Procurorul general, Augustin Lazăr, a făcut pubic puntul de vedere expus în ședința Secției pentru procurori din data de 19 noiembrie, în care a fost dezbătut „Raportul privind activitatea managerială a procurorului”.

Punctul de vedere al domnului procuror general Augustin Lazăr, prezentat în şedinţa Secţiei pentru procurori din data de 19.11.2018, în care a fost dezbătut "Raportul privind activitatea managerială a procurorului"

Referitor la propunerea de revocare formulată de ministrul justiţiei solicit Secţiei pentru procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii emiterea unui aviz negativ, întrucât propunerea este vădit nelegală, raportul de evaluare şi rezultatul acesteia - propunerea - sunt vădit nelegale, iar motivele pentru care s-a cerut revocarea din funcţie sunt nelegale şi netemeinice. 

I. Motive de nelegalitate a propunerii formulate

Propunerea de revocare formulată de ministrul justiţiei este vădit nelegală, întrucât ministrul justiţiei şi-a arogat, în mod abuziv, competenţa de a evalua profesional procurorul general, nu a respectat dispoziţiile legale privind evaluarea profesională a procurorului general, a invocat motive prin care şi-a depăşit atribuţiile legale şi a încălcat dreptul la apărare în această procedură vădit nelegală şi părtinitoare.

Cu privire la aceste aspecte arăt următoarele:

I.1. Nelegalitatea procedurii de evaluare derulată de ministrul justiţiei

Prezenta propunere de revocare este nelegală, întrucât ministrul justiţiei nu are competenţa funcţională de a evalua personal procurorii cu funcţii de conducere, această competenţă aparţinând exclusiv Secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii. 

În considerentul nr. 91 al deciziei nr. 358 din 30 mai 2018, pronunţată de Curtea Constituţională a arătat că ministrul justiţiei, când consideră necesar, poate să exercite control asupra procurorilor, prin procurori anume desemnaţi, control care constă în verificarea eficienţei manageriale sau a modului în care procurorii îşi îndeplinesc atribuţiile de serviciu. Aşadar, chiar Curtea Constituţională statuează că un control al eficienţei manageriale nu se efectuează personal de către ministrul justiţiei, aşa cum s-a realizat în speţă.

Având în vedere dispoziţiile legale şi considerentele deciziei nr. 358 din 30 mai 2018 a Curţii Constituţionale, controlul eficienţei manageriale trebuie efectuat prin procurori anume desemnaţi. 

Or, această cerinţă de legalitate a procedurii de evaluare, cu rol de garanţie pentru procurori, prealabilă formulării propunerii de revocare, nu a fost îndeplinită, ceea ce atrage nulitatea extrinsecă a actului, pentru neîndeplinirea condiţiilor formale. 

I.2. Ignorarea vădită a dispoziţiilor legale care privesc evaluarea profesională a procurorilor cu funcţii de conducere

Potrivit art. 39 alin. (1) şi alin. (3) teza a IV-a din Legea nr. 303/2004, "Evaluarea procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ...se face de o comisie compusă din procurori, membri aleşi ai Secţiei pentru procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, cu grad cel puţin de tribunal, desemnaţi de Secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii". 

În baza dispoziţiilor legale, procedura de evaluare a activităţii profesionale a judecătorilor şi procurilor este detaliată în Regulamentul privind evaluarea activităţii profesionale a judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 676/2007 din 4 octombrie 2007, republicată, modificată şi completată, care, în art. 1 alin. (1) şi (2), stabileşte principiile şi scopul procedurii de evaluare. 

Din examinarea "Raportului privind activitatea managerială a procurorului general al României, domnul Augustin Lazăr " se observă o suprapunere completă a indicatorilor enumeraţi de ministrul justiţiei cu cei menţionaţi în Regulamentul aprobat prin Hotărârea CSM nr. 676/2007. În acest fel, ministrul justiţiei şi-a atribuit în mod nelegal competenţa de a efectua personal evaluarea profesională a procurorului general, ignorând că această activitate este atributul exclusiv al Consiliului Superior al Magistraturii. 

Conduita ministrului justiţiei, prin întocmirea raportului de evaluare, se plasează în afara unei cooperări loiale, aspect pe care îl vom detalia şi în privinţa altor critici de nelegalitate extrinsecă. În plus, ea demonstrează maniera subiectivă şi unilaterală, lipsită de echidistanţă, în care ministrul justiţiei a efectuat evaluarea procurorului general. 

I.3. Invocarea unor motive, în propunerea de revocare, care nu se circumscriu formal cazului de revocare prevăzut în art. 51 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 303/2004 sau invocarea unor motive pentru care ministrul justiţiei nu are competenţa de a se pronunţa sau a decide

I.3.1. Invocarea unui motiv de anulare care nu poate constitui motiv de revocare

Motivul de revocare invocat la pct. 2 din raport, care pune în discuţie legalitatea decretului de numire în funcţia de procuror general, constituie un motiv de nulitate, concomitent emiterii actului, iar nu de revocare. Spre deosebire de sancţiunea nulităţii, revocarea dintr-o funcţie priveşte acte şi fapte ulterioare numirii, intervenite pe parcursul exercitării mandatului.

I.3.2. Invocarea unor motive care privesc răspunderea disciplinară şi pentru care ministrul justiţiei nu are competenţa de a se pronunţa sau a decide

Motivele invocate la punctele 1, 6, 8, 9, 14 şi 15, dacă ar fi reale, vizează răspunderea disciplinară, ceea ce implică alte competenţe şi garanţii. Pentru aceste motive, este evident că propunerea formulată este nelegală şi ministrul justiţiei şi-a arogat o competenţă pe care nu o are, nici conform dispoziţiilor legii şi nici conform considerentelor deciziei Curţii Constituţionale pe care a invocat-o în motivarea propunerii.

I.4. Încălcarea dreptului la apărare. Lipsa de transparenţă în derularea procedurii, în condiţiile în care ministrul justiţiei a exercitat funcţiile unei veritabile jurisdicţii disciplinare 

În procedura desfăşurată de ministrul justiţiei, care s-a finalizat prin propunerea de revocare, dreptul la apărare nu a fost asigurat, nefiind în măsură să prezint ministrului, anterior formulării propunerii, motivele şi documentele care ar fi preîntâmpinat luarea măsurii. 

Din perspectiva consecinţelor asupra carierei procurorului care ocupă o funcţie de conducere, procedura declanşată de ministrul justiţiei întruneşte elementele unei veritabile proceduri disciplinare, punând în discuţie modul în care un procuror şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu. Măsura revocării procurorului dintr-o funcţie de conducere se înfăţişează ca o sancţiune ce poate fi aplicată într-o procedură distinctă de procedura disciplinară propriu-zisă, pentru o conduită profesională necorespunzătoare.  În cazul de faţă, controlul efectuat de Inspecţia Judiciară la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în anul 2017 nu a relevat nicio disfuncţie în activitatea instituţiei şi nicio deficienţă managerială. 

În acest context, este neîndoielnic că propunerea ministrului justiţiei, care este vădit nelegală, are valoarea unei sancţiuni disciplinare. 

Pe de altă parte, unul dintre motivele pentru care a fost iniţiată procedura de revocare este desfăşurarea anchetei privind modalitatea de intervenţie a jandarmilor în timpul protestelor din 10 august 2018. Se poate lesne deduce că invocarea acestui motiv de revocare constituie, în realitate, o ingerinţă în activitatea concretă de instrumentare a unei cauze penale. 

Or, procedura de evaluare efectuată de ministrul justiţiei nu a îndeplinit cerinţele de transparenţă faţă de procurorul evaluat şi nu a fost asigurată o minimă garanţie de exercitare a apărării înainte de a se emite raportul de evaluare a activităţii manageriale şi propunerea de revocare. 

După ce, în cursul lunii august, ministrul justiţiei a anunţat public declanşarea procedurii de evaluare a procurorului general, pe parcursul celor două luni în care această procedură s-a desfăşurat la nivelul Ministerului Justiţiei, nu au fost solicitate date, informaţii, explicaţii cu privire la actele, faptele şi împrejurările concrete imputate în raportul de evaluare care a stat la baza formulării propunerii de revocare. 

II. Apărări privind nelegalitatea şi netemeinicia motivelor din propunerea de revocare

1. Probleme grave de comportament, comunicare publică, lipsa asumării responsabilităţii; plasarea deasupra legii prin afirmarea şi susţinerea publică a lipsei temeiului legal pentru evaluarea procurorului-şef al DNA; avansarea în comunicarea publică a ideii unui conflict între ministrul justiţiei şi procurori, de natură să îngreuneze/împiedice evaluarea procurorului-şef al DNA (şi implicit propria evaluare) 

Ministrul justiţiei se raportează la opinia exprimată public în şedinţa Consiliului Superior al Magistraturii - Secţia pentru procurori şi la comunicatul de presă din 27 februarie 2014, prin care s-a susţinut necesitatea stabilirii clare şi fără echivoc a cadrului normativ în care trebuie examinată cererea de revocare a procurorului-şef al DNA şi deduce din aceasta o ignorare, de către procurorul general, a principiul legalităţii, consacrat în art. 1 alin. (5) din Constituţie. 

Din această perspectivă, trebuie reamintit că, potrivit art. 3 lit. c) din Legea nr.317/2004, republicată, modificată şi completată, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este membru de drept în Consiliul Superior al Magistraturii. În această calitate, are nu doar dreptul, ci şi obligaţia de a exprima o poziţie publică asupra problemelor supuse dezbaterii CSM şi de a sesiza problemele circumscrise stabilirii exacte a cadrului legal incident în procedura de revocare a procurorilor cu funcţii de conducere. 

2. Probleme de legalitate a numirii în funcţia de procuror general 

Numirea în funcţia de procuror general s-a făcut în condiţiile stabilite de art. 54 alin. (1) raportat la art. 48 alin. (10) - (12) din Legea nr. 303/2004, existenţa calificativului de la ultima evaluare nefiind circumstanţiată legal la ultimii 3 ani anteriori depunerii candidaturii. 

Contrar afirmaţiei din Raportul ministrului justiţiei, Hotărârea nr. 258 din 21 aprilie 2016 a Secţiei pentru procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii face referire la îndeplinirea acestei condiţii prevăzute de lege: "Din actele existente la nivelul direcţiei de specialitate rezultă că domnul procuror Augustin Lazăr are o vechime efectivă în funcţia de procuror de 34 de ani şi 1 lună, nu a fost sancţionat disciplinar în ultimii 3 ani de activitate, iar la ultima evaluare a activităţii profesionale a fost apreciat cu calificativul "foarte bine" . 

Actul pe care ministrul justiţiei îl contestă în prezent şi-a produs şi îşi produce pe deplin efectele juridice pentru perioada imediat următoare publicării sale în Monitorul Oficial al României, astfel încât solicitarea de revocare din funcţia de procuror general afectează grav securitatea raporturilor juridice şi prefigurează o ingerinţă în atribuţiile autorităţii judecătoreşti.  Referitor la susţinerea potrivit căreia dosarul de candidatură pentru funcţia de procuror general cuprinde şi o rezoluţie de clasare care priveşte pe preşedintele României în funcţie, arătăm că, din verificările efectuate la nivelul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, precum şi din corespondenţa cu Secţia pentru procurori a CSM, nu au fost identificate lucrări din această categorie realizate de reclamant. 

3. Probleme grave de management: caracterul imputabil al tuturor faptelor reţinute în sarcina procurorului-şef al DNA, în raport de care procurorul general al nu a luat nicio măsură. Deopotrivă, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie răspunde din punct de vedere managerial pentru faptele care au determinat revocarea procurorului-şef al DNA, câtă vreme DNA este o structură a Ministerului Public

Articolul 1 alin. (31) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind DNA prevede că "Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie conduce Direcţia Naţională Anticorupţie prin intermediul procurorului-şef al acestei direcţii". 

Unul dintre argumentele acestui punct al raportului ministrului justiţiei îl constituie cele trei conflicte juridice de natură constituţională din anul 2017 soluţionate prin deciziile Curţii Constituţionale nr.68 din 27 februarie 2017, nr. 611 din 3 octombrie 2017 şi nr. 757 din 23 noiembrie 2017: 

1. conflictul soluţionat prin decizia nr.68 din 27 februarie 2017 - nu a fost vizată o faptă proprie a procurorului general. Procurorul general trebuia să vegheze ca, pe viitor, structurile Ministerului Public să nu desfăşoare activităţi de cercetare penală cu privire la legalitatea şi oportunitatea unui act normativ adoptat de legiuitor. Or, nu se poate constata că procurorul general nu s-ar fi conformat. 

2. conflictul soluţionat prin decizia nr. 611 din 30 octombrie 2017 - Curtea Constituţională a constatat că "nu există un conflict juridic de natură constituţională între Parlamentul României, pe de o parte, şi Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe de altă parte, generat de refuzul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie de a exercita acţiunea disciplinară împotriva procurorului-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie pentru neprezentarea în faţa Comisiei speciale de anchetă a Senatului şi Camerei Deputaţilor pentru verificarea aspectelor ce ţin de organizarea alegerilor din 2009 şi de rezultatul scrutinului prezidenţial" (paragraful 146). 

3. conflictul soluţionat prin decizia nr. 757 din 23 noiembrie 2017 - declanşat de cercetarea penală de către DNA a legalităţii Hotărârii Guvernului nr. 858/2013, respectiv, a Hotărârii Guvernului nr.943/2013". Curtea Constituţională a decis că nu există un conflict juridic de natură constituţională între Guvernul României, pe de o parte, şi Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, pe de altă parte.

Este util şi, totodată, concludent, să prezint o analiză a tuturor deciziilor pronunţate de Curtea Constituţională în ceea ce priveşte conflictele juridice de natură constituţională.

Astfel: 

- Senatul a generat în 2 ani şi 4 luni un număr de 3 conflicte juridice de natură constituţională în raport cu autoritatea judecătorească. 

- Guvernul a generat, într-un an şi 7 luni, un număr de 2 conflicte juridice de natură constituţională 

- Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a generat în 6 luni un număr de 2 conflicte juridice de natură constituţională, 

- Preşedintele României, în 10 ani de mandat, a fost parte în procedura menţionată în 10 cauze. Astfel, Ministerul Public nu este singura autoritate care a fost implicată în conflicte juridice de natură constituţională şi în nicio altă situaţie precedentă, nu s-a pus problema unei sancţiuni ulterioare. 

Prin urmare, existenţa unui conflict juridic de natură constituţională nu constituie, în sine, un motiv justificat pentru revocarea procurorului general.

4. Lipsa organizării eficiente şi a asumării responsabilităţii: ignorarea situaţiilor de criză; încercarea de minimizare a deficienţelor printr-un discurs public care a încercat acreditarea unei alte situaţii decât cea reală; lipsa oricăror măsuri manageriale pentru rezolvarea acestor situaţii şi plasarea oricăror încercări de a atrage atenţia asupra problemelor din sistem în sfera politicului şi a agresiunii din partea altor instituţii/autorităţi publice

Unele dintre motivele invocate, în care sunt repuse în discuţie aspecte care privesc sancţionarea procurorului-şef al DNA ca urmare a unora dintre soluţiile dispuse de Curtea Constituţională în conflictele juridice de natură constituţională, au fost analizate pe larg la pct. 3. 

Aspectele reţinute în sarcina procurorului-şef al DNA prin propunerea de revocare nu pot fi imputate procurorului general, întrucât acestea excedează atribuţiilor sale manageriale. Activitatea DNA şi a procurorului-şef al DNA a fost supusă verificărilor prin Inspecţia Judiciară, iar rapoartele de control întocmite de inspectorii judiciari, în care au fost propuse măsuri de remediere, au fost discutate şi aprobate în CSM - Secţia pentru procurori, unde a participat şi votat şi procurorul general. Ca atare, nu se poate imputa procurorului general că, în urma activităţii de control a Inspecţiei Judiciare, nu au fost dispuse măsuri, câtă vreme, prin Hotărârea Secţiei pentru procurori, s-a dispus remedierea deficienţelor constatate.

Se mai argumentează că nu au fost luate măsuri manageriale privind soluţionarea cauzelor după împlinirea termenelor de prescripţie şi că, la prezentarea raportului de activitate al DNA pentru anul 2017, deşi erau 44 de astfel de soluţii în acel an, procurorul general nu a dispus măsuri.

Or, calcularea termenului de prescripţie este responsabilitatea procurorului de caz, şi nu a procurorului general, cu excepţia situaţiilor în care rechizitoriul este verificat de legalitate de către procurorul general. Există o monitorizare permanentă din partea procurorului general a cauzelor în care s-a împlinit termenul de prescripţie, iar potrivit Ordinului nr.213/2014 privind organizarea şi funcţionarea sistemului informaţional al Ministerului Public, astfel de cauze se monitorizează permanent şi se întocmesc analize semestriale şi anuale prin care se urmăreşte indicarea cauzelor care au determinat intervenirea prescripţiei, evidenţierea măsurilor dispuse de procuror pentru soluţionarea dosarelor penale până la împlinirea termenului de prescripţie, dacă soluţia bazată pe împlinirea termenului de prescripţie este imputabilă procurorului şi motivul imputabilităţii, precum şi măsurile ce se impun a fi luate. În ceea ce priveşte situaţia cauzelor DNA în care a intervenit termenul de prescripţie în anul 2017, în 34 de cauze, denunţul sau, după caz, plângerea a fost formulată după împlinirea termenului de prescripţie, aspect ce nu poate fi imputat nici procurorului de caz şi, cu atât mai puţin, procurorului general.

Din analizele efectuate cu privire la motivele pentru care au fost soluţionate cauzele după ce s-a împlinit termenul de prescripţie, s-a constatat că motivele nesoluţionării în termen privesc sesizarea organelor de urmărire penală după împlinirea termenelor de prescripţie, reducerea limitelor de pedeapsă în urma modificărilor legislative, ceea ce a determinat şi reducerea termenelor de prescripţie.

5. Problema modificării raportului Inspecţiei Judiciare referitor la controlul managerial la nivelul Direcţiei Naţionale Anticorupţie. Exces de putere constatat de instanţă 

Raportul privind eficienţa managerială şi modul de îndeplinire a atribuţiilor ce decurg din legi şi regulamente de către conducerea Structurii centrale a DNA a fost aprobat prin Hotărârea nr.686/2017 a CSM - Secţia pentru procurori. Hotărârea nu a fost adoptată doar de procurorul general, ci de toţi membrii Secţiei pentru procurori, astfel că este total nereal a susţine că procurorul general ar fi acţionat cu exces de putere, eliminând anumite concluzii. Mai mult, sentinţa civilă nr.2547 din 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, prin care s-a soluţionat contestaţia formulată de Inspecţia Judiciară contra Hotărârii CSM, nu este definitivă, cauza fiind în faza judecării recursului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. 1376/2/2018. 

6. Probleme grave în sfera comunicării publice: discurs eminamente politic, cu acuzaţii fără precedent la adresa autorităţilor statului, deopotrivă din sfera autorităţilor legislative şi executive; false probleme create chiar de procurorul general şi apoi combătute public cu vehemenţă; atitudine conflictuală. Domnul Augustin Lazăr nu doar că a acceptat un exces de putere ci, mai mult, s-a alăturat atitudinii lipsite de respect la adresa Parlamentului (conduita procurorului-şef al DNA de a nu da curs solicitării unei comisii de anchetă), prin declaraţii publice jignitoare la adresa acestei autorităţi cu rol de reprezentare a cetăţenilor.  Se observă că, şi la acest punct, ministrul justiţiei impută procurorului general aceleaşi aspecte care au fost analizate la pct. 3. 

7. Comportament şi probleme grave de comunicare: practicarea şi încurajarea unor comportamente contrare obligaţiilor constituţionale şi legale, mesaje publice cu încălcarea obligaţiilor de rezervă impuse magistraţilor Referitor la declaraţiile din 8 decembrie 2017, trebuie menţionat că acestea au avut în vedere Raportul elaborat de Comitetul Drepturilor Omului al Organizaţiei Naţiunilor Unite în urma celei de-a cincea evaluări periodice a României - noiembrie 2017 - care vizează în principal stadiul implementării Pactului internaţional privind drepturile civile şi politice. 

De asemenea, aceleaşi prevederi se regăsesc şi în Avizul nr. 9 (2014) privind normele şi principiile europene referitoare la procurori (Carta de la Roma), şi în documentele Consiliului Consultativ al Procurorilor Europeni. În acelaşi sens sunt şi recomandările Organizaţiei Naţiunilor Unite cuprinse în documentul intitulat "Liniile directoare privind rolul procurorilor", adoptate la Congresul al VIII-lea, de la Havana, august-septembrie 1990 (art.4). 

S-a avut în vedere, totodată, şi Raportul Comisiei de la Veneţia, adoptat la cea de-a 85-a sesiune plenară (17 - 18 decembrie 2010), care precizează "Trebuie luat în considerare faptul că există un risc de presiune populistă în anumite cauze ce pot apărea în faţa Parlamentului, dar şi faptul că responsabilitatea în faţa acestuia poate pune presiune indirectă asupra unui procuror care să evite să ia decizii nepopulare sau care să ia decizii care vor fi populare pentru legislativ".

Toate aceste declaraţii au fost făcute având în vedere obligaţiile ce-i incumbă procurorului general potrivit legii, cu referire la apărarea ordinii de drept şi a libertăţii de exprimare.

Astfel, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului (cauza Baka contra Ungariei, Hotărârea din 27 mai 2014), sancţionarea Preşedintelui Curţii Supreme din Ungaria din cauza atitudinii sale critice legate de anumite chestiuni ce vizau independenţa sistemului judiciar maghiar reprezintă o încălcare a libertăţii de exprimare prin prisma art. 10 din Convenţie.

În hotărâre, se menţionează, deopotrivă, că prin importanţa funcţiei deţinute şi opiniile exprimate în legătură cu buna funcţionare a justiţiei, chestiuni de interes public chiar dacă "o chestiune care suscită o dezbatere are implicaţii politice", magistraţii nu pot fi împiedicaţi să se implice în dezbaterea pe aceste subiecte, aşa cum s-a arătat şi în practica anterioară a Curţii. Se precizează că raporturile dintre reprezentanţii la vârf ai puterii judecătoreşti şi celelalte puteri ale statului, atunci când sunt vizate modificări legislative ce ţin de reforma sistemului judiciar, sunt adeseori dificile, iar teama de sancţiuni pentru magistraţii care îşi exprimă puncte de vedere poate avea un efect descurajator.

Mai mult, instanţa europeană a apreciat că "reclamantul nu avea doar dreptul, ci şi datoria în calitate de preşedinte al acestui consiliu, să exprime o opinie în privinţa reformelor legislative care vizau instanţele, după ce a colectat şi a sintetizat opiniile instanţelor inferioare". Declaraţia citată în raport a fost făcută potrivit obligaţiilor ce revin procurorului general, cu referire la apărarea ordinii de drept şi a libertăţii de exprimare.

Strict cu privire la folosirea în discursul public a sintagmei inculpaţi de rang înalt, arătăm că aceasta nu poate fi reţinută drept deficienţă, atât timp cât Secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii a decis că nu există o încălcare a Codului deontologic (Hotărârea nr.376/26 iunie 2018).

8. Abdicarea de la garanţii constituţionale precum respectarea prezumţiei de nevinovăţie şi a demnităţii umane

Afirmaţia la care se face referire reprezintă o reacţie, o luare de poziţie a procurorului general faţă de ceea ce a fost considerat ca aducând atingere gravă statutului procurorului şi trebuie interpretată în context, rămânând valabile explicaţiile de la punctul 7.

9. Contestarea deciziilor Curţii Constituţionale, în sensul încurajării nerespectării lor de către procurori

În comunicarea publică a procurorului general nu există elemente care să susţină teza nerespectării deciziilor Curţii Constituţionale. Nu a fost pusă în discuţie legitimitatea ori obligativitatea hotărârilor acestui for.

10. Neîndeplinirea obiectivelor asumate prin proiectul de management care a stat la baza numirii în funcţie. Utilizarea pe scară largă a delegărilor pe funcţii de conducere

Deşi, în fiecare an, conform competenţelor atribuite prin lege, Consiliul Superior al Magistraturii a organizat concursuri de ocupare a funcţiilor de conducere vacante din cadrul Ministerului Public, nefiind atribuţia exclusivă a procurorului general. În anul 2016 au fost scoase la concursul sau examenul pentru numirea în funcţii de conducere a procurorilor 121 de posturi, la definitivarea procedurii fiind ocupate doar 58 dintre acestea. 

În anul 2017 au fost scoase la concurs/examen 132 de funcţii de conducere, dintre care au fost ocupate doar 48, iar în anul 2018 au fost scoase la concurs 149 de funcţii de conducere, dintre care au fost ocupate doar 62.

De asemenea, la nivelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au fost publicate, în proceduri succesive, liste ale posturilor vacante de procuror-şef serviciu şi procuror-şef birou, prin această modalitate fiind ocupate, în perioada 2016-2018, 21 de funcţii de conducere.

Potrivit legii, DNA şi DIICOT au derulat propriile proceduri de ocupare a funcţiilor de conducere de procuror-şef serviciu şi procuror-şef birou, transmiţând propuneri corespunzătoare în vederea formulării recomandării prevăzute în art. 55 din Legea nr. 303/2004. Procurorul general şi-a însuşit propunerile, pe baza candidaturilor depuse în cadrul procedurilor desfăşurate de cele două direcţii specializate, şi a comunicat recomandările Consiliului Superior al Magistraturii - Secţia pentru procurori, în vederea susţinerii interviului prevăzut de lege. Ca urmare a acestor demersuri au fost ocupate, prin numire sau reînvestire, în cadrul celor două direcţii specializate, 54 de funcţii de conducere.

Existenţa posturilor de conducere vacante, atât a celor care se ocupă prin concurs sau examen, cât şi a celor care se ocupă prin alte modalităţi prevăzute de lege, a determinat necesitatea delegării de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a unor procurori în unele dintre aceste funcţii. Delegările în funcţii de conducere au fost realizate, cu titlu provizoriu, până la finalizarea procedurilor de numire în respectivele funcţii.

11. Neîndeplinirea obiectivelor asumate prin proiectul de management care a stat la baza numirii în funcţie. Scăderea operativităţii în activitatea Ministerului Public

Potrivit Ordinului nr. 213/2014 al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, anual, se efectuează o analiză a cauzelor în care au fost dispuse soluţii de netrimitere în judecată ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale.  Din analiza efectuată pentru anul 2017 au rezultat următoarele motive de nesoluţionare în termen:

- au fost formulate sesizări după împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale, aspect ce nu poate fi imputat procurorului;

- reducerea limitelor de pedeapsă pentru infracţiunile sesizate, ca urmare a intrării în vigoare a noului Cod penal;

- complexitatea unor cauze în care au fost dispuse disjungeri/declinări la/către diferitele structuri de parchet;

- fluctuaţia de personal la parchete.

Dosarele soluţionate în peste 1 an de la sesizare au crescut în 2017, fiind soluţionate 159.292 de dosare faţă de 151.150 de dosare în 2016. Acest indicator arată o preocupare pentru soluţionarea cauzelor vechi, iar măsurile de monitorizare şi control intern dispuse au dus la aceste rezultate. 

Este total greşită comparaţia între dosarele din Ministerul Public strict prin raportare la numărul de dosare soluţionate de fiecare procuror, aşa cum este consemnat la pagina 38 a raportului. Sunt necesare diferenţieri din perspectiva tipului faptei investigate (cum ar fi dosare privind infracţiunile contra vieţii, infracţiunile economico-financiare, de crimă organizată sau de corupţie la nivel înalt) şi a modului în care se poate administra probatoriul, dacă sunt necesare metode speciale de supraveghere, expertize tehnice sau financiare, cereri de asistenţă judiciară internaţională.

Au fost efectuate regulat controale în cauzele Ministerului Public, atât din partea Inspecţiei Judiciare, cât şi prin ordine ale procurorului general şi, atunci când au fost identificate cauze rămase în nelucrare, a fost sesizată Inspecţia Judiciară.

În perioada 2016 - 2018 au fost efectuate, prin procurori anume desemnaţi, 35 de controale tematice sau controale pentru situaţii deosebite.

12. Neîndeplinirea obligaţiilor legale în privinţa politicii penale 

Încă de la preluarea mandatului, procurorul general a dispus măsuri în vederea realizării unor studii cu privire la cauzele care generează sau favorizează criminalitatea şi, punctual, pe anumite domenii, a prezentat ministrului justiţiei propuneri în vederea eliminării acestora, precum şi pentru perfecţionarea legislaţiei în domeniu.

În acest sens, indicăm: 

- studii de impact cu privire la modificările legislative ce au vizat infracţiunile de abuz în serviciu şi conflict de interese; 

- studiul criminologic privind infracţiunile de omor (simplu şi calificat) şi de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte ce au făcut obiectul trimiterilor în judecată în perioada anilor 2011-2015;

Aceste studii au fost finalizate cu propuneri, care, potrivit art. 63 lit. i) din Legea nr.304/2004, au fost înaintate ministrului justiţiei. 

Deopotrivă, studiile fie au fost postate pe site-ul Ministerului Public (http://www.mpublic.ro/ro/content/publicatii-articole-studii), fie au fost publicate în revista "Pro Lege" (http://revistaprolege.ro/);

-la nivelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a mai efectuat o analiză a cauzelor penale ce au avut ca obiect infracţiunile prevăzute în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului şi în Legea nr. 101/2011 pentru prevenirea şi sancţionarea unor fapte privind degradarea mediului. Analiza a stat la baza elaborării notei de fundamentare privind reţeaua naţională de procurori specializaţi în domeniul infracţiunilor privind protecţia mediului. 

În prezent este în curs de desfăşurare proiectul privind "Drepturile victimelor infracţiunii", care presupune o analiză a legislaţiei, a jurisprudenţei şi a cauzelor care favorizează fenomenul infracţional, cu referire specială la violenţa domestică şi a celei îndreptate asupra minorilor. 

În acest context, a fost lansat, în luna iunie 2018, proiectul "Iniţiativa pentru o abordare comună a protecţiei juridice a drepturilor copilului", care se derulează în colaborare cu Ambasada Republicii Franceze la Bucureşti, Institutul Naţional al Magistraturii, Inspectoratul General al Poliţiei Române şi Federaţia Organizaţiilor Neguvernamentale pentru Copil.

Un alt proiect derulat în perioada 2017-2018 a vizat "Protecţia drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale în faza de urmărire penală", în cadrul căruia a fost analizat modul în care, în cursul urmăririi penale, sunt respectate drepturile şi libertăţile fundamentale ale participanţilor în cadrul unei proceduri penale.

Pe perioada mandatului au fost efectuate 32 de analize în domeniile prioritare ale Ministerului Public (corupţie, conflict de interese/folosirea funcţiei pentru favorizarea unor persoane, evaziune fiscală, contrabandă, spălarea banilor, infracţiuni silvice, contra mediului şi patrimoniului cultural), care au avut ca scop identificarea vulnerabilităţilor, dar şi diseminarea bunelor practici, sesizarea aspectelor de practică neunitară şi alte elemente ce pot contribui la eficientizarea activităţii de urmărire penală.

În anul 2017 a fost elaborată o sinteză a jurisprudenţei relevante în materie penală a Curţii Europene a Drepturilor Omului, ce a fost diseminată procurorilor din cadrul Ministerului Public.

În vederea asigurării standardelor de integritate pentru procurori s-a realizat o evaluare a situaţiei disciplinare la nivelul Ministerului Public, materializată într-o sinteză a jurisprudenţei în materie disciplinară în perioada 2012 - 2016, ce a fost transmisă tuturor unităţilor de parchet.

În 2018 s-a dispus un control având ca obiect identificarea riscurilor şi vulnerabilităţilor care afectează activitatea parchetelor şi verificarea modalităţii de respectare a legii în activităţile curente care, prin natura lor, aduc limitări drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale (mandate de supraveghere, percheziţii domiciliare şi măsuri preventive). 

13. Critici cu orice preţ şi în orice împrejurare ale autorităţii legiuitoare. Contestarea legilor de modificare şi completare a legilor justiţiei, ulterior controlului de constituţionalitate a priori exercitat de Curtea Constituţională

Cu privire la aspectele de oportunitate ale unor dispoziţii cuprinse în legile justiţiei, ulterior deciziilor emise de Curtea Constituţională, la 26 septembrie 2018, Comisia specială comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru sistematizarea, unificarea şi asigurarea stabilităţii legislative în domeniul justiţiei a solicitat Ministerului Public să formuleze observaţii şi propuneri cu privire la modificarea celor 3 legi ale justiţiei, ţinând seama de recomandările formulate în raportul preliminar întocmit de Comisia de la Veneţia.

La 2 octombrie 2018 au fost înaintate Comisiei observaţiile şi propunerile formulate de procurori. Aceste observaţii şi propuneri vizau tocmai elementele de oportunitate care nu au făcut obiectul controlului de constituţionalitate a priori.

14. Critica adusă hotărârilor judecătoreşti şi judecătorilor

Nu au existat niciodată afirmaţii ale procurorului general prin care să fie aduse critici hotărârilor judecătoreşti sau judecătorilor.

15. "Dubla măsură", tergiversarea procedurilor legale

Procurorul general nu a tergiversat procedurile legale de numire în funcţia de procuror-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie. În cadrul şedinţei Secţiei pentru procurori, în calitate de membru de drept, procurorul general a adus la cunoştinţa membrilor secţiei aspecte privind o sesizare adresată Inspecţiei Judiciare.

Decizia de amânare a interviului a fost luată prin vot, de toţi membrii secţiei prezenţi la şedinţă, astfel că nu poate fi imputat procurorului general faptul că a tergiversat procedura.

Se acreditează ideea că Inspecţia Judiciară ar fi fost sesizată în mod precipitat şi nejustificat, cu scopul tergiversării acestei numiri, aspect nereal, întrucât:

- dosarul penal a fost înregistrat pe rolul Secţiei de urmărire penală şi criminalistică chiar în ziua producerii incidentului de securitate (24 august 2018 - vineri);

- controlul dispus la sediul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa cu privire la modalitatea de gestionare a documentului clasificat a avut loc la 27.08.2018 (luni), înainte de a se cunoaşte rezultatul selecţiei pentru funcţia de procuror-şef al DNA;

- procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi-a depus candidatura pentru funcţia de procuror-şef al DNA la 24 august 2018, iar acest fapt a fost făcut public în aceeaşi zi, la ora 16.30 , anunţul privind îndeplinirea condiţiilor legale de participare la procedura de selecţie fiind publicat la 29 august 2018;

- propunerea ministrului justiţiei privind procurorul-şef al DNA a fost făcută publică la 6 septembrie 2018 ;

- în perioada 24 august 2018 (înregistrarea dosarului penal) - 25 septembrie 2018 (sesizarea Inspecţiei Judiciare) au fost efectuate acte de cercetare penală sub aspectul comiterii infracţiunilor de neglijenţă în păstrarea informaţiilor, prevăzută în art. 305 alin. (1) C. pen., şi fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 320 alin. (2) C. pen., perioada fiind circumscrisă fazei nepublice a urmăririi penale;

- la 24 septembrie 2018, Secţia de urmărire penală şi criminalistică a transmis procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie o informare referitoare la rezultatul preliminar al cercetărilor penale, pentru a aprecia cu privire la oportunitatea sesizării Inspecţiei Judiciare;

- la 25 septembrie 2018 a fost sesizată Inspecţia Judiciară.

16. Desfăşurarea anchetei având ca obiect modalitatea de intervenţie a jandarmilor în timpul protestelor care au avut loc la data de 10 august 2018 

La 13 august 2018 a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie o plângere penală pentru comiterea infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută în art. 297 C. pen. şi a infracţiunii de purtare abuzivă, prevăzută în art.296 alin. (1) şi art. 296 alin. (2) C. pen., fiind înregistrat un dosar penal. Efectuarea urmăririi penale este responsabilitatea procurorului de caz, singurul care decide tactica investigativă şi care ia deciziile privind corecta şi operativa soluţionare a cauzei, fiind independent în activitatea sa.

Procurorul general nu a efectuat niciun act de urmărire penală în acest dosar.

17, 18 şi 19. Protocoalele de cooperare interinstituţională încheiate de Ministerul Public. Încălcarea legii prin semnarea unor Protocoale prin care se interferează atât în activitatea Paramentului, cât şi în cea a instanţei de judecată; crearea premiselor unei justiţii "secrete" incompatibile cu dreptul la un proces echitabil şi principiile statului de drept. 

În mod firesc, câtă vreme este o procedură în curs pe rolul Curţii Constituţionale (termen 28 noiembrie 2018), deontologic ar fi fost ca această chestiune să nu constituie o componentă a raportului. Preluând argumentele unei părţi ale presupusului conflict, ministrul justiţiei se raliază acesteia, devenind parte informală a acestui conflict. Or, principiul separaţiei puterilor în stat ar fi recomandat ministrului justiţiei o poziţie de neutralitate, iar nu una de partizanat, chiar dacă, aşa cum afirmă, părerea sa concordă cu cea a autorului sesizării conflictului.

Argumentele pentru care acest motiv nu poate fi reţinut sunt identice celor care fundamentează concluziile Ministerului Public, depuse în procedura aflată în curs la Curtea Constituţională .

De altfel, şi în Raportul tehnic SWD (2018) 551 final din 13 noiembrie 2018 al Comisiei Europene către Parlamentul European şi Consiliu privind progresele înregistrate în România în cadrul Mecanismului de Cooperare şi Verificare, referitor la cooperarea dintre serviciile de informaţii şi instituţiile din sistemul judiciar, s-a observat că aceasta a fost reglementată în diverse acte legislative care erau în vigoare înainte de aderarea României la U.E. şi stipulau o separare strictă a rolului organelor de urmărire penală şi a sprijinului tehnic din partea serviciilor de informaţii. Senatul este responsabil cu supravegherea serviciilor de securitate din România, primind rapoarte anuale din partea S.R.I. În contextul dezbaterii publice privind cooperarea în cauzele penale dintre S.R.I. şi diverse instituţii judiciare, Comisia a arătat că, dat fiind rolul instanţelor de a stabili dacă acuzaţiile de abuzuri sunt justificate sau nu, şi de a decide în ceea ce priveşte legalitatea probelor obţinute pe baza acestor protocoale în cauzele penale, până acum nu a existat nicio hotărâre judecătorească care să dispună anularea respectivelor protocoale. 

20. Comunicare publică nesinceră cu privire la acte de importanţă covârşitoare pentru modul în care la nivelul Ministerului Public sunt respectate drepturile fundamentale. Comportament care încalcă deontologia profesională

Trebuie subliniat că, în conformitate cu dispoziţiile art. 40 lit. n) din Legea nr.317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii şi ale art. 361 şi art. 362 din Hotărârea nr. 326/2005 a Plenului CSM privind Regulamentul de organizare şi funcţionare a CSM, competenţa de a constata încălcarea normelor de conduită reglementate de Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor aparţine secţiilor Consiliului Superior al Magistraturii. La fel, procedura legală prevede efectuarea de verificări de către Inspecţia Judiciară, cu respectarea dreptului la apărare al magistratului cercetat.

Or, fără respectarea unei asemenea proceduri şi a competenţei legale, ministrul justiţiei a stabilit, prin intermediul raportului ce însoţeşte propunerea de revocare, că a fost încălcată deontologia profesională, iar această încălcare ar consta în modalitatea în care procurorul general a comunicat în privinţa ,,protocoalelor din justiţie".

Comunicarea referitoare la protocoale a urmărit informarea opiniei publice cu privire la existenţa acestora, scopul lor, împrejurările în care au fost încheiate, măsurile luate pentru desecretizare şi pentru încetarea aplicabilităţii.

În concluzie, solicit Secţiei pentru procurori a CSM emiterea unui aviz negativ faţă de propunerea de revocare din funcţia de procuror general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.