PULSUL PLANETEI. Rusia a reînviat era atomică: armamentul nuclear în alertă la fuga lui Yanukovici

Rusia era pregătită să-şi pună armamentul nuclear în alertă în timpul preluării Crimeii de către trupele speciale ruse, după cum a recunoscut Vladimir Putin.

 La un an de la războiul „omuleților verzi” din Crimeea, Vladimir Putin a apărut duminică într-un documentar în care recunoaște recursul la componenta nucleară a forțelor sale „pentru a-și apăra interesele regionale”.

Doctrina militară rusă, și cea în vigoare la acea dată, elaborată imediat după războiul ruso-georgian din august 2008, și cea din finalul anului trecut, menționează faptul că „Rusia își rezervă dreptul de a utiliza arma atomică întrun război convențional regional, dacă-i sunt afectate interesele”. Vladimir Putin confirmă în documentarul din 15 martie faptul că a și accesat această prevedere, chiar dacă decizia nu a fost dusă până la capăt.

În mod paradoxal, dezvăluirea arată o Rusie slabă, și nu una puternică. Cum altfel ți-ai permite să te joci de-a amenințarea cu utilizarea armei nucleare într-un război convențional, decât atunci când nu beneficiezi de capabilități convenționale să îți asiguri respectarea intereselor, admițând că acestea ar fi și legitime.

Toate greșelile făcute de candidații la președinția României

Cartea de identitate, pe telefonul mobil. Un nou proiect al Guvernului

Practic, amenințarea cu „prima lovitură” nu mai exista de la criza rachetelor din Cuba, în 1962. Atunci am fost cel mai aproape de un război total, după care un prim tratat a făcut ca cei doi mari, pe atunci superputerile SUA și URSS, să-și asume că nu vor folosi prima lovitură, ci doar vor răspunde unui atac inițiat de celălalt sau de un terț. Mai mult, teoria și strategiile au evoluat atunci și s-a ajuns la cursa înarmărilor și „distrugerea reciproc asigurată” ca formula de descurajarea completă a utilizării vreodată a armei atomice, cu riscul dispariției vieții pe Pământ.

Joaca de-a arma atomică a fost adusă în actualitate și de un alt schimb de mesaje recente la nivelul ministerelor de Externe rus și american. Mai întâi, partea rusă a transmis public că interpretează amplasarea interceptoarelor anti- rachetă din România și Polonia ca o încălcare a Tratatului forțelor nucleare Intermediare. Cu alte cuvinte, consideră că interceptorii trebuie numărați ca și cum ar fi rachete nucleare ofensive. E o viziune care apare și în dezbaterile privind preambulul Tratatului START3, acolo unde Federația Rusă are aceeași pretenție, ca anti- rachetele să fie numărate de partea celui care le deține deopotrivă cu rachetele ofensive ale celuilalt.

Nu explică MAE rus de ce armele defensive fără încărcătură explozivă – tehnologia face ca racheta să fie spulberată la impact de către anti-rachetă din viteză, pe baza energiei cinetice, nu prin explozie – ar fi de numărat laolaltă cu rachetele ofensive. Pentru că acea abilitate de interceptare „schimbă echilibrul”? Cine are intenția chiar de a utiliza arma nucleară încât să se pună problema ca apărarea să fie considerată la numărul de rachete ofensive? Și, în general, de ce armele defensive ar fi egale cu cele ofensive în tratate?

Replica la MAE rus a venit de la Departamentul de Stat sub forma unui avertisment către Rusia de a nu încălca Tratatul Armelor Nucleare Intermediare. Și nu a fost un avertisment gol, lui i s-a răspuns de la Moscova cu afirmația unui purtător de cuvânt potrivit căruia da, s-ar putea amplasa arme nucleare în Crimeea, care e teritoriu rus, dar un asemenea pas nu se va face totuși.

Acest balet al declarațiilor subliniază însă clar un lucru: era nucleară a revenit, dacă am uitat-o, ucenicii vrăjitori au început din nou să se joace cu focul. Iar, la un moment dat, în lipsă de alte argumente, cineva ar putea greși și să apese pe vreun buton.

Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.