Ambasadorul Armeniei la Moscova a declarat și el că Turcia a trimis circa 4000 de combatanți din nordul Siriei în Azerbaidjan și că aceștia deja au intrat în luptă.

Președintele azer, Ilham Aliev, a respins aceste afirmații.

Turcia a trimis luptători sirieni, inclusiv membri ai unor grupuri jihadiste, să ajute guvernul islamist din Libia împotriva ofensivei rebelilor laici susținuți de mercenari ruși.

La fel ca Nagorno-Karabah, interesele din Libia sunt legate mai ales de zăcămintele de petrol de aici.

Un alt teatru de război din această zonă fierbinte este Siria însăși, unde Vladimir Putin s-a implicat direct în sprijinirea regimului lui Bashar Al-Assad, în timp ce Recep Tayyip Erdogan, nu mai puțin direct în sprijinirea rebelilor islamiști care vor răsturnarea lui Assad.

Moscova a declarat luni că face presiuni pentru calmarea situației în Nagorno-Karabah. Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a numit luptele „sursă de îngrijorare pentru Rusia și alte țări”.

„Considerăm că ostilitățile trebuie să înceteze imediat”, a mai spus Peskov.

Armenia, despre care există informații că a primit în ultimele luni mai multe transporturi de arme din Rusia, a acuzat Turcia deschisă de implicare directă.

Ministerul armean de Externe a spus luni că „experți militari turci luptă umăr la umăr cu Azerbaidjanul, care folosește arme turce, inclusiv drone și avioane”.

Situația din teren „indică cu claritate” că populația armeană din Nagorno-Karabah luptă împotriva unei „alianțe turco-azere”, a mai arătat ministerul într-un comunicat.

Turcia și Armenia sunt despărțite de o istorie sângeroasă, în care elementul central este genocidul asupra populației armene declanșat de Primul Război Mondial, pe care Ankara refuză să-l recunoască.

Erdogan și-a exprimat deschis sprijinul pentru Azerbaidjan, afirmând că o retragere imediată a Armeniei din regiune este singura cale de instaurare a păcii: „Orice alte măsuri impuse și amenințări nu doar că vor fi nedrepte și ilegale ci vor și da apă la moară Armeniei”.

Erdogan a criticat aspru Franța, Rusia și Statele Unite – cele trei membre ale așa-zisului „Grup de la Minsk”, format în 1992 pentru a găsi o soluție de pace în Nagorno-Karabah – pentru că de 30 de ani nu au reușit să rezolve conflictul.

„Au făcut tot ce au putut pentru a nu rezolva această problemă. Și acum vin și ne dau sfaturi și proferează amenințări. Ei spun: «Este Turcia aici? Este armata turcă aici?».”

Pentru Rusia, implicarea tot mai masivă a Turciei în conflict poate prezenta o alegere cât se poate de tăioasă între două soluții radicale: „să își piardă imaginea de apărător al securității Armeniei sau să riște să aibă victime implicându-se în lupte”, spune Maxim A. Suchkov, cercetător la Middle East Institute din Washington, citat de Washington Times.

„Coincidență sau nu, Rusia tocmai a efectuat manevre militare ample în regiune, numite Caucaz 2020, și pare gata să ia în considerare cel mai rău scenariu”, spune Suchkov.

„Totuși, deocamdată, Rusia pare să se concentreze pe diplomație”, adaugă expertul.