Detaliile sistemului avansat pe care China îl va obține de la Rusia nu sunt cunoscute public dar se pare că nu este vorba de o achiziție completă din partea Chinei.

Din ceea ce știe deocamdată, experții trag concluzia că Rusia va ajuta China să construiască și să modernizeze elemente ale unor sisteme existente, precum radare terestre, sateliți și centre de analiză a datelor.

Potrivit lui Dmitri Trenin, director al centrului Carnegie din Moscova, China a privit spre Rusia pentru sisteme de alertă timpurie pentru că Beijing-ul estimează că propriile capacități de alertă precoce sunt insuficiente și că rivalitatea sa cu Statele Unite este o realitate pe termen lung, fundamentală, și va avea o dimensiune militară strategică.

Cum funcționează

Importanța modernizării sistemului de alertă timpurie al Chinei rezidă din faptul că, odată operațional, nici un atac ipotetic cu rachete împotriva acestei țări nu va mai fi o surpriză.

În loc să aștepte ca rachetele inamice să explodeze pe teritoriul său, înainte de a ordona lansarea propriei riposte, China ar putea adopta o atitudine mai agresivă în cadrul căreia răspunsul rezidă în a lansa o rachetă atunci când țara a aflat că un atac nuclear este iminent, în timp ce rachetele inamice sunt încă în aer.

Aceasta ar întări capacitatea de disuasiune a Beijing-ului și ar complica calculele unui potențial adversar

Rusia, mai tehnică decât China. Deocamdată

Washington, afirmă Dmitri Trenin, citat de Moscow Times, vede probabil în această evoluție semnul unei cooperări militare din ce în ce mai strânse între Moscova și Beijing.

Cu toate acestea, faptul că China se alătură Statelor Unite și Rusiei, ca singura țară ce deține sisteme complete de avertizare timpurie, nu reprezintă o amenințare pentru SUA.

Dimpotrivă, o Chină cu un sistem de avertizare timpurie fiabil ar trebui să se simtă mai încrezătoare în raport cu celelalte puteri nucleare.

La rândul lor, acestea se vor simți mai în siguranță dacă sistemul chinez este fiabil. În principiu, această încredere reciprocă ar trebui să fie un factor de stabilitate strategică mondială.

Tehnologia militară a Rusiei este superioară celei chineze. Chiar dacă există mari diferențe – dar nu pentru lung timp – cooperarea bilaterală permite Moscovei să echilibreze parțial o relație din ce în ce mai mult orientată către Beijing.

În plus, un sistem de alertă avansată ameliorat nu conferă Chinei decât un lejer avantaj în relațiile strategice cu Rusia, dacă această „prietenie” se deteriorează.

Cazacioc și arte marțiale

Pe de altă parte, forțele armate ruse și chineze interacționează din ce în ce mai mult, dar nu se poate vorbi încă de o integrare. Moscova și Beijing neagă oficial intenția de a forma o alianță militară.

Recent, ministrul rus de externe, Serghei Lavrov, a reafirmat acest lucru. Dar, afirmă expertul rus, cele două armate se familiarizează una cu alta din ce în ce mai mult.

Participă la o formare comună, își fac sistemele de arme mai compatibile, își sincronizează comunicațiile, logistica, tacticile și doctrinele militare.

Forțele chineze și ruse se antrenează împreună de un deceniu. Au ridicat nivelul exercițiilor comune începând de la manevre antitero și terminând cu participarea Chinei la principalele exerciții strategice ale Rusiei (la Vostok, în 2018, și la Țentr, anul acesta).

Cele două armate au organizat concursuri militare terestre, manevre navale în mările orientale și meridionale ale Chinei, în Mediterana, în Marea Baltică și patrule aeriene comune deasupra Mării Japoniei.

SUA ridică sprânceana

În ultimii cinci ani, Washington a trebuit să acorde mai mare atenție cooperării militare între Beijing și Moscova, China primind sisteme militare avansate de la Rusia. Statele Unite domină totuși militar Pacificul de vest dar această marjă de dominare se reduce.

Pentru a relua controlul Washington intenționează să desfășoare în estul Asiei sisteme precedent interzise de Tratatul forțelor nucleare cu rază medie de acțiune (INF).

Dacă aceasta se va produce, mediul de securitate din regiune va deveni unul mai complicat. Tensiunile – în principal între China și SUA – dar în mod egal și între Rusia și SUA, se vor extinde considerabil.

Grijă cu tigrul asiatic

Însă Beijing și Moscova nu merg totdeauna cu aceeași viteză și nici nu au intenția.

Spre exemplu, China nu recunoaște Crimeea anexată ca făcând parte din Rusia. Iar Moscova, oficial, adoptă o poziție neutră în fața revendicărilor chineze în marea Chinei meridională.

Cu toate acestea, puterea cooperării celor două țări este clară, nu numai în domeniile în care interesele lor se aliniază, dar, și mai important, în domeniile în care nu se aliniază.

Într-un viitor apropiat, câtă vreme Putin va rămâne la Kremlin și președintele chinez Xi Jinping în funcție, este puțin probabil ca relația bilaterală să se deterioreze.

Dar, pe termen lung. Rusia trebuie să-și echilibreze relațiile cu marele ei vecin aflat în creștere puternică, pentru a-și proteja propria suveranitate și să evite astfel să devină un simplu acolit al tigrului asiatic.