Intrat pentru prima dată în cărţi la Festivalul de la Cannes (14-25 mai), cu filmul „Boogie“, regizorul Radu Mun - tean se declară convins că festivalul este, „în primul rând, un important in - stru ment de marketing“ şi speră să-şi vân dă bine pelicula.

Regizorul Radu Muntean (36 de ani) e cap de afiş al prezenţei româneşti la Festivalul de la Cannes (14-25 mai), cu filmul „Boogie“, selectat în secţiunea paralelă Quinzaine des Réalisateurs. „Boogie“, un film despre dificila vârstă „30 şi ceva“, vine pe Croazetă la moment festiv, când secţiunea care i-a descoperit pe Lucian Pintilie, Nae Caranfil, Cristi Puiu, Cristian Mungiu şi Corneliu Porumboiu aniversează 40 de ani de existenţă.

Cel de-al treilea lungmetraj al lui Radu Muntean - după „Furia“ (2002) şi „Hârtia va fi albastră“ (2006) - are un buget de 600.000 de euro (jumătate de la Centrul Naţional al Cinematografiei) şi atuul a doi actori precum Dragoş Bucur şi Anamaria Marinca, în rolurile principale. În film îşi face debutul timpuriu şi fiul cineastului, Vlad, la doar 4 ani.

Regizor a peste 300 de spoturi publicitare, Muntean ajunge pentru prima dată la Cannes cu speranţa că „va avea presă bună şi că filmul se va vinde în cât mai multe teritorii“, pentru că festivalul e, „ în primul rând, un important instrument de marketing“.

EVZ: Cum ai primit vestea selecţiei tale în competiţia Quinzaine des Réalisateurs?

Radu Muntean: Vestea am primit-o acum aproape trei luni şi a venit într-un moment foarte potrivit. Tocmai refuzasem selecţia în secţiunea Forum, de la Berlin, şi aveam nevoie de o confirmare că am luat decizia justă. Quinzaine e un loc foarte bun pentru premiera mondială, aşa că am fost, evident, foarte încântat.

Despre ce povesteşte „Boogie“? Bogdan Ciocăzanu, om însurat şi cu copil, îşi trăieşte ultima noapte de tinereţe, alături de prietenii din liceu cu care se întâlneşte întâmplător la mare, în minivacanţa de 1 Mai.

Ce anume dă titlul filmului? Boogie e porecla pe care Bogdan a avut-o în liceu.

Ai revenit la Dragoş Bucur şi ai adus-o pe platou pe Anamaria Marinca. Cum ţi-ai ales actorii? Eu cred foarte tare în probele de casting, evit să am idei preconcepute. Dovada că, deşi Dragoş nu era iniţial favoritul meu pentru rolul principal, s-a dovedit, după probe, a fi cel mai potrivit. M-am înţeles foarte bine cu Anamaria, ca şi cu Dragoş, Mimi Brănescu, Adrian Văncică, Roxana Iancu şi Vlad. Nu regret nicio decizie de casting pe care am luat-o.

A fost un film dificil de realizat, s-a împotmolit producţia în vreun moment? Din punct de vedere al producţiei, a fost cel mai uşor film pe care l-am făcut până acum. Asta nu înseamnă că a fost un film uşor, ca actorie şi control al mizanscenei. Când ai cadre de 8-9 minute nu e niciodată uşor, dar a fost o experienţă intensă şi plăcută pentru noi toţi. Ne-am simţit foarte bine şi deja ne gândim cu nostalgie la timpul petrecut împreună în septembrie.

Tema e diferită de a celorlalte două filme ale tale, mai ales de „Hârtia va fi albastră“... E normal, nu? Doar n-o să fac toată viaţa filme despre Revoluţie.

E vorba de vârsta „30 şi ceva“, pe care o experimentezi şi tu. E puţin autobiografic filmul? Autobiografic e mult spus. E în personajele principale ceva din mine, din Alex Baciu şi Răzvan Rădulescu - cei doi coscenarişti -, din actorii principali şi sper din majoritatea tinerilor care au trecut de 25-30 de ani. Când fac un film, mă gândesc la mine sperând că mai sunt şi alţii ca mine printre spectatori.

Cum crezi că-ţi va influenţa cariera selecţia de la Cannes? Voi merge pentru prima dată la Cannes şi sunt foarte curios cum se întâmplă lucrurile pe acolo. Sper să am parte de presă bună şi să reuşim să vindem filmul în cât mai multe teritorii. Selecţia la Cannes gâdilă plăcut orgoliul oricărui cineast, dar e în primul rând un important instrument de marketing. Pentru mine, esenţial e ca filmul să fie văzut de cât mai multă lume.

Ce te apropie de ceilalţi tineri regizori deja trecuţi pe la Cannes? În opinia ta, se poate vorbi de noul val? Nu ştiu ce să spun. Ar trebui să existe un prim val, ca să vorbim acum de unul nou, iar eu nu am cunoştinţă de aşa ceva în cinematografia noastră. Eu am mai spus-o, suntem câţiva cineaşti care încercăm să facem un cinema onest, eliberat de limbajul încărcat şi desuet asociat până nu de mult cu sintagma de „film românesc“. Câţi dintre noi vor confirma în următorii ani, rămâne de văzut. Important e că până acum nu am dezamăgit la al doilea şi, cred eu, nici la al treilea film.

PARTICIPARE

Românii se întorc pe Coasta de Azur

Şi anul acesta, România se bucură de o „delegaţie“ consistentă pe Coasta de Azur. Lui Radu Muntean i se alătură Marian Crişan, care concurează la un Palme d’Or pentru scurtmetraj cu „Megatron“, iar Ciprian Alexandrescu figurează în secţiunea Cinéfondation cu scurtmetrajul „Interior. Scară de bloc“. Laura Vasiliu are rolul principal în „Il Resto della Notte“, de Francesco Munzi, selectat tot la Quinzaine des Réalisateurs, iar actriţa Alexandra Maria Lara jurizează filmele din competiţia oficială. Scenaristul Răzvan Rădulescu îşi va căuta finanţare pentru primul film, „Felicia, înainte de toate“, în cadrul Atelierului Cinéfondation .

CORESPONDENŢĂ SPECIALĂ DE LA CANNES