Cu un singur click putem afla azi întreaga istorie a zilei de 1 Mai.

AUTOR: Adriana Moscicki

 Şi, vă asigur, veţi fi dezamăgiţi! În mintea noastră, ziua aceasta era încă o născocire a fanteziei comuniste! Doar parţial adevărat, căci ziua muncitorului vine tocmai de peste Ocean, din marea democraţie americană! Tocmai acolo, muncitorii s-au luptat pentru drepturi şi pentru o zi de muncă de 8 ore (1872- New York, 1886- Chicago). Din America, ideea unei zile a muncii şi solidarităţii trece Oceanul şi se împrăştie în întreaga Europă. Americanii sunt, însă, cei care se dezic de ea (pentru spălarea păcatelor înăbuşirii revoltelor cu gloanţe şi morţi). Aşa se face că în America va apărea „Labor Day” – sărbătorită cu picnicuri şi bere, vara, dar fără marşuri şi manifestaţii.

În România, această zi a fost sărbătorită pentru prima dată de mişcarea socialistă, în 1890, fiind numită „Ziua Solidarităţii Oamenilor Muncii“. După instaurarea regimului bolşevic, însă, evenimentul a căpătat proporţii şi a devenit o sărbătoare care cuprindea manifestaţii de mare amploare, organizate pe bulevardele şi chiar pe stadioanele din marile oraşe. Noi am cunoscut defilările, panourile, steagurile, ovaţiile, tribuna, fluturatul de garoafe şi de steguleţe de hârtie prinse pe un beţigaş. Ce forfotă! Muncitorii treceau rânduri- rânduri prin faţa tribunei aranjate în faţa Hotelului „Bulevard”. Toată lumea râdea şi glumea codificat. O ţineam pe mama de mână, aveam balon şi steguleţ de hârtie. Femeile purtau pardesie. Erau şi muncitori în salopete. Nu-mi amintesc cine scanda, dar ştiu cu siguranţă că adunarea trecea veselă din alte motive. La colţul străzii, toate pancardele la care asudaseră pictorii oraşului erau adunate şi urcate în camion. Pe jos zăceau steguleţele de hârtie rupte, cozi de garoafe şi baloane dezumflate. Autobuzele se umpleau de oameni şi duduiau în sus pe Calea Dumbrăvii. Defilarea era mai de soi şi mai veselă spre Pădurea „Dumbrava”. Acolo se înroşeau grătarele de două ori pe an: de 1 Mai şi de 23 August.

După ceva vreme însă, o idee genială de a sărbători „prin muncă”, ne va lipsi de reuniunea tradiţională la mititei. Dar, zilele acelea erau într-adevăr de solidaritate. Solidaritatea în ură şi înjurătură. Pe vremea aceea, români, saşi, unguri, evrei şi ţigani aveau în comun ura împotriva comunismului şi a servililor ei reprezentanţi. Uite aşa, eram o naţiune unită: defilam şi înjuram împreună! Mâncam aceiaşi mici şi beam aceeaşi bere, împreună! Mă uit acum de jur împrejur, aici, în ziare, la televiziuni, după 25 de ani de democraţie, toţi cei care defilau împreună şi urau împreună, acum se urăsc şi se înjură reciproc. Se nasc teorii aberante despre istoria poporului român, istoria şterge amintirea celor ce s-au împrăştiat în lume ca şi cum n-ar fi construit cetăţi şi drumuri şi săpat pământul. Ţiganii sunt rromi, evreii sunt responsabilii universali pentru nenorocirile lumii, saşii nu mai există, ungurii sunt doar niste venetici care trebuie să dispară, poporul român defilează prin lume plângând toate relele pământului şi plângându-şi de milă. Şi aşa, în timp, mă cuprinde nostalgia pentru defilarea aceea, în care toţi erau români, mâncau aceeaşi pită şi beau nechezol.

Şi un, doi, trei... cântând „Râde iarăşi primăvară”... treceam rânduri, rânduri visând! Ştiaţi că acest imn vesel şi revoluţionar a fost compus de Ciprian Porumbescu? Era un cântec voios, scris în 1880 şi dedicat primăverii, renaşterii naturii. Dar după 70 de ani de la creare, versurile originale (scrise de Porumbescu însuşi!) au fost schimbate şi întregul cântec a căpătat altă conotaţie.

Şi iată cum Sărbătoarea muncii şi muncitorilor şi cîntecul de primăvară au fost furate şi s-au deghizat în mascaradă comunistă! Ce a mai rămas din vise, idealuri, unitate? Amintiri... şi acelea doar disparate, înfrumuseţate de trecerea vremii sau urâţite tot de ea...

«Râde iarăşi primăvara

Peste câmpuri, peste plai,

Veselia umple ţara

C-a venit Întâi de Mai!

Muncitorii au pornit

Şi-ntr-un glas s-au înfrăţit!

Şi ei azi sărbătoresc

Unu mai muncitoresc.

Înfrăţiţi azi cu ţăranii,

Muncitorii-n joc şi cânt,

Prăznui-vor în toţi anii

Libertatea pe pământ.

Peste mări şi peste ţări

Se adună pe cărări

Lumea toată în alai

Pentru al nostru Întâi de Mai.

          » (Vesuri de Maria Ranteş)