La Rogojești, județul Botoșani, întregul sat a reacționat în vara anului 1949, atunci când autoritățile comuniste au încercat să le ia țăranilor „pâinea de la gură”, obligându-i să transporte cerealele la aria organizată pe islazul satului, pentru a fi vămuiți, după voia regimului pro-sovietic.
„În această regiune oamenii obişnuiau să-și ducă cerealele în şură unde şi le treierau cu batozele ce le aduceau acasă. Din acest punct de vedere au refuzat să ia carnetele de cote”, scrie Cicerone Ionițoiu, în „Revolte țărănești”.
Sistemul cotelor
În 1949 a apărut sistemul cotelor. Țăranii erau obligați să predea statului o parte importantă din producție, de multe ori aceștia fiind lăsați doar cu grâul de sămânță necesar anului viitor. Alteori nici cu acesta. Sistemul cotelor a sărăcit satele, zona rurală înregistrând foarte repede o cădere uriașă.
Comuniștii au pregătit cadrul legal în baza căruia aveau să exercite arestările. Printre legi, hotărâri, ordine de partid și de stat, apar și hotărârile Decretului 306 şi H.C.M. 774/21-07-1949, care prevedeau că „nici o gospodărie agricolă nu va putea treiera fără prezentarea carnetului de cote, iar morile nu vor măcina cerealele producătorilor decât pe bază de adeverinţa de predare a acestora".
Era o zi duminică.
În Rogojești au venit mai mulți activiști de partid pentru a-i lămuri pe proprietari să ridice de la primărie carnetele de cote. Sătenii i-au așteptat și au început a huidui.
Apoi i-au pus pe fugă: „Afară cu bolșevicii, n-avem nevoie de comunism!”.
Imediat s-a dat alarma și nu a durat mult până când în sat au intrat două camioane încărcate cu milițieni.