În anul 1967, pe melodia „Valurile Dunării” a lui Iosif Ivanovici, îşi începea emisia Radio Vacanţa, singurul post estival de radio din Europa la acea vreme. Înfiinţat pentru un scop politic, acela de a face propagandă în favoarea litoralului românesc printre turiştii străini de la Marea Neagră, el a evoluat uneori în răspăr cu linia partidului, ceea ce a dus la desfiinţarea unor emisiuni prin anii ’80.
Însă ceea ce are unic acest post de radio este găsirea copiilor rătăciţi. Încă de la înfiinţare, Radio Vacanţa s-a ocupat de copiii pierduţi de părinţi pe litoral. Deoarece părinţii care îşi pierdeau copiii se duceau la Radio Vacanţa ca să anunţe, iar cei care îi găseau îi aduceau tot la sediul redacţiei, în timp s-a format o tradiţie de a recupera copiii de la sediul radioului.
Redactorul-şef Daniel Sârbu îşi aminteşte că au fost zile în care au avut câte 10-12 copii la uşă, fiecare pierdut de o altă pereche de părinţi. "Pierdeau copiii pe capete"
„Am avut copii care au rămas peste noapte, copii care au rămas câteva ore, după care au venit părinţii şi i-am întrebat şi noi cu nonşalanţă: „N-aţi auzit anunţul pe plajă?”. „A, da, am auzit că e copilul acolo, stă în siguranţă şi noi am fost şi-am băut o bere". Pierdeau copiii pe capete. Am avut o mică grădiniţă aici. Nu a fost an să nu avem copii pierduţi”", îşi aminteşte Sârbu.
Însă el spune că cea mai „horror” întâmplare a fost cea în care un copil de vreo cinci-şase ani a fost adus la Radio Vacanţa. Băieţelul a oferit numărul de telefon al tatălui, iar cei din redacţie l-au sunat şi i-au spus „Bună ziua, copilul dumneavoastră este la RV”. Dar omul a răspuns că este imposibil deoarece copilul lui este în Bucureşti, nu are cum să fie la Mamaia.
Până la urmă s-a lămurit că fiul său era cel pierdut şi că soţia sa, pe care o credea acasă în Bucureşti, venise la Mamaia cu un individ şi, neavând cu cine să lase copilul, îl luase cu ea. Cei doi nu au fost atenţi şi au pierdut băiatul. „Omul era plecat în delegaţie şi a venit val-vârtej de unde era în ţară, în şase ore. Nu ştim ce s-a întâmplat mai mult, a luat copilul şi nu ne-a mai interesat”, povesteşte Sârbu.
În acest an jurnaliştii au lansat campania „Copiii nu se pierd, ajung la Radio Vacanţa”: părinţii primesc nişte brăţări dintr-o hârtie specială pe care ei scriu diferite informaţii care să îi ajute să îşi găsească odraslele: numărul de telefon, de exemplu. Brăţările li se pun apoi copiilor la mână.
„Şi atunci, cine îl găseşte, fie sună pe telefonul mobil, fie îl aduce la noi la RV şi noi sunăm părintele respectiv şi îl anunţăm”, spune Sârbu. Prea mult divertisment, capitalism şi muzică străină
Radio Vacanţa şi-a început transmisia în anul 1967 pe melodia „Valurile Dunării” a lui Iosif Ivanovici, în timp ce vocile crainicilor anunţau: „Aici Radio Vacanţa!“, „Hier Spricht Der Ferienfunk!“, „This is Radio Holidays!“, „Govorit Radiostanţia Otdîh“ şi „Ici Radio Vacances!“. <object width="480" height="385"><param name="movie" value="http://www.youtube.com/v/kB6Rjko6kw8&hl=en_US&fs=1"></param><param name="allowFullScreen" value="true"></param><param name="allowscriptaccess" value="always"></param><embed src="http://www.youtube.com/v/kB6Rjko6kw8&hl=en_US&fs=1" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" allowfullscreen="true" width="480" height="385"></embed></object>
Jingle-urile s-au schimbat în timp, vocile nu mai sunt aceleaşi, dar instrumentalul melodiei lui Ivanovici s-a păstrat. „Valurile Dunării” este folosită şi acum ca semnal de deschidere, de închidere şi identificare a postului.
În toată perioada regimului comunist şi pentru o scurtă perioadă de timp după ‘89, Radio Vacanţa a emis în cinci limbi: română, engleză, franceză, rusă şi germană.
„Radio Vacanţa a fost creat, puţină lume ştie asta, ca un instrument de propagandă. Ce a devenit el este altceva. Dar el a fost creat ca un instrument de propagandă pentru nişte străini: ca să vadă, să asculte despre România, despre litoral şi să revină. Dar cumva a „degenerat””, povesteşte Sârbu.
Astfel, în 1983 regimul comunist a interzis concursurile şi transmisiile în direct. „Era prea mult divertisment pentru gusturile regimului de atunci”, spune Sârbu. „Era capitalism prea mult aici. Erau cei care veneau din vest şi aveau acces la muzica străină, aveau hit-uri, şi nu suna bine. Era prea mult Occident”, îl completează Daniel Ţăndăreanu, coordonatorul Camerei de Ştiri.
„Vara era singura oază de muzică străină. În România înainte de ‘89 nu aveai unde să asculţi muzică străină, decât la Europa Liberă, la Vocea Americii. În schimb vara, din iunie până în septembrie, muzica străină, anglo-saxonă, era aici la ea acasă”, povesteşte Sârbu.
„Se pare că nu i-a plăcut cabinetului 2, deci Elenei Ceauşescu. Era prea mult dezmăţ. Emiţătorul era orientat întotdeauna către Neptun: voiau să asculte, să aibă controlul. Şi acum ne auzim mult mai bine ca frecvenţă şi ca putere a postului în staţiunile din sudul litoralului. Pentru că s-a vrut să se audă în zona aceea”, mai spune Ţăndăreanu, care şi-a făcut lucrarea de diplomă despre Radio Vacanţa. Fără emisie în limbi străine pentru un deceniu
Din anul 1996 până în 2007, deoarece turiştii străini pe litoralul românesc erau tot mai rari şi nu se mai justifica existenţa emisiunilor în limbi străine, s-a emis numai în limba română.
Din 2007 au fost reintroduse buletinele de ştiri în germană, engleză, franceză, rusă şi a fost introdusă şi limba italiană.
„Nu sunt atât de mulţi turişti străini pe cât ne-am dori ca să avem şi emisiuni dedicate lor, cum era înainte de ‘89. Atunci aveam ore întregi dedicate lor. Deocamdată nu se justifică emisiuni complete, dar avem grupaje informative. Ele se difuzează de trei ori pe zi”, explică redactorul-şef.
Echipa este mică, alcătuită din numai zece oameni, angajaţi ai Radio Constanţa. Pe litoral, postul este recepţionat de la Corbu până dincolo de graniţa cu Bulgaria. Înainte de 1989, pe întreg litoralul erau stâlpi de sonorizare la care se asculta muzica postului de radio. Treptat, ei s-au distrus, iar acum mai sunt doar câţiva, pe plaja din Mamaia, Mangalia şi Năvodari. "Turistului nu îi pasă dacă pică guvernul" Informaţia acoperă numai 20% din orele de emisie dintr-o zi: restul e muzică. „Omul nu are răbdare pe litoral să asculte mai multă informaţie. La gradul de relaxare al turistului nu îi pasă dacă pică guvernul. Dar vrea să ştie ce concerte sunt, dacă plouă, dacă merg cursele de minicart”, spune Sârbu.
Iar vocile crainicilor trebuie să fie degajate: „Se simte imediat în glas, în tonul vocii, dacă eşti supărat şi transmiţi omului de pe plajă starea asta proastă. Şi n-ai voie. Chiar dacă eşti supărat, chiar dacă ai probleme acasă. Aici pe litoral nu ai voie să fii supărat”.