Guvernul german este împărţit pe chestiunea livrării de arme grele, precum tancuri, pentru apărarea Ucrainei contra invaziei ruse. Cancelarul Olaf Scholz este mai mult decât ezitant să răspundă solicitărilor din ce în ce mai presante ale Kievului, care face totul pentru a sugera că ieşirea din război depinde, înainte de orice, de Berlin.

Soarta orașului Mariupol şi a regiunii Donbas ar depinde „de livrarea de arme germane pe care putem să le obţinem", dar nu vin, a deplâns situaţia Oleksii Arestovici, consilier al preşedintelui Volodimir Zelenski, miercuri, 13 aprilie, conform France 24.

O teribilă presiune asupra Berlinului, în vreme ce o victorie în estul Ucrainei este descrisă ca un nou obiectiv major al preşedintelui rus, Vladimir Putin, după eşecul său la Kiev.

Preşedintele german, umilit

Mai ales că Oleksii Arestovici nu este singurul care arată Germania cu degetul. Preşedintele ucrainean, Volodimir Zelenski, a făcut acelaşi lucru într-un interviu acordat săptămânalului „Die Welt Am Sonntag", duminică 10 aprilie. „Germania se arată rece faţă de noi", a adăugat el. Şi Andri Melnik, ambasadorul Ucrainei în Germania, nu pierde o ocazie pentru a cere mai multe arme Berlinului, cu riscul de a intra în conflict deschis cu Christine Lambrecht, ministrul german al Apărării.

Ucraina nu are, de altfel, monopolul criticii împotriva Berlinului. Viceprim-ministrul polonez, Jaroslaw Kaczynski, a criticat ezitările germane, la fel ca fostul prim-ministru belgian Guy Verhofstadt, care a estimat că în calitate de „mare democraţie", Germania ar trebui „să dea exemplu".

Şi apoi, a fost umilirea lui Frank-Walter Steinmeier, preşedintele german. Acesta îşi anunţase intenţia de a merge la Kiev, înainte de a afla, pe 12 aprilie, că guvernul ucrainean nu are nicio intenţie să-l primească. Reprezentantul SPD este, într-adevăr, considerat de ucraineni parţial răspunzător pentru politica permisivă a Germaniei faţă de Rusia, inclusiv după anexarea Crimeii în 2014 (el a fost de două ori ministru al Afacerilor Externe al Angelei Merkel).

Dar mai ales Volodimir Zelenski nu vrea să se mulţumescă cu un oficial a cărui putere este, înainte de toate, simbolică. El speră să se întâlnescă cu Olaf Scholz. Cancelarul german nu a mers la Kiev de la începutul crizei ucrainene, spre deosebire de mai mulţi alţi lideri occidentali, precum preşedintele francez, Emmanuel Macron, care a făcut prima deplasare în capitala ucraineană în februarie sau prim-ministrul britanic, Boris Johnson, weekendul trecut.

Cancelarul german tergiversează livrarea de armament Ucrainei

Preşedintele ucrainean a putut crede că cererile sale au fost auzite, de vreme ce Berlinul anunţase mai întâi, miercuri, că şeful guvernului german se va duce repede la Kiev. Pâna la urmă, nu se va întâmpla, deocamdată, a decis cancelaria germană. Olaf Scholz şi Volodimir Zelenski nu vor avea, deci, ocazia să discute „decizii practice" privind „livrarea de arme grele", cum spera Oleksii Arestovici.

Căci despre asta e vorba. Kievul este foarte decis să pună Berlinul în faţa „Zeitenwende" - „schimbarea de epocă pentru Germania anunţată de Olaf Scholz după începerea războiului în Ucraina şi care ar presupune o politică mai puţin pacifistă a Berlinului şi furnizarea de arme.

Doar că de la acest discurs calificat drept istoric, cancelarul german a fost acuzat că tergiversează fie livrarea de arme, fie instituirea sancţiunilor economice mai severe, precum embargoul, asupra gazului şi petrolului rusesc. Olaf Scholz a repetat tot timpul că Germania „livrează ce poate şi este util [Ucrainei]" în materie de arme.

Căştile şi armele învechite, un fiasco

Până acum, Berlinul a autorizat  livrarea de material militar în valoare de 186 de milioane de euro, potrivit cifrelor Ministerului Economiei. Dar aceste livrări de echipamente Ucrainei au fost mai mult „tragicomice" decât cu adevărat utile, subliniază cotidianul „Die Zeit".

A fost mai întâi eşecul trimiterii a 5.000 de căşti militare, care fusese decisă înainte de începerea războiului. Ucraina nu le dorea încă de atunci, dar, în plus, „ele au sosit după începerea invaziei, când situţia de pe teren se schimbase cu totul, ceea ce făcea aceste echipamente şi mai puţin necesare", continuă cotidianul.

Ministrul Apărării, Christine Lamprecht, a decis apoi să trimită arme antitanc şi dispozitive de apărare antiaeriană. Dar a optat pentru material, în parte, prea vechi pentru a fi util. Guvernul a livrat rachete antiaeriene „Strela", fabricate în 1968 şi care sunt prea vechi pentru a fi lansate în siguranţă, potrivit unui raport al armatei germane din noiembrie 2021. Ele ar fi trebuit chiar distruse în 2014.

Volodimir Zelenski speră că Berlinul va face mai mult pentru bătălia din Donbas. El vrea arme grele, ceea ce înseamnă în special tancuri. Fizionomia luptelor în estul ucrainean ar trebui, într-adevăr, să fie foarte diferită de campania ratată pentru a ocupa Kievul, explică „Süddeutsche Zeitung".

Forţele ruse ar trebui să trimită mai puţine avioane şi mai multe tancuri şi infanterie pentru a încercui forţele ucrainene la faţa locului. „Vor fi înfruntări de mare intensitate pentru care ucrainenii vor avea nevoie, înainte de orice, de tancuri pentru a putea lovi cu putere şi să se mişte repede", precizează cotidianul.

Verzii şi FDP față de trimiterea de tancuri Ucrainei

Acest apel pentru trimiterea de tancuri a împins guvernul german în pragul crizei interne. Verzii şi liberalii din FDP - cei doi parteneri din SPD în cadrul coaliţiei de la putere - sunt pentru această livrare de arme grele. Ministrul Afacerilor Externe, Annalena Baerbock, a spus chiar că trebuie acţionat repede.

Încet, i-au răspuns Olaf Scholz şi Christine Lambrecht, ambii membri ai SPD. Ministrul Apărării a pretextat o lipsă de tancuri în rezervă. Ar trebui folosite cele care sunt deja mobilizate, ceea ce „ar pune în pericol securitatea naţională" germană, potrivit lui Christine Lambrecht.

Cancelarul german nu ar vrea să fie primul care trimite arme ofensive Ucrainei. Până acum, ţările care susţineau Kievul se mulţumeau să întărească apărarea ucraineană cu rachete antiaeriene sau antitanc. Trimiţând tancuri de asalt Ucrainei, Germania ar lua parte mai activ în conflict: „Asta ar risca să fie perceput ca un act de război de către Rusia, ceea ce ar putea atrage lumea în al III-lea Război Mondial", a estimat generalul Erich Vad, care a fost consilier militar al Angelei Merkel, intervievat de „Die Welt".

Olaf Scholz este astfel prins în capcana „Zeitenwende". Scuzele logistice ale ministrei Apărării şi avertismentul contra riscului de escaladare cântăresc puţin faţă de imaginile ororilor războiului din Ucraina. Majoritatea germanilor este favorabilă livrării de arme grele Ucrainei, potrivit unui sondaj al Institutului Statistic german Forsa, publicat marţi.

Olaf Scholz nu merge în Ucraina

Industriaşii germani din domeniul armamentului pun, de altfel, o presiune suplimentară pe Guvern. Grupul Rheinmetall a anunţat că dispune de circa o sută de tancuri care ar putea fi livrate rapid - în mai puţin de două luni - ucrainenilor. Este vorba de vehicule de luptă motorizate Marder, fabricate după anii 1970, şi Leopard 1, tancuri grele a căror fabricaţie datează din anii 1950.

Acest fabricant de armament a precizat chiar că este vorba de un model uşor de mânuit. Un alt mod de a contracara un alt argument al SPD, potrivit căruia nu este judicios să trimiţi tancuri pe care soldaţii ucraineni nu le-ar putea folosi fără o pregătire de câteva luni.

„New York Times" îşi pune întrebări cu privire la realitatea angajamentului german de a face totul pentru Uraina. Prin călătoria pe care intenţiona s-o facă în Ucraina, Olaf Scholz spera probabil să demonstreze că una din cele mai importante schimbări de politică externă în Europa - abandonarea pacifismului înainte de orice în Germania - nu au fost doar vorbe goale.

În ciuda acestor presiuni venite din toate părţile, Olaf Scholz a decis, deci, până la urmă să nu meargă la Kiev. Dar în vreme ce „Berlinul pare să creadă că are timp, Ucraina nu are", le-a amintit la începutul lunii aprilie Dmitro Kuleba, ministrul ucrainean al Afacerilor Externe, omologilor săi din ţările NATO. (Rador)