Ultima intervenție a lui Vladimir Putin a lăsat fără replică o grămadă de analiști de politică externă. Explicând doctrina militară a rușilor în materie de atacuri nucleare, Vladimir Putin, președintele Rusiei, a spus:

“Agresorul trebuie să știe că răzbunarea este inevitabilă, că va fi nimicit. Noi, victimele agresiuni, vom ajunge în rai ca niște mucenici, iar ei, pur și simplu, vor pieri, pentru că nu vor reuși să se pocăiască”. Așa sună traducerea oficială, în versiunea Kremlinului, a cuvintelor liderului rus. 

Numai că, potrivit unor surse americane, acesta a folosit un cu totul alt limbaj: “Și ei (n.n. cei care ar ataca Rusia) doar vor crăpa, pentru că nu vor avea timp să se pocăiască”. Adică mânia Rusiei va fi atât de aprigă că nu vor avea timp să-și facă cruce și să regrete ceea ce au făcut. Până și subordonații lui Vladimir Putin au simțit că este ceva în neregulă, așa că au înlocuit sintagma grosieră “vor crăpa” cu varianta mult mai literară “vor pieri”. Preluată ca atare de majoritatea presei internaționale. 

Pentru o înțelegere exactă a ceea ce a spus Vladimir Putin trebuie să adaugăm și următorul pasaj: "Vreau ca toți cei prezenți aici și toți cei care vor analiza fiecare cuvânt pe care-l spun aici și îl folosesc într-un fel sau altul în povestirea proprie, să țină minte: conceptul nostru de a folosi arme nucleare nu permite o lovitură preventivă" a spus. "Conceptul nostru este bazat pe reacție și reciprocitate.”

Limbajul lui Vladimir Putin a fost calificat de majoritatea analiștilor ca fiind similar cu cel al unui terorist-sinucigaș. Puțini au căutat să vadă ce spune cu adevărat doctrina militară a Rusiei, publicată în decembrie 2014. Acolo nu se vorbește despre lovituri bazate pe reciprocitate, ci avem de-a face cu un concept mult mai “generos”: "Federația Rusă își rezervă dreptul de a folosi armele nucleare ca răspuns la un atac asupra Rusiei și / sau aliaților săi care implică utilizarea de arme nucleare sau alte arme de distrugere în masă, precum și în cazul agresiunii împotriva Federației Ruse cu utilizarea de arme convenționale, atunci când existența statului în sine este amenințată. Deciziile privind utilizarea armelor nucleare sunt luate de către Președintele Federației Ruse. “

Cu alte cuvinte, Vladimir Putin a îndulcit tonul și a lăsat să se înțeleagă că Rusia nu este agresivă, că nu vrea un conflict cu NATO, în ciuda documentelor oficiale. Chiar și în ciuda numeroaselor provocări la adresa spațiului aerian al NATO, fiind deja o misiune normală interceptarea avioanelor rusești care violează spațiul aerian al României. Spun violează având în minte modul tipic rusesc de manifestare a complexului de superioritate în ceea ce privește România de-a lungul ultimilor 200 de ani. 

Istoria personală a lui Vladimir Putin îl recomandă ca fiind un lider care nu prea suportă să fie criticat și care își sacrifică oamenii fără să clipească, în numele unei mândrii naționale greu de explicat pentru un occidental. Epopeea submarinului Kursk de la începuturile sale ca președinte al Rusiei (anul 2000), judecată împreună cu răspunsul său cinic la plângerea soțiilor marinarilor ne arată limitele lui Vladimir Putin. Pentru că puțini mai țin minte ce a fost atunci, voi relua succint. 

Era vorba despre un mare exercițiu de luptă între două mari grupuri navale cu participarea a peste 7.800 de marinari și 22 de submarine și nave de război - inclusiv crucișătorul greu Piotr Velikii (Petru cel Mare) și portavionul-amiral Kuznețov. 

Exercițiul în primul rând, a fost conceput pentru a fi un spectacol de forță de către unitățile navale din Rusia. Amiralii ruși doreau să demonstreze capacitățile și importanța Marinei Militare pentru președintele Vladimir Putin, în special în contextul rivalității inter-servicii și a luptei de putere între ministrul apărării Igor Sergeev și șeful Statul Major General (CGS) Anatoli Kvașnin.

În al doilea rând, militarii rușii, care încă credeau - în special în urma războiului din Kosovo din 1999 și expansiunii NATO spre Est - în amenințarea fundamentală occidentală față de Rusia, doreau să arate că Armata rusă nu și-a pierdut capacitate de război.

Exercițiul de luptă s-a terminat cu o catastrofă, în care s-a scufundat cel mai nou submarin al Flotei - Kursk, iar toți cei 118 membri ai echipajului au murit. Timp de patru zile autoritățile nu au scos un cuvânt despre ceea ce se întâmplase. Apoi au fost refuzate toate ofertele de ajutor din partea occidentalilor. De-abia după nouă zile de la explozia de pe submarin au fost acceptate. A fost primul semn al slăbiciunii președinției lui Vladimir Putin. Care l-a determinat să investească enorm în retehnologizarea militară și noi armamente. De atunci Rusia a cheltuit peste 60 de miliarde de dolari anual pentru apărare, între 5,5 și 4,3 la sută din PIB. În condițiile în care salariu mediu este de 600 de dolari pe lună.

Este adevărat că din anul 2000 lucrurile s-au schimbat, dar modul de operare al liderului rus a rămas același. Manevrele militare ruso-chineze Vostok (Est) de acum o lună au fost concepute tot pentru impresionarea Occidentului, în special pentru președintele SUA Donald Trump. În perspectiva unei întâlniri la nivel înalt de la luna viitoare, Vladimir Putin vrea să-i ofere un “târg” lui Donald Trump, mizând pe modul de rezolvare a conflictelor preferat al liderului de la Casa Albă. După ce a citit cărțile dedicate lui Trump și a văzut cum s-a descurcat liderul nord-coreean Kim Jong-un. 

Vladimir Putin lansează toate aceste amenințări la adresa NATO și implicit SUA pentru a dovedi că o ridicare a sancțiunilor dure la care este supusă Rusia va reprezenta o modalitate de stingere a conflictului între Rusia și Occident. Ca să facă uitate invazia din Crimea, asasinarea dizidenților și a “defectorilor”, implicarea în alegerile americane, Vladimir Putin mizează pe retorica agresivă, pe amenințarea folosirii forței, inclusiv a celei nucleare. 

Cu alte cuvinte, un fost ofițer KGB vrea să profite de spiritul de afaceri al miliardarului ajuns președintele Americii ca să obțină un “deal” mai bun. Așa că din când în când bate șeaua iepei din România, trimițând bombardiere sau avioane de hârtie spre noi, via Deveselu. 

Iar dacă mai aveați vreo îndoială în privința strategiei lui Vladimir Putin vă redau și versiunea în engleză a proverbului de la care am plecat:  "He that cannot beat the ass, beats the saddle.”