Până mai deunăzi, campion mondial necontestat la fake news a fost Orson Welles – cel care de Halloween 1938 a reușit să convingă sute de mii de ascultători că marțienii atacă cu gaze toxice New Yorkul. Abia vinerea trecută s-a înregistrat prima tentativă serioasă de doborâre a recordului: dl. Putin, superstar într-un festival televizat transmis de pe stadionul Luzniki din Moscova, a încercat să-și convingă conaționalii că ”operațiunea specială” din Ucraina decurge ”conform planificării”.
Era cât pe ce să reușească, dar chiar atunci când zeci de milioane de ruși destupau sticla de samogon ca să sărbătorească victoria, o mână anonymus s-a strecurat prin serverele televiziunii moscovite și l-a scos de pe ecran pe marele învingător. I-o fi purtat ghinion numele stadionului, care s-ar putea traduce ”al luzerilor”...
Dar ce l-a făcut oare pe dl. Putin să iasă din izolarea în care se complace de mai bine de zece zile, să-și asume riscul unui fals miting de adeziune? Evident, nevoia confecționării rapide, cu orice preț, a unui ”sprijin popular” care să-i permită să ceară Armatei ruse noi sacrificii. Și, într-adevăr, nu au trecut două zile și serviciile de informații militare britanice au anunțat că „în ciuda lipsei continue de progres, Kievul rămâne principalul obiectiv militar al Rusiei”.
Fără îndoială, pe generalii ruși geaca de 1,5 milioane de ruble etalată de dl. Putin i-a înduioșat: ei sunt plătiți cu 300.000 pe lună. Și au reacționat în consecință: luni, publicația pro-Kremlin Komsomolskaia Pravda a publicat un articol în care citează ministerul Apărării de la Moscova, precizând că 9.861 militari ruși au murit, iar alți 16.153 au fost răniți în Ucraina. Cu o rată a pierderilor care într-o singură lună se apropie de 20% din efective, ”operațiunea specială” din Ucraina se dovedește a fi, pentru Rusia, cel mai sângeros angajament militar de la al doilea război mondial încoace. De aceea, pentru a masca eșecul sângeros, Putin avea nevoie de regizarea ”sprijinului popular”, de fake news ratat, cu prezența sa trucată pe stadionul în delir.
Iar Putin nu știe să renunțe. Luni, Wall Street Journal arăta că trupele rusești „trec la o strategie de protecție a principalelor obiective teritoriale”. Conform doctrinei militare rusești, după „cucerirea celor mai importante obiective din suburbii”, acestea „vor fi consolidate de către subunități specializate și pregătite pentru apărare circulară” – cum se exprimă general-maior A.K. Șovkolovici, într-un text clasic, care se studiază în toate academiile militare rusești. Și adaugă general-maior al Trupelor de Geniu, Rodion Stepanov: „Se vor lua imediat măsuri pentru refacerea sistemului de foc, pentru repararea obstacolelor avariate și pentru refacerea stocului de muniții.” În aceste momente, trupele lui Putin sapă tranșee și minează terenurile din faza pozițiilor pe care le ocupă, relevă imagini din satelit date publicității de Daily Mail.
Nu e semn de pace. Ba, din contră, sunt pregătirile pentru asalt! Conform doctrinei militare ruse, acest proces, numit ”remont”, devine necesar după 3-4 săptămâni de operațiuni de arme întrunite. În următoarele 2 – 3 săptămâni ar trebui să aibă loc întreținerea tehnică și repararea tehnicii auto și blindate, refacerea stocurilor de muniție și consumabile. Mii de tone de piese de schimb, combustibili, lubrifianți, alimente și muniție ar urma să fie aduse în periferiile Kievului pe cale ferată și adăpostite în respectivele ”obiective teritoriale”.
Dar mai ales ar trebui să se facă rotirea trupelor. Fiindcă nici cele mai aprige unități de Gardă nu rezistă în prima linie mai mult de 3 – 4 săptămâni. Mai ales că pierderile au fost grele. Din interceptările telefonice realizate de serviciile de informații ucrainene știm care e situația: „... toată divizia a fost distrusă. Se spune că vor să-l judece pe comandant. Ei bine, ce-a fost planificat de analfabeți, aia s-a produs. Sub comanda lui, totuși. Pentru că divizia noastră a fost cu totul nepregătită. Câtă tehnică nefuncțională a fost...un anume ofițer din conducerea diviziei a spus că au avut ședință cu acest… cu comandantul Districtului Militar de Sud al Forțelor Armate ale Federației Ruse, Dvornikov. Ăsta e general de armată. La ședință i s-a comunicat că grupările tactice ale batalionului erau lipsite de personal, că nu erau suficienți oameni. Nu i-a păsat, a tăcut, nu a spus nimic.” Nici n-avea ce să spună: până nu declară starea de război, Putin nu are posibilitatea legală de a trimite recruți în Ucraina. Iar dispozitivul militar amplasat la frontierele NATO e deja slăbit, nu mai are cum să preia noi efective profesioniste, pentru a le trimite pe front.
De aceea, la această oră, nimeni din Statul Major General rus nu știe cum s-ar putea realiza ordinul de pregătire a asaltului. Mai-nainte, conform doctrinei militare ruse, ar trebui să se desăvârșească blocarea orașului. Dar în prezent nu Kievul e blocat – ci atacatorii ruși! Așa cum se exprimă Secretarul Apărării SUA, Lloyd Austin, „forțele de pe teren ale președintelui rus Vladimir Putin sunt în esență blocate”. Deci, la Kiev, nu se mai știe cine asediază pe cine.
Să dăm câteva detalii. Consolidarea ”obiectivelor din suburbii” ar trebui să aibă loc după blocarea orașului, pentru ca apărătorii să nu mai poată fi aprovizionați – în timp ce atacatorii își împrospătează forțele. Dar coloanele rusești s-au împotmolit la 25 km de centru, rezultând un front circular de peste 150 km, pe care forțele invadatoare nu au cum să îl acopere, nici dacă toate efectivele lor ar fi dirijate numai și numai spre Kiev. Deci Capitala Ucrainei nu este, de fapt, sub asediu și nici nu va putea fi asediată de pe actualele poziții de plecare, prea depărtate.
Mai rău: nici împrospătarea rezervelor n-o pot face invadatorii. Conform doctrinei militare ruse, ”obiectivele din suburbii” sunt alese dintre cele cu acces feroviar, tocmai pentru a putea transfera miile de tone de piese de schimb, combustibili, lubrifianți, alimente și muniție, necesare pentru pregătirea atacului final. Dar între frontiera Rusiei și Kiev, geniștii ucraineni, acționând după planuri pregătite din timp, au distrus temeinic legăturile feroviare. Cu trenuri rusești cu tot!
Ca alternativă, s-ar putea recurge la transportul rutier. Dar nici acesta nu merge prea bine, fiindcă la 15 martie, ca în fiecare an, în Ucraina a început ”rasputița”: vreme de o lună de zile, noroiul este atât de gros și clisos, încât și tancurile se scufundă până la turelă, dacă mecanicul conductor face greșeala să iasă de pe asfalt.
Deci singura cale de aprovizionare a trupelor rusești din jurul Kievului e acum șoseaua națională, unde camioanele sunt blocate pe mai bine de 60 kilometri, pe sens și contrasens.
Șoseaua e blocată, fiindcă atacuri punctuale au loc noapte de noapte la punctele obligate de trecere. Iar orice încercare de a ocoli aceste puncte obligate se dovedește iluzorie. Nici podirea drumurilor lăturalnice cu trunchiuri de copaci nu dă rezultate. Chiar TAB-urile, renumite pentru capacitatea lor de trecere, nu răzbesc prin ”rasputița”. Și cad în mâinile celor ”asediați”.
Situația are iz de Stalingrad-2: ca și Armata VI a lui Hitler, trupele rusești s-au avântat prea adânc în teritoriul inamic, urmărind obsesiv capturarea unui oraș-simbol. Evident că apărătorii se așteptau la asta, deci au pregătit din vreme riposta: în timp de Wehrmachtul era preocupat să asedieze orașul, i-au tăiat liniile de aprovizionare și, la momentul oportun, l-au izolat. Dacă feldmareșalul Paulus, asediatorul asediat, a rezistat 73 de zile, aceasta se datorează aprovizionării pe calea aerului, mult-puțină, de care a beneficiat. Trupele lui Putin, care ”asediază” Kievul, nici măcar acest sprijin nu îl au: după distrugerea sau capturarea a 45 de sisteme anti-aeriene rusești, văzduhul aparține ucrainenilor. La Putingrad, presupusele ”baze de lansare” pentru asediu devin, pe zi ce trece, o capcană de șoareci. Militarii au terminat chiar și conservele expirate și, după ce au golit magazinele alimentare din zonă, postesc.
Ca și cum toate acestea n-ar fi fost de ajuns, încă din prima săptămână, ucrainenii au reușit blocarea sistemului ERA de comunicații codificate al armatei ruse: încă o ”modernizare” putinistă cu iz de furăciune. Pentru cei mai tineri: chestia aia albă cu cadran rotund e un telefon cu disc, cum mai puteți vedea doar în filmele lui Sergiu Nicolaescu. Iar șina aia din dreapta laptopului e un cititor de bandă perforată, de hârtie – se folosea pe vremuri, înainte să se inventeze discheta...
Când a căzut sistemul ERA, armata rusă s-a văzut nevoită să cumpere sute de stații portabile chinezești, Baofeng d-alea de 150 de lei – în foto, una capturată împreună cu planul de frecvențe și tabelul cu indicativele. Iar ucrainenii trag cu urechea, mai și intervin – să ne mai mirăm că-i iau ca din oală pe cotropitori? Ordinele false se țin lanț, urmate de ambuscade.
Mai gravă este însă întreruperea comunicației cu Moscova. Situația e tragi-comică. După defectarea rețelei ERA, comandamentele rusești au apelat, inițial, la telefoanele mobile ale ofițerilor. S-a comunicat prin WhatsApp – până când ucrainenii au suspendat accesul numerelor cu prefix 007 (ooo da, 007!) la rețeaua națională. Atunci invadatorii s-au pus pe furat telefoanele localnicilor: în 1945 refrenul era ”davai ceas”, acum – ”davai telefon”. Evident că aceste improvizații vulnerabilizează suplimentar armata cotropitoare. Conform New York Times, zeci de colonei și cel puțin unul dintre cei 6 generali ruși uciși până acum, Vitalii Gherasimov, comandantul Armatei 41, au fost localizați și lichidați în urma goniometrării apelurilor lor.
Totuși, în lipsa altei soluții tehnice, această practică riscantă continuă. La 21 martie, prim-adjunctul procurorului general al Rusiei a cerut instanței interzicerea activităților Meta, ”pentru extremism”. Meta deține rețelele sociale Facebook, Instagram, precum și Whatsapp. Procurorul a precizat însă că nu cere interzicerea Whatsapp, ci doar a rețelelor de socializare Facebook și Instagram. Bănuim de ce a fost atât de milostiv domnul prim-adjunct al procurorului general.
Evoluția dramatică a pierderilor, prăbușirea moralului trupei, blocarea comunicațiilor și a logisticii, pierderea controlului asupra spațiului aerian prefigurează o dilemă strategică: fie dl. Putin își continuă asediul, caz în care riscă o catastrofă de proporții și un conflict deschis cu casta militară; fie caută o cale de ieșire negociată – caz în care mai obține un răgaz un an – doi până la pensie. Ca o evoluție de ultim moment, Kremlinul a început să-și dea seama de situație. Într-un interviu acordat marți lui Christiane Amanpour de la CNN, purtătorul de cuvânt Dmitri Peskov a recunoscut că Rusia nu și-a atins niciunul dintre obiectivele sale militare.
Și nici nu avea cum să nu recunoască: în chiar acel moment canalul bielorus de știri Nexta anunța, citând surse militare, că forțele ucrainene au încercuit ”bazele de lansare” pentru preconizata ofensivă, din localitățile Bucha, Irpin și Hostomel, aflate la nord de Kiev. Dacă informația se confirmă, atunci Bătălia de la Putingrad tocmai a început.
TUDOR PĂCURARU