În ultima lună, un număr de evenimente, întâlniri și negocieri a atras atenția Ucrainei și statelor din spațiul post-sovietic, așa cum a atras atenția statelor din Estul și centrul Europei.
A avut loc mai întâi o discuție extinsă privind participarea SUA la formatul Normandia de negociere privind situația din Ucraina, apoi o vizită a secretarului de stat John Kerry la Soci și întâlnirea cu omologul său Serghei Lavrov și cu Președintele rus Vladimir Putin, în fine asistentul secretarului de stat Victoria Nuland, prezentă la Soci, a plecat mai departe pentru negocieri la Moscova.
Pe de altă parte, discuțiile și diplomația ruso-europeană, cu precădere cea germano- rusă, au fost de asemenea active, prin reuniunea în formula trilaterală europeană de discuții pe tema aprovizionării cu gaz și a stabilirii intrării în vigoare a acordului de liber schimb UE-Ucraina, întâlnirea secretarului general al NATO cu ministrul de Externe Lavrov, dezbaterile privind grupurile și subgrupurile de lucru asupra Estului Ucrainei, formatul Normandia și o nouă întâlnire la Minsk, cu un posibil nou acord Minsk trei, toate sunt în atenția statelor și experților interesați de ceea ce se petrece în legătură cu Ucraina și cu negocierile Est-Vest între Occident și Rusia.
Întrebările și preocuparea unanimă sunt dacă suntem la nivelul unor negocieri, în perspectiva unui compromis acceptabil care nu compromite sau în fața unor pertractări, a unor târguri rușinoase între Est și Vest, între Occident și Rusia, eventual pe seama Ucrainei? Aceasta a fost cea mai prezentă întrebare din turneul pe care l-am făcut la Chișinău și Kiev, săptămâna trecută. Și oricât de ferme au fost răspunsurile mele, documentul public adoptat la Riga nu a părut să mă confirme, din contra, a accentuat temerile unanime ale experților.
Cum altfel am putea interpreta această abdicare a UE de la un rol istoric de a juca poziția și responsabilitatea în marile teme ale regiunii privind Războiul și Pacea în Ucraina și în Est? Lipsa unei perspective europene pentru statele Parteneriatului Estic, acomodarea unei frici de a nu supăra Rusia și evitarea unor decizii curajoase privind rolul UE în noua lume contemporană trădează mai degrabă lipsa de solidaritate, de leadership și de capacitate de apărare a frontierelor statelor membre. Argumentele contra sunt însă solide și merită luate în considerație: Europa, NATO, Germania însăși, toate statele membre ale Occidentului nu au făcut rabat de la valori și principii.
Au acceptat să angajeze sancțiuni dure împotriva Rusiei, deși acest pas le-a afectat schimburile comerciale și propria economie, care caută disperată nișe de creștere pentru a ieși din recesiune, criză economică sau stagnare, după caz. Franța caută și astăzi soluții pentru despăgubiri la afacerea Mistral, cea a blocării livrării port-elicopterelor către Rusia, Germania și-a afectat propriii industriași respectând valorile și principiile de sancționare a unui actor revizionist, revanșard și agresiv care nu-și respectă angajamentele luate în sistemul internațional, nu respectă regulile și propăvăduiește schimbarea ordinii în favoarea sa, a intereselor și viselor sale imperiale. Deși au avantaje din relațiile cu Rusia, deși au acorduri și vorbesc despre revizuirea sancțiunilor, statele europene au votat, în consens, menținerea sancțiunilor până la momentul respectării depline a acordurilor de la Minsk de către Moscova și interpușii săi din Donbas.
Rămâne întrebarea dacă e mai bine ca SUA să fie parte a negocierilor din formatul Normandia sau nu. Rusia face din acest pas o chestiune de negociere și vrea să tragă profituri. Ucraina crede că formatul va fi mai echilibrat și mai de încredere astfel decât cu europenii dependenți de gazul rus, care fac mai multe presiuni asupra Kievului pentru a respecta acordurile, decât asupra separatiștilor și agresorilor ce au generat conflictul. Iar SUA s-a păstrat la distanță de format pentru a putea fi cel care, neparticipând la acord, nu e nici responsabil în a îl respecta sau aplauda odată ce nu-i este opozabil. E mai bine astăzi să fie parte la un viitor acord? Probabil că nu, dacă e să vorbim despre absența unei perspective de soluționare sau de lipsa unei pertractări pe care o are de parafat.
Cert este că preocuparea asupra acestor aspecte e constantă și prezentă, iar responsabilitatea de a explica și calma temerile Estului revine tuturor celor implicați în aceste negocieri cu Rusia. Deja absența UE din discuțiile de tip Normandia cu Rusia și lipsa de transparență de acolo crează probleme și polarizează Europa ca produs cu o singură adresă, Germania, acompaniată de Franța doar pentru a calma orgoliul ultimei și a nu lăsa Berlinul ca unic responsabil pentru compromisurile ce se fac. Intrarea SUA în hora negocierilor cu Rusia, eventual cu dosare multiple, poate induce lesne preocuparea pentru o soluție în care în unele dosare câștigi, în altele pierzi. Cu prețul de a pertracta pe seama viitorului altor state.
Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.
Recomandările noastre
