E foarte uşor să obţii efectul invers celui pe care mizezi. La urma urmei, e o chestiune de stilistică, de alegere a instrumentelor, de dozaj.
Cine repetă de prea multe ori o formulă vrea să fixeze anumite cunoştinţe în mintea interlocutorului, dar riscă să-l agaseze. Dacă nu ştii cum să procedezi sau dacă îţi lipseşte tactul, distanţa dintre intenţie şi efectul real se poate transforma în prăpastie. Primejdia inadecvării pândeşte în multe locuri, de la politică la reclamele televizate şi de la finanţe la tenisul de câmp. Campanii întregi de sensibilizare a publicului au eşuat fiindcă au fost prost concepute, în ciuda bunei lor intenţii. Confuzia de planuri sau de termeni, stângăciile de redactare sau pur şi simplu impostura nesancţionată la vreme au năruit eforturi altminteri onorabile.
În vara lui 2008, Regia Autonomă de Transport Bucureşti a lansat o campanie de educare a călătorilor, de transformare a lor în „parteneri pentru un transport civilizat”. În spatele intenţiei pedagogice („Nu faceţi blatul, vă paşte amenda”) a stat intenţia ecologică. („Dacă fiecare dintre noi ar merge cu maşina la serviciu, poluarea ar atinge cote insuportabile.”) În spatele intenţiei ecologice, RATB a tras, fireşte, spuza pe turta sa. („Poftiţi în autobuze, doamnelor şi domnilor; în acest fel, nu numai că faceţi economie de combustibil, dar ne ajutaţi şi pe noi să nu dăm oameni afară”.) În iarna lui 2008, Regia s-a gândit la o nouă campanie, menită să le explice oamenilor cât de avantajos e abonamentul lunar prin comparaţie cu biletul cumpărat zilnic. Deviza ei? „Cardul RATB - mai multe călătorii, mai mari economii”.
Până aici, toate bune, frumoase şi nevătămătoare. Necazurile au început odată cu punerea în practică a celor două campanii, vegheată neputincios de vorba poetului: „Orice idee aplicată e un înger căzut”. Ceea ce s-a vrut a fi o lecţie de civism şi eficienţă a cheltuielilor a devenit o tortură de care nu puteai să scapi decât coborând la prima staţie. De ce? Fiindcă RATB a înregistrat pe casetă câteva materiale promoţionale pe care le-a pasat şoferilor pentru ca aceştia să le ofere din când în când spre ascultare călătorilor. Ei bine, şoferii - nu toţi, dar destui - au înţeles că respectiva casetă trebuie difuzată non-stop şi cu volumul dat la maximum. Cunoaşteţi forma asta de confuzie. Ea seamănă cu obiceiul turiştilor străini de a vorbi foarte tare în limba lor, convinşi că, dacă urlă, se fac înţeleşi mai bine decât dacă se exprimă la un diapazon normal.
Alaltăieri, conducătorul auto al vehiculului cu numărul de înmatriculare B-89-KAG, de pe linia autobuzului 335, a învârtit butonul volumului până când călătorii au ajuns la un pas de isterie. Din Titan până la Casa Presei Libere, din boxe s-au auzit întruna textele de campanie. Mai întâi, un copil a răcnit la mama lui cu o fervoare care aproape că a expediat pleonasmul din text în plan secund: „Mami! Doamna învăţătoare ne-a spus că, dacă vom merge toţi cu maşinile personale, lucrurile se vor agrava din ce în ce mai mult”. Pe urmă, o voce feminină a recitat la do de sus sloganul „Cardul RATB - mai multe călătorii, mai mari economii”. După aceea, un alt glas a somat bubuitor asistenţa: „Fiţi partenerii noştri pentru un transport civilizat”. Cu creierii terciuiţi, doi-trei călători au avut puterea să întâmpine acest contratimp printr-un surâs ironic. Între timp, alţi câţiva urlau la şoferul care, fireşte, nu-i auzea. Cât despre ceilalţi, probabil că visau la o porţie sănătoasă de mers pe jos.
Recomandările noastre
