Dat fiind faptul că au lansat programul „Prompt Global Strike”, încă din 2001, se credea că SUA vor avea un avans confortabil în domeniul armelor hipersonice.
Aceasta mai ales că americanii au efectuat numeroase teste ale unor diferite arme super-rapide în cursul ultimilor ani, cu rezultate mai mult sau mai puțin convingătoare.
Surprinzător sau nu, în final s-a dovedit că Rusia și China au luat avans în acest domeniu, în ciuda bugetului „fără număr” al Pentagonului și a ambițiilor politico-militare de peste ocean.
Astfel, în decembrie anul trecut, armata americană a primit un anunț amar de la Moscova: adică anunțul intrării în serviciu a noului sistem hipersonic rusesc „Avangard” și continuării dezvoltării rachetei hipersonice Kinjal, care poate fi lansată de un avion de luptă MiG-31K.
Statele Unite lucrează din greu pentru a reduce decalajul, situație care nu a scăpat ironiilor liderului de la Kremlin, Vladimir Putin:
„Bun, i-am spus lui Donald: dacă vrei, îți vând sisteme hipersonice. Astfel că putem reechilibra situația. Cu toate acestea, americanii au spus că vor produce și ei curând rachete hipersonice. Poate că le vor produce, așa cum spun ei, curând. Dar, la ce bun să mai cheltuie bani când noi deja am făcut-o?”
În ianuarie, Donald Trump a indicat că SUA sunt pe cale să producă „numeroase rachete hipersonice”.
În realitate, cel puțin oficial, mai multe proiecte se află în curs. Și fiecare ramură a armatei (sau aproape) îl are pe al său.
Pentru moment, US Navy este discretă cu privire la armele hipersonice. Dar secretarul interimat Thomas Modly a afirmat că dorește accentuarea eforturilor pentru ca marina americană să fie dotată cu aceste arme.
Într-o notă publicată în 30 ianuarie (SECNAV Vectors 9), Modly a făcut o paralelă cu lansarea în spațiu a satelitului Sputnik, primul satelit artificial proiectat de URSS. Acest memento istoric, a spus Modly, „ar trebui să ne conștientizeze că descoperiri tehnologice majore, precum armele hipersonice, pot destabiliza securitatea globală și pot reprezenta o amenințare existențială pentru națiunea noastră”.
„De fapt, posibilele aplicații ale tehnologiilor hipersonice au schimbat deja natura spațiului de luptă, la fel cum a făcut tehnologia nucleară în secolul trecut”, a adăugat el.
În privința US Army, ea nu intenționează să se lase depășită de ruși. A lansat proiectul Long-Range Hypersonic Weapon, o armă hipersonică ce poate fi operată de un lansator montat pe o platformă autopropulsată.
Acest sistem s-ar baza pe o „rachetă balistică universală cu propulsie solidă și cu rază medie de acțiune AUR (All-Up Round) și pe Body Hypersonic Glide Common, adică un planor hipersonic care trebuie să fie comun celor trei armate (aer, apă, terestru). În acest proiect sunt implicate grupurile Dynetics Technical Solutions și Lockheed-Martin.
US Air Force a lansat două programe: Hypersonic Conventional Strike Weapon, pentru care Lockheed-Martin a obținut un contract de de 928 de milioane de dolari în 2018, și Launched Rapid Response Weapon.
Pe de altă parte, alte proiecte de cercetare sunt în curs, sub egida celebrei agenții a Pentagonului responsabilă cu inovarea, DARPA, între care Hypersonic Air-breathing Weapon Concept, și Tactical Boost Glide.
Cu toate acestea, când tocmai a indicat că va solicita un buget de 207,2 miliarde de dolari pentru următorul an fiscal, Forțele Aeriene ale SUA și-au anunțat intenția de a abandona programul Hypersonic Conventional Strike Weapon pentru a se concentra pe cel care pare în prezent cel mai avansat, și anume Air Launched Rapid Response Weapon, pentru care Lockheed-Martin a obținut și un contract de 988,2 milioane de dolari.
„Din cauza priorităților bugetare, s-a decis să se selecteze un singur program de arme hipersonice în acest an, pentru a se concentra eforturile asupra ARRW, care este pe cale să atingă capacitatea operațională inițială în 2022”, a explicat Ann Stefanek, purtătorul de cuvânt al US Air Force.
Primele teste ale sistemului ARRW, care se bazează pe racheta AGM-183A, au avut loc în iunie 2019, cu implicarea unui bombardier strategic B-52H Stratofortress.