Tratatul privind rachetele cu rază medie de acțiune a fost semnat în 1987 de către SUA și Uniunea Sovietică. Scopul era acela de a îndepărta de frontierele mutuale ale celor două blocuri antagonice ale Războiului Rece rachete care ar fi putut ajunge mai repede decât cele balistice intercontinentale, deci ar fi oferit o perioadă mult mai scurtă de reacție a unui scut antirachetă pentru a le contracara.
Nu-i vorba, în 1987 nu se vorbea încă de scut antirachetă, deși exista proiectul lui Ronald Reagan, Războiul Stelelor. Iată însă că, după venirea lui Vladimir Putin la conducerea statului rus, în 2000, mai întâi ca premier și la un an ca președinte, doctrina Putin a reactivat în subsidiar recursul la armele de această factură, rachetele cu rază medie de acțiune, iar după anexarea Crimeii, recursul direct la aceste acțiuni s-a văzut.
Rachetele Iskander cu rază scurtă de acțiune au fost amplasate deja de câ- teva ori în enclava Kaliningrad, pentru „exerciții” și despre care există date și declarații ale Kievului că ar fi amplasate în peninsula Crimeea. Firește, ambele vizează flancul estic al NATO, cu precădere România și Polonia – deși cele din Kaliningrad pot lesne lovi și Germania. Sosirea în arsenalul rus a rachetelor cu rază medie ar permite vizarea flancului Estic, direct de pe teritoriul Rusiei. Washingtonul a notificat în repetate rânduri, ulterior a ales și avertismente publice la adresa Rusiei pentru încălcarea Tratatului privind rachetele cu rază medie de acțiune, iar partea rusă, fără a nega direct, a afirmat că respectă angajamentele internaționale, și a reproșat SUA prezența elementelor scutului antirachetă în România și Polonia ca elemente ce ar încălca, ele, Tratatul INF (Intermediate Nuclear Forces). Interpretarea rusă este regăsită în preambulul Tratatului Start 3, în care se afirmă că rachetele ofensive și defensive trebuie numărate deopotrivă, pentru că cele defensive strică echilibrul terorii, odată ce pot doborî rachetele ofensive lansate împotriva unui stat. O interpretare respinsă de către partea americană, care invocă dreptul legitim la apărarea teritoriului și a cetățenilor, menționat în Charta ONU.
Administrația Trump a evaluat posibilitatea de adoptare a unor noi sancțiuni împotriva companiilor ruse, care au ajutat la construcția rachetelor ce încalcă tratatul INF din 1987. Este vorba despre noua versiune a rachetelor de croazieră interzise, iar companiile responsabile sunt listate de Departamentul American al Comerțului. Este vorba despre rachetele de croazieră tip Novator 9M729, care încalcă Tratatul INF. Dacă Rusia încalcă Tratatul, și SUA ar putea devolta o asemenea rachetă, care poate lovi ținte situate la o distanță cuprinsă între 311 și 3.421 mile, adică între 500 km și 6.000 km. Președintele rus, Vladimir Putin, a ieșit direct pentru a nega că țara sa ar încălca Tratatul, în timp ce adjunctul ministrului de Externe rus, Serghei Ryabkov, a declarat că alegațiile SUA sunt complet nefondate. Nici unul dintre cei doi nu a comentat despre noul tip de rachetă și care e raza sa de acțiune, dacă intră sau nu sub incidența Tratatului privind rachetele cu rază medie de acțiune.
Partea americană „nu ar fi susținută de caracteristicile tehnice ale instalațiilor de lansare, care nu ar fi conforme Tratatului, dar nici de datele de telemetrie, de nimic”, susține Ryabkov, care adaugă faptul că aceste elemente ar proveni din datele de testare. Pe de altă parte, adjunctul ministrului rus de Externe a insistat că SUA ar trebui nu să adauge noi sancțiuni la adresa Rusiei, ci să le retragă pe cele vechi. „Este timpul ca politicienii americani și diplomații cu care vorbim să realizeze că presiunea economică și militară nu ține în fața Rusiei”.
Recomandările noastre
