După ce a fost Magician timp de zece ani, la emisiunea “Abracadabra”, de la TVR şi de la Pro Tv, Marian Râlea, în vârstă de 52 de ani, a trecut, în teatru, la roluri tragice. Artistul, care îi interpretează acum pe regele Lear sau pe Iov, povesteşte despre tristeţea din spatele zâmbetului unui clovn.

EVZ: Îl jucaţi pe regele Lear în montarea lui Tompa Gabor de la Cluj, după ce l-aţi interpretat şi pe Bufon cu nişte ani în umă în spectacolul semnat de Dragoş Galgoţiu. Cum aţi ajuns de la bufon la registrul tragic al lui Lear?

Marian Râlea: E foarte simplu. Am fost pregătiţi să facem tot ce poate în această meserie, suntem pregătiţi să jucăm şi în tragedie, şi în comedie. Suntem pregătiţi să facem teatru în diverse forme. Eu am avut şansa să şi reuşesc să fac lucrul acesta. În general, actorul este distribuit şi probabil în faţa asta a mea de clovn s-a citit tristeţea clovnului şi toată dimensiunea tragică din povestea clovnească pe care o afişez.

Ce etape din carieră v-au marcat cel mai mult? Au existat diferite perioade, eu le-am spus etape. A fost etapa în care m-am întâlnit cu Dragoş Galgoţiu la Ploieşti şi cu personajul Jean din “Domnişoara Julie”, de Strindberg. Am fost un Tusenbach , încercat de Ducu Darie, în “Trei surori”, de Cehov, apoi a urmat “1794”, tot al lui Ducu Darie, cu Revoluţia Franceză, în care îl jucam pe Marat, un personaj, mai mult decât tragic. Au fost nişte încercări ale lui Mihai Măniuţiu, dacă ne gândim la tragismul lui Rică Venturiano. Uşor, uşor cei care au văzut în mine tragismul clovnului m-au distribuit şi în aceste roluri profund dramatice. Am avut parte de nişte texte cu totul deosebite din repertoriul clasic universal: am jucat şi în “Iulius Cezar”, şi în “Caligula”…Am jucat numai Caragiale, Cehov, texte biblice, Moliere, Goldoni…

Ce înseamnă să-l joci pe Iov? Cum v-a atins experienţa “Trilogiei Evreieşti”? Ultimele texte pe care le-am jucat sunt nişte mari încercări: „Trilogia evreiasca”, regizată de Mihai Măniuţiu, cu „Shoah. Versiunea Primo Levi”, un scenariu după interviuri cu Primo Levi. Cea de-a doua parte a Trilogiei este „Ecleziastul”, iar a treia parte, „Experimentul Iov”, este un text ce pleacă de la Vechiul Testament şi de la opera lui Jung. Textele ating dimensiunea textelor biblice în sensul de credinţa într-o anumită speranţă sau speranţa într-o anumită credinţă. Aici se regăseşte în mare parte problema Holocaustului.

Cum simţiţi sacralitatea în teatru? Când am făcut un pelerinaj acum şase ani prin Europa spre Santiago de Compostela şi am jucat în franceză o lună şi, în spaniolă, o altă lună, textul Evangheliei după Ioan în spaţii sacre, mi-am dat seama că aceste texte depăşesc cuvântul spus de Shakespeare pentru că întotdeauna aici “cuvantul s-a făcut om”. M-am confruntat cu problema tragismului, precum şi cu cea a actorului care interpretează acest tragism. Desigur, jucând 10-15 spectacole pe textele lui Shakespeare, am găsit echivalenţe şi am simţit dimensiunea lor dumnezeiască, biblică. Când începi să spui un text biblic, el are valoarea de a fi. Nu mi-aş mai dori să îl joc pe Hamlet. Am fost în atâtea feluri Hamlet… Când am jucat în faţa unui altar de 20 de metri înălţime, am spus un text biblic care m-a înalţat. Dimensiunea sacrului se aseamănă cu dimensiuna teatrului. Teatrul ar trebui să fie o biserică pentru actori cât şi pentru public.

În ce jucaţi acum? Joc în spectacolele “Titus Andronicus”, “Visul unui nopţi de vară”, Triumful dragostei”, în Capitală, iar , la Sibiu, în “Trilogia”, “Electra”. L-am înlocuit pe Virgil Flonda în “Aşteptându-l pe Godot”, şi mai joc şi în “Pescăruşul” lui Andrei Şerban, la Sibiu, şi în “Lear”, la Cluj.

Cum v-a marcat rolul Magicianului? Magicianul este deja un brand, personajul este de neînlocuit. Am generaţii de copii pe care le-am crescut. Mi se spune Magi, toţi tinerii îmi zic Magi, mama, la Braşov, este Tanti Magi. Eu mi-am făcut doar meseria. Actorii mici pe care-i aveam lângă mine aveau o poftă nebună de joc. Mie plăcându-mi să mă joc, am intrat în jocul lor. Nu m-a interesat să fiu eu Magicianul. Eu rezolvam probleme pe care ei nu le puteau rezolva, făcând personaje rele, dar păstrând partea frumoasă a clovnului.

Cum aţi reuşit acest lipici al Magicianului? Nu ştiu. Eu nu jucam un spectacol teatral, îi puneam în valoare pe cei mici. Nu făceam însă un spectacol numai pentru cei mici, ci şi un spectacol pentru adulţi. Mai târziu mi-am dat seama că adulţii şi-au păstrat puţin sufletul de copil şi au rămas alături de copii.

De ce a murit emisiunea? Era o emisiune care s-a consumat în zece ani. A venit magia lui Harry Potter peste noi, era vorba de Warner Bros. şi ei veneau cu nişte lucruri excepţionale. Când am renunţat la emisiune, apăruse aşadar Harry Potter. Nu poţi să te baţi cu Harry Potter. Oricum emisiunea a durat mult, zece ani. A avut un record de longevitate şi de audienţă. Am intrat în 90 fără concurenţă. Sufletul meu a rămas tot timpul alături de copii.

REVENIRE Actorul îl joacă acum şi pe detectivul Napoleon Pop în serialul “Îngeraşii”, care se reia, de mâine seară, la Acasă Tv

EVZ: Care este specificul personajului Napoleon Pop, pe care-l interpretaţi, în serialul “Îngeraşii”? Marian Râlea: Neluţu este un personaj pe care şi l-ar dori orice actor. El se deghizează ca detectiv. După un personaj ca asta nu mai ştii ce să mai faci, pentru că ai fost şi chinez, şi mos, şi poliţist. Napoleon Pop are cel puţin 50 de feţe şi sigur că nu prea mai ai ce juca după un asemenea proiect. Mi s-a spus: “Tu poţi să faci orice, te joci. Trebuie să-ţi faci personajul credibil”. A fost o provocare să păstrez legătura cu personajul pe care-l dedublez. Aceasta dedublare a personajului m-a fascinat. Personajul meu e un detectiv, dar nu în genul lui Colombo. Joc cu mari actori. Rodica Popescu –Bitănescu este o profesionistă desăvârşită, secvenţele cu ea ies din prima. Rodica are farmec, talent şi experienţa scenei de atâţia ani. Se simte profesionalismul ei imediat. E prima oară când joc cu Ioan Isaiu, e o întâlnire cu totul deosebită. Adela Popescu este şi ea excepţională.

Vă reîntâlniţi în “Îngeraşii” şi cu Abramburica (Dana Rogoz), din „Abracadabra” . Toata echipa îmi spune Magi, Dana este singura care îmi spune Marian. Ea are acest drept. (Râde) N-am vrut ca unul dintre copiii care au fost la “Abracadabra” sa devina actor. Sfatul meu era: “Nu trebuie să faceţi teatru ca după aceea să vă plângeţi că nu sunteti într-un teatru şi că nu jucati Shakespeare”. Majoritatea copiilor de la “Abracadabra” au facut regie şi nu au dat la actorie. Singura care a vrut să facă teatru a fost Dana Rogoz. A fost un copil de excepţie, o fată exemplară, olimpică în liceu. Am susţinut-o să intre la teatru. Dana este un partener excepţional şi are aceeaşi carismă pe care o avea şi-n copilărie, e o actriţă care trece dincolo de ecran. Cred ca Dana poate juca orice personaj feminin.

“Acasă” aniverseaza 11 ani. Cum vă simţiţi în această echipă? “Acasă” e ca o familie, mai ales că eu ii cunosc toate rudele. Aşa că m-am întors „Acasă” ca acasă. Publicul teatral are nevoie de poveste şi urmăreşte telenovele. Telenovela cu actori care să fie puşi în valoare şi să-şi manisfeste talentul a fost o schimbare fundamentală de ton pe care au adus-o televiziunile. Au revenit actorii în atenţia publicului. Pe Gheorghe Visu îl ştiau 1000 de oameni sau mai mulţi, însă numai oameni de teatru, şi acum îl vede o ţară întreagă în “Regina”. Îi redescoperim, de asemenea, pe domnii Dinică şi Moraru, redescoperim o Florina Cercel impecabilă. Nu ne putem izola. Actorii au reuşit să părăsească insula scenei şi au ajuns la masa largă prin serialele de la televizor. Ei ajunseseră la oameni şi înainte, prin teatru, dar numai în anumite ocazii. Televiziunea a fost opţiunea acestor actori mari. Trebuie respectată. A fost şi optiunea mea să fac şi televiziune, am înţeles că se poate face şi televiziune, şi teatru, şi că este benefică pentru mine această experienţă.

Aţi fost pus la index înainte de 1989? Televiziunea dinainte de 89 era făcută numai de anumiţi actori. Eu, Marian Râlea, actor de comedie, nu aveam voie să intru în televiziune pentru ca nu prezentam o garanţie. Majoritatea eram puşi index, eram printre cei 20 de actori care nu puteau intra in televiziune.Acum e o deschidere, o relansare a actorului, cu roluri care au revoluţionat televiziunea.Scenariile nu sunt inspirate din viata cotidiană. Cei care scriu scenarii pentru seriale se inspiră din dramaturgia universală. Scenariştii caută tipologia lui Truffaldino, sau a lui Arlechino. Ei caută să vadă cum rezolva Goldoni o situaţie dramaturgică dificila. N-ai cum să nu se întoarcă la Shakespeare. Atunci regizorii de seriale au nevoie in demersul lor de actori care ştiu ce înseamnă o situaţie comică, care ştiu ce înseamnă acţiune-contracţiune. „Acasă” a înţeles că e bine să colaboreze cu actori cu o mare experienţă pentru ca aceştia să fie un exemplu pentru cei mai tineri. Şi, repet, suntem la „Acasă” o mare familie de profesionişti.

ANIVERSARE

Îngeraşii se întorc “Acasă”

• La împlinirea a 11 ani de Acasă, de mâine, de la 19.30, cei trei îngeraşi năzdrăvani şi familiile lor se întorc pe micul ecran într-un nou sezon al comediei romantice “Îngeraşii”, care se va difuza în fiecare luni şi marţi, de la 19.30. Carina (Jennifer Dumitraşcu), Codin (Ionuţ Bora) şi Mirela (Lili Sanboeuf) s-au întors din vacanţă puşi pe şotii şi plini de energie. În noul sezon cei trei îi vor face viaţa un calvar noii lor bone, Greta (Rodica Negrea) şi vor încerca să-şi împace părinţii, pe Lia (Adela Popescu) şi Tudor (Ioan Isaiu). Încă din primul episod micuţii vor încerca să o facă pe fosta lor educatoare Greta, devenită acum bonă, să-şi dea demisia aşa că vor face multe pozne. În timp ce copiii sunt puşi pe şotii, cei mari trăiesc poveşti de dragoste. Relaţia dintre Lia (Adela Popescu) şi Tudor (Ioan Isaiu) se complică pentru că Sergiu (Mihai Petre) este un bărbat decis să lupte pînă la capăt pentru femeia iubită. În episodul de luni seara Lia va trebui să îi spună lui Tudor dacă este sau nu însărcinată.
• În forţă revin, după vacanţă, şi Ingrid (Dana Rogoz) şi Duda (Pavel Bartoş) care îşi unesc forţele pentru a se răzbuna pe Nistor (Răzvan Fodor) iar detectivul Napoleon Pop (Marian Râlea) are de dezlegat noi enigme. Filmarile au început în vară, serialul se difuzează din septembrie 2008, iar mâine va fi prezentat episodul 71.