Greu de parcurs cele peste 416 de pagini ale Rechizitoriului prin care DIICOT i-a trimis în judecată pe inculpații Gheorghe Dincă și Ștefan Risipițeanu. Dincă, pentru „trafic de persoane”, „viol”, „omor calificat” și „profanare de cadavre sau morminte”, toate săvârșite împotriva victimei Luiza Melencu și „trafic de minori”, „viol”, „omor calificat“, „profanare de cadavre sau morminte”, toate săvârșite împotriva victimei Alexandra Măceşanu. Risipețeanu, pentru „viol”, faptă care a avut-o drept victimă pe Luiza Melencu.

Greu de parcurs, nu din pricina numărului de pagini, cât din cauza volumului absolut exagerat de detalii terifiante, care descriu atrocitățile prin care au trecut victimele, până să-și dea sufletul. Cum toate aceste amănunte de-a dreptul bolnave nu pot avea o relevanță semnificativă în greutatea ansamblului probator, m-am întrebat care ar putea fi rolul insistenței procurorilor pe acest aspect. Cu atât mai mult cu cât ele, aceste detalii infernale, sunt extrase exclusiv din declarațiile contradictorii ale lui Dincă și din transcrierea destăinuirilor făcute în celulă unui colaborator al DIICOT închis împreună cu el. Menționării pe larg, de-a dreptul ostentative a unor scene imposibil de reprodus public, nu i-am găsit altă explicație, decât în intenția procurorilor care au alcătuit documentul de a produce emoție. O emoție paroxistică menită să ducă, în lipse probelor directe, la condamnarea lui Dincă fără ca cineva să îndrăznească a exprima vreo îndoială sau, mai rău, să pronunțe vreo achitare pe acuzația de omor calificat, mi-am zis. Asta însă doar la prima vedere, la o citire neatentă, pentru că un fragment de o importanță crucială pledează în favoarea ipotezei că rechizitoriul este de o corectitudine demnă de semnalat. Să-l vedem!

Fragment Rechizitoriu DIICOT, pagina 139:

„Dacă în cazul victimei MĂCEȘANU ALEXANDRA MIHAELA infracțiunile comise de inculpat, printre care și cea de omor, sunt dovedite prin multiple probe directe și indirecte, inclusiv prin determinarea profilului genetic a resturilor scheletale arse (identificate în butoiul inculpatului) ca fiind profilul genetic al acesteia, iar inculpatul a recunoscut cvasi-constant faptele cu privire la aceasta, nu aceeași este situația în cazul victimei MELENCU MIHAELA LUIZA, unde proba științifică a analizei genetice nu a condus la rezultate, deși au fost efectuate expertize în acest sens atât la nivel național (de către INML și INC), cât și la nivel internațional în SUA, de către specialiștii FBI, asupra fragmentelor osoase și dentare calcinate, descoperite în liziera de pădure în urma conducerii în teren efectuate cu inculpatul DINCĂ GHEORGHE la data de 05.08.2019.”

Așadar, procurorii care au redactat Rechizitoriul arată clar că în Cazul „Alexandra Măceșanu” există „multiple probe directe și indirecte” inclusiv proba obținută prin „determinarea profilului genetic a resturilor scheletale arse” ca fiind profilul genetic al victimei Alexandra Măceșanu. În baza acestei probe, în principal, Institutul Național de Medicină Legală a și emis certificatul medical constatator al decesului victimei Alexandra Măceșanu. În continuare însă, în aceeași frază, procurorii menționează clar că „nu aceeași este situația” și în cazul victimei Luiza Melencu, unde proba științifică a analizei genetice nu a confirmat profilul genetic căutat.

Altfel spus, pasajul reprodus demonstrează că, în ciuda senzației potrivit căreia Rechizitoriul ar miza pe emoție mai degrabă, decât pe rațiunea judiciară, el este onest și profesionist întocmit, pune în evidență în mod obiectiv și egal, pe același tapet, atât punctele tari ale anchetei cât și cele slabe. Pe mine m-a convins!