Omul de afaceri Ovidiu Tender a fost identificat ca fiind informatorul "Dan Dumitrescu" din dosarul de urmărire al scriitorului William Totok.

Pe 28 martie 1974, Nicolae Ceauşescu este ales preşedinte al Republicii Socialiste România. La Timişoara, la Liceul "C.D. Loga", un elev de la Fizică găseşte o modalitate inedită să se revolte împotriva acestei autoproclamări, disimulată prin alegeri.

Astfel, Stelian Mihalaş întocmeşte şi le distribuie colegilor un chestionar despre politica partidului, cu accent pe acest ultim eveniment, ilustrat copios de presa comunistă. Curajul său este însă sinonim cu exmatricularea.

Povestea ajunge şi la urechile Aktiongruppe Banat, ce reuneşte scriitori de origine germană. Printre ei, William Totok, care, impresionat, doreşte să scrie o carte sau cel puţin să transmită informaţia la Europa Liberă. Are însă nevoie de mai multe detalii. Iar curiozitatea îl duce direct în gura Securităţii şi o plăteşte, în final, cu nouă luni de închisoare. Fratele său, Gunter, cu un an.

Sursa-tatăl şi sursa-fiul

Pe 22 iunie 1974, la braseria Flora, cei doi fraţi Totok se întâlnesc cu un coleg al curajosului Stelian Mihalaş, de la care William speră să audă o relatare completă.

Elevul de la "Loga", fost coleg de şcoală în Jimbolia (judeţul Timiş) cu Gunter Totok, după cum reiese din notele informative, deşi nu oferă răspunsurile dorite, se arată receptiv şi acceptă chiar o a doua întâlnire cu tânărul scriitor, pentru a putea să se intereseze între timp de chestionar.

Dar, după patru zile, întâlnirea este relatată în detaliu Securităţii de tatăl lui "Dan Dumitrescu", respectiv sursa "300", "fost colaborator". "În încheierea discuţiilor, studentul Totok a cerut fiului sursei să se intereseze şi să-i procure asemenea date, la care copilul nu a făcut nici o promisiune, informând pe sursă des pre acest lucru".

Trei zile mai târziu, "fiul sursei 300" dă el însuşi o notă informativă Securităţii despre acelaşi episod.

"Numitul Totok (...) are intenţia de a părăsi ţara"

"Sursa i-a răspuns foarte vag la întrebările puse, menţionând faptul că elevii au răspuns la întrebările puse în legătură cu politica partidului că aceasta este foarte bună. Sursa a fost întrebată de studentul Totok, revoltat de acest fapt, dacă şi sursa este de acord cu politica partidului, iar sursa i-a răspuns că bineînţeles, la care studentul nu a mai spus nimic, dar a făcut o mimică de surprindere", au consemnat ofiţerii cele relatate de "Dan Dumitrescu" însuşi.

Acesta i-a făcut scriitorului şi portretul-robot: "Sursa arată că este în etate de 22-23 de ani, poartă părul lung, are mustaţă şi ochelari de soare, înalt de 1,70-1,75, având haine de provenienţă străină,probabil germană, unde are rude".

Trei luni mai târziu, "Dan Dumitrescu" recidivează şi oferă o nouă notă, de data aceasta îndreptată doar împotriva lui Gunter Totok, care tocmai absolvise liceul, fusese admis la Facultatea de Construcţii şi urma să înceapă stagiul militar.

Astfel, "Dan Dumitrescu" relatează Securităţii că l-a întâlnit pe acesta la mare "în compania unor turişti de origine germană", "majoritatea cu înfăţişare de hippy". "Numitul Totok Gunter a relatat sursei, într-o discuţie, că el, după ce îşi satisface stagiul militar, are intenţia de a părăsi ţara prin trecerea frauduloasă a frontierei de stat. (...) Nu este de acord cu politica statului nostru, că nivelul de trai este scăzut la noi în ţară şi salariile sunt mici în comparaţie cu Germania".

29 IUNIE 1974. Fragment din prima notă dată Securităţii de "Dan Dumitrescu"

EXPLICAŢII

Elevul Tender şi problema majoratului

"Dan Dumitrescu" este unul dintre cei 141 de informatori şi ofiţeri care au contribuit la urmărirea scriitorului William Totok. Nu a fost deconspirat oficial de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS), pentru că victima nu a cerut acest lucru. Aceasta susţine însă că nu are nevoie de o confirmare oficială.

"I-am recunoscut pe mulţi, pe unii mai greu, pe alţii mai uşor. «Dan Dumitrescu» nu putea fi însă decât o singură persoană. Era un fost coleg de liceu al fratelui meu, de la Jimbolia, Ovidiu Tender, cu care ne-am întâlnit atunci şi de la care am încercat să aflu mai multe despre Mihalaş", spune scriitorul. La rândul lui, omul de afaceri Ovidiu Tender admite că i-a cunoscut pe fraţii William şi Gunter Totok. Dar, după ce a văzut notele informative, a refuzat să comenteze pe marginea lor.

"Au trecut 36 de ani de atunci...", îşi explică acesta "rătăcirea" din copilărie, oferind şi o scuză în plus. Anume că, în iunie 1974, era minor. Născut pe 11 iulie 1956, Ovidiu Tender se afla, la momentul furnizării primei note de către "Dan Dumitrescu", cu doar două săptămâni înaintea majoratului. Când a dat-o pe cea de-a doua era însă major.

CU ŞASE ANI ÎN URMĂ

"Nu am avut nicio legătură cu Securitatea"

Legătura lui Ovidiu Tender cu fosta Securitate s-a născut ca ipoteză în spaţiul public în perioada guvernării PSD, ca urmare a prieteniei afişate cu Radu Timofte, pe atunci şef al Serviciului Român de Informaţii - fost subordonat al lui Ilie Tender la unitatea de grăniceri din Jimbolia, şi cu Ioan Talpeş, fost şef al Serviciului de Informaţii Externe, pe atunci consilier al lui Ion Iliescu.

Într-un interviu acordat în 2004 jurnalistului Robert Turcescu, Ovidiu Tender a negat însă orice legătură cu Securitatea. În perioada 2000-2004, când era o prezenţă obişnuită în delegaţiile prezidenţiale peste hotare, afacerile lui Tender au prosperat. În pofida unor probleme cu justiţia în 2006, când a fost arestat în dosarul "Rafo", averea sa a crescut spectaculos, fiind estimată, potrivit "Top 300 - Capital" din acest an, la 460 de milioane de euro, ceea ce l-a clasat, de altfel, pe locul 13 în ierarhia celor mai bogaţi afacerişti români.

Ovidiu Tender este absolvent al Facultăţii de Mine din Petroşani, iar, în decembrie 1989, la Revoluţie, era şef de unitate la un hotel din localitatea timişeană Jimbolia. Tatăl său, Ilie Tender, s-a pensionat în 1985 ca şef al Statului Major al Brigăzii de Grăniceri din Timişoara şi a murit în 2005. SURSA "DAN D." DESPRE TOTOK: "Poartă părul lung, are mustaţă şi ochelari de soare, având haine de provenienţă străină"

URMĂRI

Documentele de la CNSAS arată că notele lui "Dan Dumitrescu" au constituit un episod decisiv al urmăririi de către Securitate a fraţilor William şi Gunter Totok

Tatăl actualului multimilionar Ovidiu Tender, Ilie Tender, a fost cadru militar la unitatea de grăniceri din Jimbolia, iar ofiţerii consemnează pe a doua notă informativă semnată "Dan Dumitrescu" că vor cere la Biroul de Contrainformaţii grăniceri "o copie după materialul ce-l posedă despre fratele obiectivului". Acesta este un alt element care întăreşte convingerea scriitorului William Totok privind identitatea lui "Dan Dumitrescu".

Ce importanţă au avut notele acestuia în economia dosarelor penale întocmite un an mai târziu celor doi tineri de origine germană o arată o Notă-sinteză privind Grupul de Acţiune Banat din care făcea parte William Totok, document datat 7 noiembrie 1974.

Scriitorul, care fusese exclus din UTC în timpul liceului după ce trimisese două scrisori la Europa Liberă, este personajul principal al raportului întocmit de maiorul Rudolf Kope. "Informatorul Dan Dumitrescu al organelor de contrainformaţii militare a semnalat că numitul Totok William a manifestat interes pentru a afla amănunte cu privire la motivele pentru care Mihalaş, de la Liceul C.D. Loga din Timişoara, a fost exmatriculat. (...) Faţă de cele de mai sus, pentru verificarea informaţiilor pe care le deţinem, pentru curmarea unei eventuale activităţi duşmănoase şi pentru prevenirea comiterii unor acte ostile, propun deschiderea dosarului de urmărire informativă asupra numitului Totok William".

Iar urmărirea declanşată atunci, ca urmare a notelor lui "Dan Dumitrescu", a dat roade în câteva luni.

Arestat pe stradă

În luna iunie 1975, Securitatea a considerat că a adunat suficiente probe pentru a-l aresta pe Gunter Totok pentru propagandă fascistă. Arestarea s-a produs în Sibiu, când acesta tocmai terminase armata la Mediaş şi se întorcea acasă. "L-au arestat pe stradă şi nimeni nu a ştiut multă vreme unde se află. A urmat o percheziţie la noi acasă, în comuna Comloşul Mare, de unde securiştii (n.r. - printre care lt.-maj. Petru Pele, ce a devenit după Revoluţie şeful SRI Timiş şi a deţinut această funcţie până în 1994) au furat, practic, manuscrisele mele. Acestea reprezentau, de fapt, adevărata miză a arestării, căci fratele meu nu avea nicio legătură cu activităţile grupului", spune William Totok.

Iar principala acoperire a Securităţii pentru arestare a constituit-o un exemplar din "Mein Kampf", găsit în casa părintească, dar şi câteva opinii exprimate în armată de proaspătul absolvent de liceu despre drepturi garantate de Constituţie şi nerespectate în cazul femeilor şi tinerilor, de pildă. "Mai mulţi informatori din jurul său au fost puşi să-l tragă de limbă, să-l provoace", arată scriitorul.

Securitatea a lansat însă alte versiuni pentru motivele arestării: deţinere ilegală de armă sau trasmiterea de informaţii Europei Libere printr-un radio-emiţător furat din armată. Pentru a-şi întregi opera de discreditare, începută cu arestarea şi exmatricularea imediată din facultate, Securitatea a răspândit zvonurile şi în satul în care trăiau părinţii lui Gunter Totok. Pentru asta, s-au folosit staţiile de amplificare instalate în sat. O detenţie violentă

În octombrie 1975, William Totok împreună cu alţi trei membri ai grupului de acţiune - scriitorii Gerhard Ortinau, Richard Wagner şi Gerhardt Csejka - au fost şi ei arestaţi la Jimbolia, în timp ce mergeau cu o maşină spre satul natal. Motivul invocat de grăniceri a fost "tentativă de trecere frauduloasă a frontierei". "După mai multe zile de arest, am fost interogat de Pele, care avea manuscrisele confiscate de când fusese arestat fratele meu, care nu apăreau în procesele-verbale de percheziţie, dar erau deja traduse în română. Voia să recunosc că le-am răspândit", îşi aminteşte Totok.

Cei patru au fost eliberaţi după o săptămână, însă Totok a fost rearestat în noiembrie, chiar înainte de a începe procesul fratelui său. De data aceasta, detenţia avea să dureze nouă luni. Răstimp în care fratele său mai mic a fost condamnat la cinci ani de închisoare, cu o încadrare modificată în propagandă antisocialistă, în lipsa unor probe mai consistente. Recursul făcut de mama lor nu a avut succes şi tânărul Gunter a ajuns în închisoarea de deţinuţi politici de la Aiud. "În penitenciarul de tranzit de la Bucureşti a fost bătut crunt de un criminal condamnat pentru un omor sadic. A fost dus apoi la Aiud în lanţuri, singur într-o celulă din tren", povesteşte William Totok.

Pe 29 iunie 1976, William Totok a fost graţiat. La câteva zile după, i s-a dat drumul şi fratelui său, Gunter. "Miracolul" şi l-au explicat mai târziu. Povestea lor stârnise revoltă în Occident după un articol apărut, pe 21 iunie, în "Le Monde".

CREZ. William Totok, corespondentul la Berlin al postului Europa Liberă: "Avem datoria să vorbim despre acest trecut, ca să nu se mai repete"

DESTINE DETURNATE

Emigrarea, concesia unică

"Un poet de origine germană este încarcerat pentru delict de opinie". Acesta era titlul articolului din "Le Monde" despre William Totok, preluat de mai multe posturi de radio occidentale şi care a dus la eliberarea sa imediată. Informaţia a ajuns în presă prin intermediul lui Ernest Wichner, fost membru al Grupului, care plecase din 1975 în Germania şi căruia mama lui Totok a reuşit să-i transmită o scrisoare a scriitorului.

În pofida eliberării forţate, Securitatea şi-a atins ţinta. Grupul de acţiune a fost formal dizolvat, iar scriitorii germani s-au regrupat în alte cercuri literare. Au continuat să fie urmăriţi până la plecarea din ţară, în 1987, şi ameninţaţi cu moartea în exilul german.

Herta Müller, laureata Nobel, devenită ulterior membră a acestui grup, a fost, tot în exil, şi victima unei acţiuni de discreditare a Securităţii, potrivit căreia s-ar fi prostituat cu studenţi arabi. Un alt membru al grupului, Rolf Bossert, s-a sinucis ca urmare a presiunilor Securităţii.

POZIŢIE

"Eu, dacă mergeam pe stradă şi mă întreba un străin ceva, trebuia să raportez. Era o datorie faţă de ţară pentru meseria şi poziţia pe care o avea tatăl meu."

"Am avut o copilărie fericită, peste medie, pentru că tatăl meu era cineva."

"I-am cunoscut pe fraţii Totok în copilărie. (...) Nu comentez documentele, pentru că au trecut 36 de ani de atunci. (...) În iunie 1974 eram minor. Eu sunt născut în iulie 1956.", OVIDIU TENDER, om de afaceri