Unul dintre cele mai vechi conflicte mocnite din Estul Europei s-a reaprins din nou în ultimele zile, odată cu ciocnirile dintre trupele Armeniei și Azerbaidjanului în enclava Nagorno-Karabah.
Dacă luptele dintre forțele celor două țări nu reprezintă nici o noutate, nici o surpriză, de data aceasta ele ar putea avea un efect neașteptat: antrenarea într-un conflict direct a Rusiei și Turciei.
În timp ce Moscova sprijină de multă vreme Armenia creștină, Ankara și-a manifestat deschis sprijinul pentru Azerbaidjanul majoritar musulman.
Acest lucru ar însemna un nou conflict în care rușii și turcii au interese (și acțiuni) divergente, după Siria, Libia sau Estul Mediteranei, inclusiv prin ofensiva recentă a lui Erdogan de a căuta și își apropria zăcăminte de gaze naturale în nordul Ciprului și al Greciei, zone unde Rusia are mari interese economice.
Tensiunile din Nagorno-Karabah au apărut odată cu destrămarea Uniunii Sovietice, când, scăpate de sub tutela regimului comunist, Armenia și Azerbaidjanul au început să se bată pentru a stăpâni această enclavă, cu populație majoritar armeană, care se află în jurisdicția azerilor.
Izbucnite duminică, tirurile de rachete și artilerie nu au încetat, provocând zeci de victime civile și militare.
Ministrul azer al Apărării a afirmat că forțele armene au început să tragă cu mortiere asupra orașului Tartar, în timp ce partea armeană a acuzat regimul de la Baku de „reluarea atacurilor”.
În acest timp, faptul că două mari puteri se află în spatele combatanților îi face pe analiștii externi să se teamă de o escaladare masivă a conflictului.
„Suntem doar la un pas de un război la scară mare”, spune Olesya Vartanian, de la International Crisis Group, citată de AFP, adăugând că comunitatea internațională a lăsat prea multă vreme situația să se deterioreze în această regiune inflamabilă.
„Unul dintre principalele motive ale escaladării actuale este lipsa unei medieri internaționale proactive între părți timp de săptămâni întregi”, mai spune Vartanian.
„Dacă pierderile vor fi masive, va fi dificil să se pună capăt luptelor și atunci vom asista cu certitudine la un război în toată regula cu o posibilă intervenție directă a Rusiei, a Turciei sau a amândurora”, a mai afirmat analista.
Experții avertizează că tensiunile dintre Moscova și Ankara sunt și așa ridicate din cauza oleoductelor și gazoductelor care traversează regiunea muntoasă a Nagorno-Karabah.
Este vorba în special de conducte în construcție, via Georgia și Turcia, a căror terminare ar putea reduce considerabil dependența Europei Occidentale față de gazul rusesc.
Din acest motiv, au apărut imediat speculații față de o implicare a Moscovei în conflict, interesată evident ca aceste proiecte să nu facă concurență propriilor conducte.
În același timp, există dovezi și despre implicarea directă a Turciei: Reuters a scris că Ankara a trimis în zonă luptători rebeli sirieni pentru a sprijini Azerbaidjanul. Agenția de presă citează declarațiile a doi rebeli cu care a discutat, protejându-le însă identitatea.
Ambasadorul Armeniei la Moscova a declarat și el că Turcia a trimis circa 4000 de combatanți din nordul Siriei în Azerbaidjan și că aceștia deja au intrat în luptă.
Președintele azer, Ilham Aliev, a respins aceste afirmații.
Turcia a trimis luptători sirieni, inclusiv membri ai unor grupuri jihadiste, să ajute guvernul islamist din Libia împotriva ofensivei rebelilor laici susținuți de mercenari ruși.
La fel ca Nagorno-Karabah, interesele din Libia sunt legate mai ales de zăcămintele de petrol de aici.
Un alt teatru de război din această zonă fierbinte este Siria însăși, unde Vladimir Putin s-a implicat direct în sprijinirea regimului lui Bashar Al-Assad, în timp ce Recep Tayyip Erdogan, nu mai puțin direct în sprijinirea rebelilor islamiști care vor răsturnarea lui Assad.
Moscova a declarat luni că face presiuni pentru calmarea situației în Nagorno-Karabah. Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a numit luptele „sursă de îngrijorare pentru Rusia și alte țări”.
„Considerăm că ostilitățile trebuie să înceteze imediat”, a mai spus Peskov.
Armenia, despre care există informații că a primit în ultimele luni mai multe transporturi de arme din Rusia, a acuzat Turcia deschisă de implicare directă.
Ministerul armean de Externe a spus luni că „experți militari turci luptă umăr la umăr cu Azerbaidjanul, care folosește arme turce, inclusiv drone și avioane”.
Situația din teren „indică cu claritate” că populația armeană din Nagorno-Karabah luptă împotriva unei „alianțe turco-azere”, a mai arătat ministerul într-un comunicat.
Turcia și Armenia sunt despărțite de o istorie sângeroasă, în care elementul central este genocidul asupra populației armene declanșat de Primul Război Mondial, pe care Ankara refuză să-l recunoască.
Erdogan și-a exprimat deschis sprijinul pentru Azerbaidjan, afirmând că o retragere imediată a Armeniei din regiune este singura cale de instaurare a păcii: „Orice alte măsuri impuse și amenințări nu doar că vor fi nedrepte și ilegale ci vor și da apă la moară Armeniei”.
Erdogan a criticat aspru Franța, Rusia și Statele Unite – cele trei membre ale așa-zisului „Grup de la Minsk”, format în 1992 pentru a găsi o soluție de pace în Nagorno-Karabah – pentru că de 30 de ani nu au reușit să rezolve conflictul.
„Au făcut tot ce au putut pentru a nu rezolva această problemă. Și acum vin și ne dau sfaturi și proferează amenințări. Ei spun: «Este Turcia aici? Este armata turcă aici?».”
Pentru Rusia, implicarea tot mai masivă a Turciei în conflict poate prezenta o alegere cât se poate de tăioasă între două soluții radicale: „să își piardă imaginea de apărător al securității Armeniei sau să riște să aibă victime implicându-se în lupte”, spune Maxim A. Suchkov, cercetător la Middle East Institute din Washington, citat de Washington Times.
„Coincidență sau nu, Rusia tocmai a efectuat manevre militare ample în regiune, numite Caucaz 2020, și pare gata să ia în considerare cel mai rău scenariu”, spune Suchkov.
„Totuși, deocamdată, Rusia pare să se concentreze pe diplomație”, adaugă expertul.