Zilele trecute, purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a desemnat Statele Unite ca ”națiune vrăjmașă”. Nu Franța, care tocmai trimite trupe. Nu Anglia sau Germania, care au aprobat lovirea țintelor militare ruse. Numai America este ”națiune vrăjmașă”. Nici în cele mai tensionate momente ale Războiului Rece, regimul de la Moscova nu a etichetat astfel Statele Unite. Iar acum, Rusia trimite în Cuba rachete hipersonice, pentru ca americanii ”să ardă în flăcările iadului”. Ce urmează?

Nu, Moscova nu!

Dar oare ce a stârnit într-atât furia Kremlinului? 4 iunie, dis-de-dimineață: drona Global Hawk matricolă 10-2045, indicativ FORTE12, din cadrul Escadrilei 7 Recunoaștere a USAF, a decolat de la Baza aeronavală Sigonella, din Sicilia. A traversat Grecia, a intrat în spațiul aerian al Bulgariei, apoi a cotit spre Marea Neagră. Când a ajuns travers Golful Yalta, la 155 mile sud de coasta Crimeii ocupate, a oprit transponderul și a dispărut de pe radarele civile. Gurile rele spun că, din acel moment, a cotit-o spre Crimeea, intrând în spațiul aerian autodeclarat al Rusiei, nesocotind interdicția de zbor sub 19.000 metri, instituită de ocupanți. Având la bord aparatură de interceptare și clasificare a semnalelor electronice (Airborne Signals Intelligence Payload - ASIP), FORTE12 a verificat starea rețelei de radare din Crimeea și, în mod special, stația ”Nebo-SVU” de la Armiansk, confirmând că a fost distrusă. Ciudatul zbor poate fi urmărit pe flightradar24.com.

S-ar zice că, pentru prima dată după 64 de ani, spațiul aerian autodeclarat ”al Rusiei” a fost forțat de o aeronavă de spionaj a Statelor Unite. Mai mult ca sigur, rezultatele incursiunii au fost pozitive. ASIP a confirmat că Sistemul Federal Unificat Antirachetă al Rusiei are în prezent o ”pată oarbă”, fiindcă președintele Biden a prins deîndată curaj, declarând pe un ton glumeț: „Nu autorizăm atacuri asupra Moscovei, asupra Kremlinului.”

Nici Satana nu mai ajută!

Vestea ”dispariției” dronei FORTE12 a fost anunțată de agenția de știri oficială rusă RIA Novosti, dar apărarea antiaeriană nu a reacționat, iar Ministerul rus al Apărării a refuzat să comenteze. Nici US Air Force nu a comentat, dar nici nu a depus vreun efort pentru a căuta drona ”dispărută” – fiindcă o știe revenită cu succes la bază.

În lipsa radarelor distruse în ultimele săptămâni de ucraineni, spațiul aerian al Crimeii putea fi protejat numai de vrăji. Autoritățile de la Moscova au stabilit că vinovată e vrăjitoarea Alyona Polyn, a cărei incantație a dat greș: „Cel care aude și nu aude, Cel care vede și nu vede, Cel care a fost și va fi, nu va uita cuvântul meu! Ridică marea putere a Rusiei, îndreaptă calea lui Vladimir Putin cu adevăr și cu dreptate, prin cuvântul meu!” Cine nu se pricepe la vrăji, să nu vândă vrăji Kremlinului: cam pe când drona FORTE12 se întorcea în Sicilia, Miliția a arestat-o pe Alyona sub acuzația de ”răspândire de literatură extremistă”. Fiindcă nu reușește să oprească dronele, va sta până la șapte ani după gratii!

Se înfoaie șoimii Kremlinului!

Vestea survolului a trezit Kremlinul din toropeala ultimelor săptămâni. În aceeași seară când Miliția o ridica pe vrăjitoarea incompetentă, Vladimir Soloviov dădea glas supărării Kremlinului în emisiunea sa de la Televiziunea de Stat rusă. Invitații săi, domnii Andrei Berzukov, profesor la școala de spioni ruși, și deputatul Andrei Guruliov au dezbătut pe larg o problemă de stringentă actualitate: distrugerea Europei cu arme nucleare. În aprecierea dânșilor, baza legală există: Decretul prezidențial 42-F3 din 28.02.2023, prin care Rusia a denunțat toate tratatele încheiate cu Uniunea Europeană.

În aprecierea spionilor și deputaților ruși, prezenți la Televiziunea de Stat, primul pas trebuie să fie ”distrugerea completă a Poloniei și a polonezilor”. Ca în 1939, pe vremea Pactului Stalin – Hitler, Polonia trebuie anihilată. Planurile sunt deja făcute: „Polonia are 20 de mari orașe? Nu cred că au atâtea mari orașe. Dacă rezervăm câte două rachete nucleare pentru fiecare oraș polonez, rezultă că ar fi nevoie de 30 – 40 de rachete. Hai să spunem 30. Si ce înseamnă 30 de rachete? O singură salvă a unei singure divizii de rachete Iskander! 16 lansatoare cu câte două rachete fiecare, 32 de arme nucleare, în 10 – 15 minute Polonia și polonezii dispar de pe fața pământului, cu limba lor cu tot. De aceea, țările Europei trebuie să fie atente ce fac. Sunt absolut convins că un atac nuclear asupra Poloniei sau Statelor Baltice nu va antrena nicio reacție a Statelor Unite. Nimeni nu va risca securitatea Franței, Marii Britanii sau Statelor Unite, de dragul polonezilor!” Iar realizatoarea Olga Skabeyeva plusează: „Nu avem altă opțiune, dacă e pusă în pericol securitatea țării noastre. Vom fi obligați să lansăm o rachetă nucleară.”

Cine o fi lansat aiureala asta?!

Planurile de declanșare a unui război nuclear, anunțate la Televiziunea de Stat, au stârnit presa internațională, mai ales că a doua zi (5 iunie) era planificată o conferință de presă a președintelui Putin, în marja Forumului Economic de la Sankt-Petersburg. Cine știe de ce, președintele a întârziat câteva ceasuri, iar când a apărut, era cu capsa pusă. Așa că a intrat direct în subiect: „Dacă suveranitatea și integritatea Rusiei sunt amenințate, putem folosi toate mijloacele, în conformitate cu doctrina noastră nucleară. Armele noastre nucleare tactice sunt de 70-75 kilotone. Să nu ne mai limităm la amenințări: dacă este cazul, să le folosim, chiar dacă Occidentul crede că Rusia nu le va folosi niciodată!”

Declarațiile sale au provocat stupoare în rândul jurnaliștilor. Reprezentantul Agenției Reuters l-a întrebat dacă intenționează să atace cu arme nucleare Ucraina. Domnul Putin a părut că se trezește dintr-un coșmar și a replicat cu o neașteptată violență: „Eu, eu am evocat posibilitatea folosirii armelor nucleare?! Tu ai evocat această posibilitate! Ăștia vin acum cu ideea că Rusia vrea să atace țări NATO. Ți-ai pierdut mințile? Ești prost ca masa asta? Cine a inventat asta? Sunt absurdități, sunt prostii! Niște prostii, ai priceput?!”

Concluzia: când Sistemul Federal Unificat Antirachetă are o ”pată oarbă” de peste o mie de kilometri, iar dronele americane mișună pe cer, nu-ți mai permiți să lichidezi Polonia.

Rachete hipersonice în Cuba.

Nevoit să pună surdină amenințărilor cu arma nucleară, președintele Putin a scos din sertar planul de rezervă: reeditarea operațiunii din 1962, când sovieticii au trimis rachete în Cuba. Dânsul a declarat că dacă Occidentul autorizează Ucraina să lovească pe teritoriul Rusiei, Rusia va livra arme celor interesați să atace Statele Unite. „Dacă cineva consideră posibil să furnizeze astfel de arme în zona de luptă pentru a ne lovi teritoriul (...), de ce nu am avea și noi dreptul să furnizăm arme de același tip în unele regiuni ale lumii, pentru ca să fie lovite instalații sensibile în țări care acționează împotriva Rusiei?"

Ideea a fost imediat reluată și precizată de vicepreședintele Consiliului de Securitate al Rusiei, profesorul Dmitri Medvedev: „Lăsați Statele Unite și aliații săi să simtă acum utilizarea directă a armelor rusești de către terți! Dușmanul lor este SUA, deci sunt prietenii noștri. Cine furnizează arme Kievului, să ardă în flăcările iadului! Să ardă împreună cu Pindostanul care îi controlează! Ne vom bucura de loviturile lor împotriva dușmanilor comuni. Vă vom distruge în toate felurile posibile!”

A doua zi, Televiziunea de Stat a anunțat, prin vocea Olgăi Skabeyeva, că o escadră navală rusă, care include o fregată și un submarin nuclear, ambele lansatoare de rachete hipersonice ZIRCON, a plecat deja spre Cuba și Venezuela: „Caracas și Cuba nu sunt singurele de pe hartă unde am putea trimite rachete, ci și rebelilor Houthi din Yemen și Coreei de Nord”. Regimul de la Havana, dându-și seama că tocmai devine țintă prioritară pentru întreaga forță militară a Statelor Unite, a declarat că „niciuna dintre nave nu poartă arme nucleare, acostarea lor în țara noastră nu reprezintă o amenințare pentru regiune”.

Nu zău? Statele Unite au fost declarate ”națiune vrăjmașă”, iar Rusia desfășoară la granițele acestui Stat armament cu semnificație strategică, pentru ca americanii ”să ardă în flăcările iadului”, așa cum declară Consiliul de Securitate al Rusiei și mass media oficială. Suntem oare în pragul unui noi ”Crize a rachetelor din Cuba”, ca în toamna anului 1962?

Lovitură de decapitare.

De fapt nici nu e nevoie de arme nucleare pentru a amenința întreaga regiune: racheta 3M22 Zircon, despre care bloggerii militari ruși afirmă că ar avea raza de acțiune de 2.000 km., atinge viteze de 9 km/s. Iar Casa Albă se află la 1.800 km. de Havana: la cinci minute după primirea ordinului, Președinția și Congresul ”națiunii vrăjmașe vor arde în flăcările iadului”, conform directivei Consiliul de Securitate al Rusiei. Se pregătește, pe față,  o lovitură de decapitare, cu arme ruse și mâini cubaneze: „Vă vom distruge în toate felurile posibile!” – în cazul de față, fără folosirea armei nucleare. Numai cu arme hipersonice.

Această mișcare dă peste cap planurile principalilor aliați americani ai Regimului Putin, izolaționiștii, care susțin că între America și Europa e un ocean suficient de lat ca problemele europene să nu conteze pentru Statele Unite. Iară, la fel ca în octombrie 1962, Moscova tocmai le dovedește că își poate proiecta forța militară peste Atlantic, poate să se instaleze chiar la frontiera maritimă a SUA și să amenințe direct, cu lichidarea instantanee, instituțiile federale. Oare publicul și politicienii americani vor privi cu detașare amplasarea armelor hipersonice rusești la 20 de secunde de zbor de Miami?

Părerea mea este că această provocare a Kremlinului va fi considerată scandaloasă și inacceptabilă de către publicul și mediile politice americane. De fapt reacțiile au început deja, într-o formă indirectă. Influentul senator republican Lindsey Graham declara ieri, la CBS News: „Ucrainenii stau pe 10 până la 12 trilioane de dolari de minerale critice. Nu vreau să dau acele active lui Putin, pentru a le împărtăși cu China. Dacă ajutăm Ucraina acum, ar putea deveni cel mai bun partener de afaceri la care am visat vreodată." De unde rezultă că inculpata Alyona Polyn, cât e ea de vrăjitoare, nu știa cuvântul magic: afaceri.

Atuuri mult prea mici.

Racheta 3M22 Zircon nu este tocmai o armă-minune. Are serioase limitări, în principal în ce privește manevrele la viteze hipersonice. Echipa de la NPO Mashinostroyeniya care a proiectat-o și a realizat-o a fost arestată încă din vara trecută: au falsificat testele, ucrainenii au reușit să le doboare folosind sisteme antiaeriene Patriot din anii 1990. Există deci cam o șansă din patru ca Rusia, pasă-mi-te cu mâini cubaneze, să reușească o lovitură hipersonică de decapitare împotriva Casei Albe. Dar este absolut cert că răspunsul ar fi pustiirea nucleară a Havanei și apoi atacarea cu arme convenționale a bazelor strategice ale Moscovei, prin ”pată oarbă” de peste o mie de kilometri de la frontierele sudice ale Federației Ruse. Atacul asupra aerodromului strategic Ahtubinsk, la 600 km. în interiorul frontierelor Rusiei, și avarierea a două avioane de ultimă generație Su-57, din care Rusia are numai câteva, e un avertisment clar în acest sens.

Ce interes ar avea Guvernul Cubei să riște o asemenea evoluție pe drept cuvânt terminală? Ce interes are Rusia să încerce să dea șah mat ”Pindostanului”, folosind un asemenea plan îndoielnic? Ca și în 1962, se intenționează un șantaj. Acum 60 de ani, transferul armelor atonice în Cuba urmărea să forțeze plecarea americanilor din Europa; azi, transferul armelor hipersonice în Cuba urmărește același scop: să forțeze ieșirea SUA din NATO. Este un pot mult prea mare, la care Kremlinul râvnește cu cărți mult prea mici. Mult înainte ca escadra rusă să înceapă exercițiile cu arme hipersonice în Caraibe, SUA și aliații săi vor reacționa: la Reuniunea G7 din 13 - 15 iunie, din Italia, discuțiile urmează să se concentreze asupra comerțului ruso-chinez, care susține războiul din Ucraina. Ideea de bază va fi cea expusă de senatorul Lindsey Graham: „Nu vreau să dau acele active lui Putin, pentru a le împărtăși cu China.” Iar domnul Macron, principal apărător al intereselor chineze în Europa, este într-o situație politică mult prea precară pentru a se opune.

Iar Beijingul îi va reaminti domnului Putin că și alții, înaintea sa, au încercat să intimideze pe americani – și s-a sfârșit rău. Să renunțe la planurile sale vizând Cuba!

Începutul sfârșitului.

Faptul că Regimul Putin se pretează, cu atuuri modeste, la un asemenea șantaj riscant arată că postura sa geo-strategică este fragilă. Moscova pregătește pentru data de 12 iunie ”ofensiva de vară”: sute de mii de militari ar trebui să atace pe direcția Zaporojijie. Problema este că aceste trupe erau aprovizionate cu muniție și combustibil peste Strâmtoarea Kerci. Nu pe Podul Crimeii, ci cu ajutorul feriboturilor – fiindcă după loviturile de anul trecut, a fost interzis transportul de muniție sau combustibil pe pod.

Și iată, la 30 mai, un atac de noapte asupra orașului-port Kerci a scos din funcțiune cele două feriboturi care asigurau aceste transporturi vitale. Pe bună dreptate, rușii au ezitat să reia transporturile de muniție și combustibil chiar pe pod, știind că ar da ucrainenilor un bun prilej ca, lovind la momentul oportun, să-l demoleze definitiv. Dar, la 10 iunie – deci exact atunci când flotila rusă cu arme hipersonice a ajuns la mai puțin de 2.000 km de Washington - transporturile de muniție și combustibil pe Podul Kerci au fost reluate. Se contează că, înspăimântați, americanii vor interzice ucrainenilor să lovească.

Oricum, domnul Putin pare a-și da seama că orice eroare de calcul poate produce un răspuns militar devastator. De aceea, reacționează vehement când situația stă să-i scape de sub control – spre exemplu, când mass media insinuează că e iminentă folosirea armelor nucleare: „Eu, eu am evocat posibilitatea folosirii armelor nucleare?! Tu ai evocat această posibilitate! Ăștia au venit acum cu ideea că Rusia vrea să atace țări NATO. Ți-ai pierdut mințile?” Reamintim, în 1962 conducerea sovietică a fost nevoită să cedeze atunci când comandanții ruși din Cuba au scăpat de sub control și au început să doboare, cu de la sine putere, avioane americane: apărea pericolul unei reacții militare copleșitoare.

În concluzie, domnul Putin escaladează agresiunea, printr-un șantaj cu arme hipersonice la adresa teritoriului Statelor Unite. Este un pariu foarte riscant, care poate duce la mondializarea ”operațiunii speciale”, iar Rusia nu are chiar toate atuurile necesare. Oare militarii ruși, oligarhii și birocrația KGB-istă vor accepta să-și asume acest proiect riscant, care reproduce aventura militară ratată din Cuba, de acum 60 de ani? Sau vor aprecia negativ faptul că, pentru a redresa aventura ratată din Ucraina, domnul Putin se pregătește să lanseze o altă aventură militară, cu perspective de ratare, în Cuba?

S-ar putea ca această tentativă de a șantaja ”Pindostanul” prin amplasarea de rachete hipersonice în Cuba, sub lozinca ”Vă vom distruge în toate felurile posibile”, să fie începutul sfârșitului pentru ambițiile neo-țariste ale Kremlinului. Vom vedea ...

Urmăriți varianta video a editorialului, AICI