El a spus că în 1945, un martor a auzit trei explozii în timp ce SS-ul a surpat puțul. El a adăugat că documentele pe care le-a văzut de la grupul Quedlinburg sugerează că SS-ul a ucis muncitorii polonezi și că este probabil ca cadavrele lor să fie și în partea de jos a puțului.

Palatul din Roztoka este sediul faimoasei familii Hochberg, proprietarii a numeroase moșii din zonă. Au apărut în Silezia la începutul secolului al XIII-lea. Una dintre proprietățile lor a fost celebrul castel Książ, care a fost construit de Ducele Piast din Świdnica-Jawor Bolko I Surowy în secolul al XIII-lea.

În anul 2017, locația despre care vorbim, Palatul Hochberg, a fost cumpărată de o familie din Szczecin, care intenționează să realizeze o recondiționare și să o pună la dispoziția vizitatorilor.

În luna martie a acestui an, au fost emise autorizațiilor necesare pentru efectuarea lucrărilor de reamenajare a clădirii protejate, conservatorul de patrimoniu a acordat, de asemenea, permisiunea pentru o căutare a puțului.

Furmaniak spune că proprietarii sunt dornici să înceapă căutarea. Ca măsură de precauție, au instalat supraveghere perimetrală electronică și au angajat paznici, deoarece este de așteptat ca interesul pentru șantier să explodeze printre turiști și vânători de comori.

Palatul Hochberg este deja cunoscut în legătură cu o posibilă comoară a celui de-al Doilea Război Mondial, întrucât a fost listat ca ascunzătoare pe faimoasa Listă Grundmann.

Gunther Grundmann a fost conservatorul patrimoniului pentru germanii din Silezia Inferioară înainte și în timpul războiului.

În 1942, temându-se de raidurile aeriene aliate, i s-a dat sarcina de a cataloga valori, vaste colecții de artă ale muzeelor, instituțiilor și colecțiilor private Reich.

Până la jumătatea anului 1944, ascunsese obiectele din lista sa în aproximativ 74 de locuri din Silezia Inferioară. Lista a apărut în Polonia după război și toate locurile au fost verificate sistematic de autoritățile poloneze și sovietice. Au gasit câte ceva, foarte puțin, în numai 18 locații.

În timpul sfârșitului haotic al războiului, lui Himmler i s-a dat o nouă sarcină - să ascundă toate comorile aflate sub controlul SS Waffen. Așa că au relocat valorile de unde le ascunsese Gunther Grundmann.

Himmler și Waffen SS aveau o dilemă. Prin spionii germani, ei știau despre acordul pe care Aliații îl încheiaseră cu Stalin la Ialta, ceea ce dădea Silezia Inferioară unei Polonii controlate de sovietici. Prin urmare, știau că trebuie să transporte din regiune toate obiectele de valoare.

Problemele lor s-au agravat prin faptul că, după debarcările aliate din Normandia, băncile elvețiene au început să-și protejeze propriile interese și au încălcat acordul pe care l-au avut cu germanii pentru depozitele anonime.

Tezaurul deținut de SS includea artă și obiecte de valoare care aparțineau instituțiilor germane și colecționarilor privați, multe furate de peste tot din Europa, artă, dar și ceea ce se numea aur murdar, bijuterii, verighete, ceasuri, aur dentar care provenea de la milioanele de persoane gazate în lagărele germane.

Lui Grundmann i s-a dat sarcina de a ascunde toate acestea. Un personaj cheie în acest proiect a fost autorul jurnalului de război, un SS Standartenführer al cărui pseudonim a fost dat ca Michaelis.

În 1945, el a fost responsabilul camioanelor și a tuturor mijloacelor de transport disponibile la Waffen SS din Silezia Inferioară. Familiile aristocratice care trăiau în regiune, de sute de ani, erau disperate să fugă cu obiectele de valoare în zonele Germaniei care intrau sub controlul aliaților occidentali și departe de sovietici, care erau văzuți ca niște răzbunători fără nicio milă a crimelor comise de germani pe frontul de Est.

Michaelis a decis cine poate primi camioane și dacă pot pleca cu bunurile lor. El a fost persoana de încredere pentru a proteja toate valorile care erau sub jurisdicția SS.

Împreună cu mulți alți ofițeri SS Waffen, el a fost membru al societății secrete din Quedlinburg.

Povestea societății creștine secrete se întoarce în Sfântul Imperiu Roman, pe vremea primului rege german, Henric I Păsărarul, la începutul secolului al X-lea.Șeful SS, Heinrich Himmler, a fost fascinat de legendarul rege și a afirmat peste tot că el este de fapt reîncarnarea regelui.

Quelinburgersi și-au văzut rolul de creștinizare a Germaniei și Europei. Sunt greu de găsit detalii despre societatea secretă, nici nu se știe cum se numea, dar Furmaniak susține că are o istorie neîntreruptă, dar secretă, care se întoarce în urmă cu 1.100 de ani.