Reflecții despre zodia României. HOROSCOPUL LUI DOM’ PROFESOR
- Radu Stefanescu
- 1 decembrie 2020, 01:27
Să ai mândria patriotică a militarilor noştri care au căzut la datorie, ştiind că luptă împotriva unui inamic superior. Să ai viziunea mişcării de rezistenţă împotriva prostiei, vulgarităţii şi neromânismelor şi să faci, cu responsabilitate şi inteligenţă, ceea ce este bine pentru ţară, oriunde şi oricând! Şi spunând aceasta mă refer la românii de pretutindeni, care, unii dintre ei sunt mai patrioţi, decât, de exemplu, senatorii şi deputaţii din ţară. Parol, mon cher!
Eu vă scriu de aproape nouă ani de zile, aici în EVZ. Cine intră prima dată pe pagina mea, sau nu știe prea multe, nu o să înţeleagă nimic! Pentru că nu este un horoscop obişnuit, este „Horoscopul lui Dom’ Profesor”!
Horoscop? Da, aşa se face un horoscop adevărat, aşa se face acum pe malurile Atlanticului, aşa se făcea pe timpul în care astrologul avea doar un singur „client”: regele, împăratul, ducele, preşedintele, primul ministru etc. Astrologul nu este un specialist îngust, nu este un mecanic auto al zodiilor, care vorbeşte în dodii, ci un om enciclopedic care trebuie să ştie cât mai multe şi să aibă idei şi opinii în mai orice domeniu. Altfel, cum ar putea să aibă capacitatea şi cunoştinţele să interpreteze o temă astrală complexă şi să dea sfaturile care să-l facă pe consultant să prevaleze, să câştige?!
Astrologul, pentru rege, era şi este un sfătuitor de taină, care avea un orizont de vedere, vast, cuprinzător, enciclopedic, nu doar un punct îngust de vedere sectorial, militar, politic, economic, social etc. Aşa vreau, aşa mă oblig să fiu şi eu pentru domniile voastre, să vă dau sfaturile necesare, ca unor regi, ca să vă simţiţi bine, cineva se gândeşte la soarta domniilor voastre, se uită noaptea, târziu, în stele, cu telescopul, ca să vă găsescă drumul cel mai bun, corect, în viaţă.
Dar, acum, sărbătoriţi Ziua Naţională, distraţi-vă, dansaţi şi ciocniţi paharele de şampanie, chiar dacă este boală în țară și distopia sanitară, dar vedeți, domniile voastre, greul abia începe... spuneam acum mai mulţi ani şi nu pot decât să repet. În România, mereu începe ceva greu, oare de ce? Poate unde nu suntem conduşi de patrioţi, ci de „tagma jefuitorilor”? Bună întrebare!
Nu o să vă spun "La mulţi ani!", aceasta este o formulă nouă, modernă, la mulți ani de care, ca anul acesta? Altă întrebare bună! O să folosesc urarea strămoşească, de la daci, doar mâine este o altă zi:
"Să fiţi sănătoşi, oriunde vă aflaţi!"