De cinci decenii, îngerii veniți din iad pun America la respect. Banda motocicliștilor ascunde în spatele unui stil de viața libertin un întreg Cod Penal: droguri, trafic de persoane, extorcare.

"Suntem ultimii americani liberi din SUA. Şi am rămas doar câţiva”. Cuvintele îi aparţin lui Ralph „Sonny” Barger, o legendă vie a celei mai cunoscute bande de motociclişti din lume, Hells Angels. Liberi şi bogaţi, s-ar putea completa, deoarece Hells Angels de astăzi este un fel de franciză la limita legii, o afacere de multe milioane de dolari.

Pentru ca să ajungă până aici a fost nevoie de un mit, legenda motociclistului rebel care trăieşte liber, după propriile sale reguli. În mare parte este încă adevărat, regulile de bază nu s-au schimbat.

Aceasta este partea frumoasă, imaginea de faţadă a Hells Angels. În spate, după un zid impenetrabil, se ascund traficul cu droguri şi arme, asasinatele, prostituţia, spălarea banilor, răpirile şi şantajele.

Revolta de la Hollister

Bandele de motociclişti proscrişi au intrat pentru prima oară în atenţia publicului în 1947. Una dintre întâlnirile organizate de Asociaţia Americană a Motocicliştilor a ieşit prost.

La întâlnirea de la Hollister, California, au venit mult mai mulţi motociclişti decât estimaseră organizatorii. Amestecul de motoare şi alcool a ieşit prost: motocicliştii s-au bătut între ei, s-au bătut cu poliţiştii, s-au bătut cu toată lumea. În urmă au rămas morţi şi răniţi, iar membrii unei bande, intitulată POBOB (acronimul englez pentru „Ticăloşii supăraţi din Bloomington”), au fost arestaţi.

După incident, cu noscut drept „Revolta de la Hollister”, POBOB s-a transformat în Hells Angels şi legenda a început. Carne de tun era din belşug. Veteranii celui de-al Doilea Război Mondial care nu-şi puteau reface vieţile şi motocicletele rămase din producţia de război. A fost nevoie de o cauză, chiar dacă în cazul nostru „cauza” este reprezentată de un petic colorat cusut pe spatele jachetei.

Organizarea îngerilor

Hells Angels este organizată după principii militare, iar numele şi însemnul bandei, un cap de motor cu caschetă înaripată, vin, se bănuieşte, de la o escadrilă de avioane de vânătoare. Primele filiale, cum îşi spun cuiburile locale ale Hells Angels Motorcycling Club (HAMC), au fost înfiinţate în California şi s-au răspândit rapid în toată America. Uniforma, neapărat geacă de piele sau denim, conţine toate informaţiile despre rangul şi zona din care provine cel care o poartă.

Numele Hells Angels poate fi scris doar cu roşu pe fond alb, la mijloc însemnul şi dedesubt numele filialei din care face parte respectivul. Însă „dreptul” de a purta uniforma completă se obţine în ani buni. Pentru a deveni un „înger” condiţiile sunt minimale.

Trebuie să ai peste 18 ani, să fii bărbat alb, să deţii o motocicletă funcţională, să nu fii molestator de copii şi să nu fi aplicat nicio dată pentru o slujbă de poliţist sau gardian. Plus, un membru vechi trebuie să garanteze pentru tine.

Ierarhie paramilitară

Nu eşti automat membru cu drepturi depline. Primul grad este cel de „atârnător”; poţi purta culorile, însă doar pe un mic petic de pe faţa gecii, unde se află înscris numele filialei care te sponsorizează.

Atârnătorul nu participă la şedinţe, unde se discută toate problemele bandei şi trebuie să se supună fără crâcnire ordinelor celor cu grad mai înalt.

Urmează „posibilii”, „prospects” în engleză, care au voie să poarte pe spate doar însemnul filialei de care ţine şi pot participa la şedinţe. Perioada de probă durează între şase luni şi doi ani, în funcţie de cât de loial s-a dovedit posibilul respectiv.

Fiecare filială are un preşedinte, care are drept de veto la orice hotărâre, un vicepreşedinte şi un trezorier. De asemenea, mai există şi „asociaţi”, persoane care din diferite motive nu pot purta însemnele dar care sunt loiali „îngerilor”. De obicei, asociaţii se ocupă de partea de business a organizaţiei.

Îngeri pe viaţă

Nu există „îngeri” pensionari sau retraşi, calitatea de membru fiind pe viaţă. Însă poţi fi dat afară dacă nu respecţi regulile bandei. Cea mai importantă este loialitatea, Hells Angels este înainte de toate o frăţie.

Odată devenit „înger”, nu mai eşti singur niciodată. Toţi membrii bandei sunt obligaţi să-şi susţină colegii în orice condiţii, chiar dacă respectivul a încălcat legea. Restricţiile sunt puţine. „Îngerii” nu au voie să folosească droguri injectabile şi nu au voie să se lege de prietenele sau soţiile colegilor.

Scopuri bune de faţadă

În principiu, motivaţia oficială a existenţei HAMC este a unei asociaţii de persoane care împărtăşesc plăcerea de a-şi conduce motocicletele împreună. Un „înger” face cel puţin 30.000 de kilometri anual.

De asemenea, HAMC se implică în viaţa comunităţii de care aparţin, organizând donaţii şi acţiuni caritabile. Însă este doar o faţadă. Incidentele violente în care sunt implicaţi „îngerii” sunt nenumărate, mai ales confruntări cu bandele de motociclişti rivale.

Disputele sunt teritoriale, pentru că din anii ’70 HAMC s-a implicat în traficul de droguri şi în prostituţie, acestea fiind principalele surse de bani ale filialelor. Perfect explicabil, taxa de membru de 100 de dolari pe lună nefiind suficientă pentru a achita notele de plată de la petreceri, de la raiduri sau cheltuielile sediilor.

Războaiele motocicliştilor

De fiecare dată când poliţia face raiduri la sediile „îngerilor”, fie că sunt în SUA, Canada sau Europa, descoperirile sunt similare. Sume mari de bani, droguri şi arme.

În urmă cu 10 ani, poliţia canadiană a lansat o operaţiune specială de anvergură împotriva Hells Angels, care deveniseră o putere considerabilă având practic monopol asupra traficului de droguri în marile oraşe americane.

Sunt cunoscute „războaiele motocicliştilor din Quebec”, care au durat între 1994 şi 2002. În esenţă, filiala locală a Hells Angels a eliminat cu forţa toată concurenţa de pe piaţa locală a drogurilor. T

raficanţii „tradiţionali” s-au organizat la rândul lor într-o bandă de motociclişti „Rock Machine” şi au replicat. Războiul a făcut cel puţin 150 de victime între motociclişti. Poliţia a intervenit în forţă după ce mai mulţi oameni nevinovaţi au fost ucişi accidental în timpul luptelor de stradă ale bandelor.

Acum un an, poliţia canadiană a arestat dintr-un foc 136 de membri ai Hells Angels, confiscând milioane de dolari cash şi cantităţi impresionante de droguri. Din păcate, în afară de elucidarea unor dosare mai vechi, n-au rezolvat nimic. Rock Machine au preluat operaţiunile în lipsa rivalilor.

Rebeli milionari

Potrivit poliţiei canadiene, filialele locale ale Hells Angels sunt mai degrabă antreprize criminale, de genul Mafiei. În luna noiembrie a anului trecut, poliţiştii au arestat 10 persoane acuzate că ar avea legături cu şefului filialei Trois Riviere a HAMC, Marvin „Casper” Ouimet.

„Din informaţiile pe care le avem, un membru cu acte în regulă al Hells Angels încerca să preia controlul asupra companiilor locale de materiale de construcţii prin intimidare, ameninţări şi excrocare”, a declarat inspectorul Denis Morin.

Scopul era spălarea banilor obţinuţi din droguri şi prostituţie. Reţetele Hells Angels sunt următoarele: preiau cu forţa afaceri aflate în dificultate oferindu-se să împrumute proprietarii cu bani; cumpără terenuri, înfiinţează companii de construcţii şi, prin supraevaluare, „curăţă” banii; fac investiţii prin companii înregistrate în paradisuri fiscale.

Doar în cazul Ouimet, autorităţile au confiscat bunuri în valoare de peste 9 milioane de dolari.

185.000 de dolari atât au cheltuit autorităţile din statul Minnesota pentru plata orelor suplimentare ale poliţiştilor care au supravegheat un raid al Hells Angels ce trecea prin regiune.

AI NOŞTRI. Paradele anuale de la Iaşi adună mii de bikeri. Atitudinea lor este am vrut s-o trăiesc”, spune Sonny. un veritabil spectacol FOTO: MEDIAFAX