Invadarea Ucrainei de către Federația Rusă a însemnat - pe lângă implicațiile în planul mediului de securitate la nivel regional și chiar internațional - și un moment de inflexiune în evoluția actului de intelligence conferindu-i acestuia, cel puțin parțial, o dimensiune publică.

Ajunge doar să reflectăm la eforturile agențiilor de specialitate americane și britanice în sensul pregătirii opiniei publice, în primele săptămâni ale anului 2022, privind iminența ,,operațiunii speciale’’ a Moscovei.

Un nou echilibru între secretizare și transparență

Analiza realității operaționale de la frontiera de sud-vest a Rusiei, efectuată de specialiști americani, a avut un caracter pronunțat predictiv constituind, în același timp, obiectul transmiterii spre public - utilizând canale reduse ca număr dar eficiente - a unor concluzii operative. Acțiunile serviciilor în discuție și-au atins scopul reușind să contracareze în rândul opiniei publice atacurile de tip ,,false-flag’’ ale structurilor informative ale Kremlinului prin care se încerca justificarea invadării vecinului din vest.

În acest context, nu este o întâmplare faptul că Agenția Centrală de Informații a Statelor Unite (CIA) a lansat de curând un gen de podcast prin care nu sunt divulgate informații secrete ci doar se comentează evenimente - cele mai multe din istoria recentă a agenției - într-o altă manieră decât cea utilizată de către analiștii de presă. De altfel, în septembrie 2022 - la aniversarea a 75 de ani de existență a structurii informative menționate, președintele Joe Biden preciza: ,,pe cât este posibil, trebuie să echilibrăm secretizarea cu transparența pentru a face lumină asupra atrocităților comise în cadrul conflictelor de tipul celui din Ucraina și a preveni amenințări și acte de agresiune inainte ca acestea să aibă loc’’.

În viziunea președintelui american, ,,valoarea actului de intelligence constă în utilizarea cu eficiență sporită a informațiilor pe care le obținem în domenii din afara spectrului informativ’’. Cu aceste cuvinte, Joe Biden - încercări timide de acest gen au mai fost în timpul președinților Bill Clinton și G.W. Bush dar establishmentul informativ american nu era încă pregătit pentru a le utiliza în afara sistemului - a așezat o ,,pălărie politică’’ pe două componente atitudinale care își fac loc în matricea tot mai complexă a actului de intelligence: prevenirea și transparența. Este vorba de un gen de transparență care nu are nicio legătură cu cea din politică.

În plus, discursul șefului administrației americane a confirmat faptul că utilizarea preventivă a unor informații obținute prin metode specifice reprezintă un nou instrument al arsenalului informativ al Statelor Unite. Totuși, ținând cont că nici canalele media nu sunt pregătite să utilizeze datele furnizate de servicii, Joe Biden le-a recomandat acestora să dovedească discernământ în precizarea surselor și să nu combine informațiile primite cu cele din surse neautorizate sau altfel spus, din scurgeri de la alte instituții sau societăți private cu atribuții în domeniul securității statului.

În altă ordine de idei, precizez că serviciile americane au avut, de asemenea, un rol fundamental în abordarea problematicii ucrainene înaintea atacului rusesc reușind să unească aliații și partenerii Washingtonului mai mult decât în oricare altă perioadă anterioară. Chiar dacă ne referim la criza rachetelor din Cuba sau războaiele din Golf.

Câteva reflecții privind acțiunile de intelligence în vremurile noastre

Pornind de la afirmațiile de mai sus, constatăm că actul de intelligence intră în categoria fenomenelor sociale aparținând, de fapt, realității culturale naționale sau organizaționale în cazul alianțelor. Într-o formă sau alta îl găsim în toate sferele existenței noastre dar ceea ce ne preocupă acum este contextul securitar al acesteia. Traversăm o perioadă de transformări profunde din acest punct de vedere adăugând ,,hibridului om-mașină’’ - funcțional încă din epoca revoluțiilor indistriale și mai nou, a celor tehnologice - o dimensiune virtuală, pe zi ce trece mai complexă, dependentă în viitorul apropiat de gradul de utilizare al inteligenței artificiale. Folosind terminologia ,,clasică’’, termenul de intelligence cuprinde trei dimensiuni: un aparat de stat, o metodologie de obținere a informațiilor și un complex de funcții prin care informațiile sun procesate și predate beneficiarilor. Nu intenționez, deocamdată, să abordez problematica structurilor informative private care, în mare, respectă același tipar.

Fără a filozofa prea mult, putem aprecia că actul de intelligence, prin componenta sa decizională care de cele mai multe ori nu aparține structurilor de informații dar este singura vizibilă - este o necesitate socială atunci când trebuie să contracareze acțiunile de dezinformare ale inamicului, realizate pe canale extinse, unele cunoscute, altele oculte. Fără a divaga de la tematica abordată până acum, îmi permit o scurtă paranteză: dezinformarea, în oricare din formele sale, este unul dintre marile pericole la adresa democrației mai ales în cazul unor țări ca a noastră – n-aș fi vrut să ajung aici dar mă văd obligat - unde analfabetismul funcțional este la mare cinste.

De la Afganistan la Ucraina - greșeli și păcate

Războaiele - și cel din Ucraina nu face excepție - nu se câștigă doar cu mijloace umane și materiale, mișcări tactice și un moral ridicat al trupelor. Contează la fel de mult sau chiar mai mult strategia adoptată și actul de intelligence în toate dimensiunile sale. Între cauzele retragerii/înfrângerii din Afganistan a fost și lipsa unei strategii și a unor obiective clare. Au lipsit, de asemenea, informațiile și ca atare, actul de intelligence a fost incomplet și nu a permis punerea în valoare a mijloacelor existente.

În urmă cu aproape jumătate de secol, Uniunea Sovietică își stabilise cu claritate obiectivele în Afganistan dar erau nerealiste. Schimbarea ideologică nu putea fi un scop în sine într-o țară ca Afganistanul iar o strategie nu poate fi creată pornind de la obiective de acest tip. După câțiva ani de la invazie, mujahedinii afgani au echilibrat situația în teren iar mijloacele tehnice furnizate lor de către Occident s-au dovedit superioare celor sovietice. Păstrând proporțiile pe segmentul tehnologic, determinate de distanța în timp menționată mai sus, putem afirma că în războiul din Ucraina, rușii nu au ținut cont de rolul Occidentului în sprijinul Kievului după cum, în Afganistan, Occidentul a uitat cum au plecat sovieticii de acolo. Din Afganistan, cineva a plecat mereu cu coada între picioare. (va urma)