăsta, am mărit a locaţia per elev pentru achiziţia de manuale. Problema editorilor este, de fapt, că noi doar retipărim anul acesta, nu scoatem manuale noi”, s-a apărat Oana Badea, secretar de stat pentru în văţământul pre universitar.

N-AI CARTE, N-AI PARTE

Şi munca profesorilor va fi mai grea fără cărţile şcolare

„Copiii învaţă de pe manuale vechi de cinci ani. Le spunem mereu să le pună coperţi, să aibă grijă de ele, dar sunt deja învechite. Noi nu am mai primit de ani buni decât două-trei manuale noi pe clasă. O să facem fişe, ca acum 20 de ani. Oricum, singurul manual care dă roade este munca profesorului la clasă”, explică situaţia manualelor Viorica Nistor, profesor de biologie la Şcoala cu clasele I-VIII Ursoaia, din judeţul Vaslui.

În opinia acesteia, criza deja instaurată a manualelor, adâncită de situaţia financiară proastă în care se află editurile, nu face decât să mărească diferenţa dintre şcolile din marile oraşe şi cele din mediul rural, unde accesul la alte materiale educaţionale este limitat. „Putem să cerem oricâte manuale vrem, primim oricum mai puţine pe clasă. Te descurci cu ce ai”, conchide profesoara.

În plus, editorii avertizează că fără ajutorul Ministerului Educaţiei - care, în acest moment, le oferă aceleaşi subvenţii ca şi acum trei ani - nu mai pot retipări nicio carte şcolară.

„E vorba despre rea-voinţă. Orice solicitare a noastră e privită cu ostilitate, ne acuză că vrem bani iar şi iar. Acum nu mai e situaţia că vrem să câştigăm, vrem măcar să ne acoperim costurile de producţie. De trei ani nu s-a mai făcut o licitaţie, iar preţurile pe care ni le acceptă sunt cele din 2008 şi nu mai au acoperire în realitate. Hârtia s-a scumpit şi e deja foarte târziu să le trimitem comenzi furnizorilor din afară”, susţine Cornelia Gârmacea, redactor-şef la Corint, editura care tipăreşte cele mai multe cărţi şcolare - 126 în total.

Altfel de hârtie şi lipici

Singura chestiune la care editorii au primit un răspuns din partea Ministerului Educaţiei e legată de modificarea condiţiilor tehnice de tipărire - şi acestea impuse de instituţia condusă de Daniel Funeriu.

„Există anumite condiţii tehnice: anumite culori, număr de pagini, număr de imagini pe pagină, un anumit tip de hârtie. Toate acestea costă. În plus, ni se cere să legăm manuale cu aţă, or acum există tehnici moderne, mai ieftine”, explică redactorul-şef, în timp ce prinde cu două degete câteva pagini ale unei cărţi pe care o ţine apoi suspendată, pentru exemplificare.

„În contextul lipsei cronice de materie primă (celuloză) şi al reducerilor de producţie (...), România nu va putea importa hârtia offset necesară tipăririi manualelor mai devreme de şase luni. Mai mult, din informaţiile noastre, termenul pentru care vor fi valabile ofertele firmelor respective e de maximum 12 săptămâni. Pe de altă parte, multe ţări europene au optat deja de ani buni pentru tipărirea manualelor pe alt tip de hârtie decât offset”, adaugă Sorin Peneş, de la Asociaţia „Cartea Şcolară”.

Acesta ar fi vrut un răspuns urgent din partea ministerului în privinţa hârtiei, în condiţiile în care trebuia să trimită comanda până la sfârşitul lunii a prilie. Răspunsul a venit însă pe 13 mai. „Editurile au posibilitatea de a modifica o serie de caracteristici din specificaţiile tehnice, pentru manualele şcolare retipărite, alo cate anului şcolar 2010-2011”, arătau oficialii ministerului, potrivit cărora, editorii ar putea folosi, totuşi, şi cleiul pentru a lega cărţile.

„Termenul este deja depăşit, suntem în întârziere. În plus, nu ne spun nimic despre creşterea procentului de indexare. Ei ne dau 4%, or noi avem acum nevoie de 18%, şi nici acesta nu e suficient pentru a acoperi costurile”, arată Claudiu Istrate, director executiv al Uniuni Editorilor din România.

Depozite pline cu cărţi din anii trecuţi

În plus, o parte dintre editori susţin că elevii au renunţat să mai cumpere manuale încă de anul trecut, de când a izbucnit criza economică.

Aşa se face că editurile au ajuns să aibă depozitele pline de cărţi de clasa a XI-a şi a XII-a - acelea pe care liceenii nu le primesc gratuit. „Cartea este ultimul lucru pe care un om se gândeşte să-l cumpere. Mâncarea şi hainele, adică strictul necesar pentru a supravieţui, sunt pe primul loc. Copiii au început să tragă la xerox cărţile, dar şi xeroxul e scump acum”, explică Cornelia Gârmacea.

Cu toate acestea, Ministerul Educaţiei nu are de gând să rezolve situaţia: „În achi zi ţionarea manualelor şcolare retipărite pentru anul şcolar 2010-2011, in spectoratele şcolare au o bligaţia de a ţine cont de preţul fiecărei cărţi şcolare din titlul propus pentru achiziţie”, este o altă restricţie dată de Centrul Naţional de Evaluare şi Examinare.

Cât despre acuzaţia adusă de subor donaţii ministrului Fu neriu, cum că editorii ar fi vinovaţi de faptul că manualele sunt depăşite, aceştia din urmă au o scuză: „Pentru că în 1998 erau bani de la Banca Mondială, ne-au dat trei luni pentru un manual. Păi să faci şi textul, şi tehnoredactarea, şi tipărirea... era imposibil să ai calitate la aşa un termen”.

MULT PREA VECHI Cărţi de curs care au făcut „istorie”

Cărţile şcolare sunt depăşite. O spun profesorii şi elevii, o recunosc editorii. „Noi retipărim de trei ani. Tot trei ani au cele mai «tinere» manuale, cele de a XI-a şi a XII-a. Manualele de a V-a au fost tipărite în 1997, au 13 ani, adică sunt mai mari decât vârsta copiilor care învaţă de pe ele. Asta spune ceva”, arată Cornelia Gârmacea, redactor-şef la Editura Corint.

Tipărirea manualelor alternative a început în 1997, cu manualele de clasa a V-a, în 1998 s-au tipărit cele de clasa a VI-a şi tot aşa, până în 2000. A urmat o pauză de patru ani, iar în 2005 tipărirea s-a reluat, cu manualele de clasa a IX-a.

„Noi recunoaştem că manualele sunt depăşite, lecţiile trebuie să arate altfel. De fiecare dată când întrebăm însă când vor fi gata noile programe şcolare, răspunsul e unul ostil. Am început deja să ne orientăm spre tipărirea altor tipuri de cărţi”, conchide Gârmacea.