EVZ Special
Războiul informațional total între SUA, Rusia și China în era Covid-19! Scapă cine poate!
Cum să știi dacă cei aflați la conducere fac “bine”? Trebuie să existe niște elemente de obiectivare sau de ierarhizare? Aici vine necesitatea comparației cu alte țări, Italia jucând de la început rolul elevului slab de care râzi și al cărui eșec ridică nivelul bilanțului celorlalți prin comparație. Asta explică și focalizarea aproape maniacală pe analiza “curbelor” țărilor. Și în fond, se pregătesc deja narațiunile de după criză: “Nu ne putem reproșa nimic, a fost mai rău în alte părți”.
În această privință, notăm specificul american, de vreme ce Statele Unite sunt singurele care au stabilit public un “cadru de performanță”: la 200.000 de morți, vom fi fost “perfecți” (ca să reluăm retorica lui D. Trump), iar dacă eșuăm, vor fi în jur de 2 milioane. Un fel de a revendica un succes cu “numai” 300 – 500.000 de morți?
În căutarea unui țap ispășitor
În acesta logică de performanță comparată, “blame game-ul” (practică ce constă în a acuza pe un altul pentru a te dezvinovăți) merge bine. În Franța, destul de repede, au fost identificați candidații la titlul de neinvidiat de “vinovat”. Președintele și guvernul, bineînțeles, Consiliul științific și profesorul Raoult, de asemenea, și în fine “francezii”, arătați cu degetul pentru nerespectarea izolării (cu variantele centrate pe “suburbii” sau “parizienii din Île de Ré”). Narațiunea care va prevala în final va desena peisajul învingătorilor și al perdanților (politici).
Ne puteți urmări și pe Google News
Cine “face bine?”, cine “are dreptate?”, cine “a prevăzut?”: tot atâtea dimensiuni ale unei narațiuni a performanței care sunt, înainte de orice, alimentate de grija, la scară națională.
Recomandările noastre
