Războiul pe bani dintre Brigitte şi fiul ei, Robert Sfăt, continuă cu declaraţii de pace

Războiul pe bani dintre Brigitte şi fiul ei, Robert Sfăt, continuă cu declaraţii de pace

Robert Sfăt este fiul din prima căsătorie a lui Brigitte Pastramă. La 18 ani abia împliniţi, Robert a ajuns deja să fie dezamăgit  de ceea ce a văzut până acum în viaţă.

În faţa asaltului pe care Robert Sfăt l-a declanşat pentru a-şi recupera de la mama sa banii pe care i-a moştenit de la Octavian Sfăt, Brigitte Pastramă nu a stat cu mâinile în sân. A ieşit public la contra-atac. Tactica ei este una destul de rudimentară şi uşor de intuit. Este folosită de multe ori şi de către avocaţii rămaşi fără argumente în faţa instanţelor de judecată. Se numeşte, în jargon avocăţesc, „pledoaria la lacrimă”. Care nu se mai bazează pe argumente şi pe probe, ci pe fraze meşteşugite, menite să impresioneze asistenţa.

Să analizăm un pic discursul de contra-atac al lui Brigitte Pastramă. El are două părţi. În prima, arată cât de mult îşi iubeşte copiii, câtă încredere are în ei, că este gata să facă orice sacrificiu pentru binele lor, nu numai al lui Robert, dar şi al surorii lui, Sarah. Brigitte Pastramă a declarat pentru emisiunea „Xtra Night Show” de la Antena 1:

„Eu cred în băiatul meu, îl iubesc foarte mult, chiar dacă nu am știut să-i arăt lucrul acesta. Atunci când a venit în București, Roby a fost un baiat exemplar, a fost olimpic, a fost locul doi pe țară mai mulți ani la rând la înot. Mă rog ca Dumnezeu să-i dea înțelepciunea ca astfel încât să aleagă lângă el persoane care să-l influențeze pozitiv. Pentru că eu, daca el ajunge un om capabil, eu îi dau toate cheile de la toate afacerile mele.

Ne puteți urmări și pe Google News

Eu mă încăpățânez ca el să nu cheltuie banii pe prostii. Trebuie să fie responsabil. Nu mai are voie să facă ce face acum. Eu am luptat ca el să aibă ceva. Mie nu-mi place să fiu șantajată. Îmi doresc să fiu mândră de copilul meu. Trebuie să-mi demonstreze că este copilul care merită să-i las, nu să termine tot în 3 zile.” Aici se termină prima parte a discursului, cea cu mama iubitoare şi îngrijorată de copiii ei.

Partea a doua este şi mai simplă, şi mai rudimentară decât prima. Este vorba despre victimizarea ei şi demonizarea lui Robert, ca explicaţie pentru ce nu vrea să-i dea banii.

„Nu vreau să mă victimizez, eu îmi asum toată vina, și îmi pare rău că nu înțelege că eu îi vreau binele. Vezi?! E urma de la branule. Am făcut și puroi aici. Am fost pe perfuzii. Am leșinat, am picat pur și simplu. Pentru ce muncesc de la ora 6 dimineața la 10 seara? Nu pentru ca să le las ceva copiilor mei? Dar nu ca să se ducă să-i cheltuie peste noapte sau cu anturajul. Îmi doresc pentru ambii copii să aibă un acoperiș deasupra capului, să aibă o familie. Fiecare părinte își dorește să-și vadă copiii realizați”.