Întrebarea din chestionarul pentru recensământ privind capul familiei a născut de la ironii şi zâmbete şi până la discuţii aprinse. Ce se ascunde, însă, în spatele acestei întrebări? Ce vor statisticienii să afle? Şi cum este definit, de fapt, capul familiei, în viziunea Institutului Naţional de Statistică (INS)?

În primul rând, capul gospodăriei poate fi orice membru al gospodăriei în vârstă de 18 ani şi peste, spun reprezentanţii INS. Aşadar, glumele legate de căţel sau copilul minor în calitate de cap al familiei nu-şi au locul.

Apoi, "prin cap al gospodăriei populaţia trebuie să înţeleagă o persoană de referinţă, faţă de care se stabilesc relaţiile de rudenie a tuturor membrilor gospodăriei", explică cei de la INS. Altfel spus, din punct de vedere statistic, capul familiei este acea persoană în raport cu care se definesc ceilalţi membri ai familiei.

Astfel, capul familiei nu are nicio legătură cu cine aduce cei mai mulţi bani în casă, ci mai degrabă cu legăturile de rudenie dintre membrii familiei.

De ce au nevoie statisticienii de această informaţie? Cei de la INS vor să ştie câte nuclee familiale există în România. "Declararea capului gospodăriei este prerogativa exclusivă a membrilor fiecărei gospodării. Această noţiune este definită doar pentru scop statistic pentru a se putea determina şi calcula numărul nucleelor familiale", se arată într-un comunicat al INS.

Scopul principal, recenzarea, şi nu amendarea Totodată, reprezentanţii instituţiei care organizează recensământul populaţiei şi al locuinţelor spun că întregul proces se bazează pe propriile declaraţii ale persoanelor. "Populaţia trebuie să înţeleagă scopul recensământului şi importanţa acestuia pentru România şi să accepte să fie recenzată", spun aceştia. Obiectivul principal este obţinerea de informaţii şi recenzarea tuturor persoanelor, şi nu aplicarea de sancţiuni.

În acest sens, oamenilor nu trebuie să le fie teamă că vor fi amedaţi dacă nu vor fi găsiţi acasă. Recenzorii trebuie să facă mai multe vizite la fiecare adresă pentru a contacta toate persoanele, iar persoanele sunt sfătuite să aibă bunăvoinţa de a găsi o modalitate prin care să permită recenzarea lor.

Sancţiunile sunt măsuri de ultimă instanţă, în cazul în care se constată un refuz categoric, exprimat în mai multe ocazii, ca o dovadă clară de rea-voinţă din partea unor persoane. Recenzorii nu aplică sancţiuni. Persoanele care au dreptul de a aplica sancţiuni sunt cele numite prin ordin de către prefecţi sau primari.

Recensământul Populaţiei şi al Locuinţelor trebuie să cuprindă întreaga populaţie, indiferent de vârstă. Prin urmare, toţi copiii trebuie să fie recenzaţi.

Nu există nici o restricţie de vârstă în ceea ce priveşte recenzarea, nici o legătură cu dreptul de vot, dreptul la muncă sau cu alte drepturi limitate doar la anumite grupe de vârstă, mai precizează reprezentanţii INS.

3,4 milioane de români, recenzaţi în două zile 3,398 milioane de persoane au participat la recensământ în primele două zile de la începerea întregului proces, pe 20 şi 21 octombrie. Între acestea se numără atât persoanele prezente, cât şi cele absente temporar, dar şi cele plecate pe o perioadă îndelungată.

Totodată, recenzorii trecuseră, în primele două zile, prin 1,37 milioane de locuinţe. Cel mai avansat este judeţul Covasna, unde în două zile au fost acoperite 20,56% din locuinţele estimate a fi recenzate, în timp ce cel mai greoi ritm s-a înregistrat în municipiul Bucureşti, cu 9,82% din locuinţe recenzate în două zile.

CITIŢI:

• RECENSAMANT 2011 - 1,5 milioane de români au răspuns deja la recensământ. TU te-ai întâlnit cu recenzorii? 
• Început de recensământ: la recenzor, ca la psiholog
• RECENSĂMÂNT 2011: Luptă ascuţită între credincioşi şi atei - Recensământ 2011
• "De ce să-i spun recenzorului CNP-ul?"