Opinii EVZ
PULSUL PLANETEI. Federația Rusă amenință România? (4) Centrul de Studiere a Rusofobiei: instrument de presiune față de libertatea cuvântului
Dacă ieri vorbeam despre războiul informațional lansat pe scară largă de Federația Rusă, cu instrumente și resurse enorme, fiind vizată și România, mai adăugăm astăzi o dimensiune a războiului informațional, cea a presiunii asupra purtătorilor de opinie opusă celor oficiale ruse, în toată lumea, respectiv atacul la libertatea cuvântului prin calificarea oricărui asemenea îndrăzneț drept antirus sau rusofob.
Dacă până recent o asemenea acuzație rămânea pe buzele sau în gândurile unor oficiali și diplomați ruși, rareori verbalizate, astăzi Federația Rusă și-a construit și instrumentul pentru a urmări, califica, presa exprimarea opiniilor contrare politicii sale de stat.
Agențiile ruse de știri TASS și Ria Novosti au difuzat știrea potrivit căreia un grup asociat cu Biserica Ortodoxă Rusă a înființat un centru de cercetare a ‚rusofobiei’ în lume. Într- o conferință de presă organizată la 3 aprilie la Moscova, Aleksandr Shchilkov, membru al Consiliului Mondial al Poporului Rus, a susținut că studierea rusofobiei are atât „un aspect politic care se concentrează pe apărarea etnicilor ruși, dar și un aspect academic”. E motivul pentru care a fost creat acest centru specializat, cu sediul la Moscova și care se angajează în cercetarea academică fundamentală pe direcția rusofobiei. Motivul esențial este faptul că Occidentul nu prezintă Rusia corect, în special de la conflictul din Ucraina, la începutul lui 2014.
Consiliul Mondial al Poporului Rus, condus formal de către Patriarhul Bisericii Ortodoxe Ruse Kiril, are statut de organizație internațională care reprezintă “reuniunea oamenilor preocupați de prezentul și viitorului Rusiei”. Consiliul l-a decorat pe Vladimir Putin în 2013 pentru activitatea sa în susținerea apărării rușilor, rusofonilor și compatrioților de pretutindeni. Acuzația de rusofobie este una inexactă, nepotrivită, neavenită. Nu cred că cineva din Occidentul democratic își poate permite gesturi sau acțiuni rusofobe fără a fi blamat de pro priii săi vecini sau tras la răspundere de structurile statale împotriva discriminării, sau de numeroasele ONG-uri pentru apărarea drepturilor omului. Se întâmplă pentru romii ce trăiesc pe sub poduri și cerșesc, darămite pentru bogații turiști ruși care au ocupat Coasta de Azur vara, magazinele din Londra și Milano în fiecare weekend de shoping, universitățile prestigioase din Marea Britanie și SUA cu copiii lor plătitori de taxe, cel puțin până la anexarea Crimeii.
Firește că avem xenofobi, naționaliști, populiști și radicali de toate culorile în Europa. Dar nici ei nuși permit să frizeze impunitatea dacă ar ataca un asemenea popor laolaltă sau pe anumiți etnici ruși. Cu atât mai mult cu cât date publice arată finanțarea prin împrumuturi masive a unor asemenea partide chiar de către statul rus.
În România, un studiu făcut în urmă cu câțiva ani de către Centrul de Prevenirea Conflictelor și Early Warning, pe care-l conduc, arăta o acceptabilitate de peste 60% pentru ruși, o situare de 50% în aprecierea Rusiei și cote mult mai scăzute de apreciere a politicilor ruse. Și nu începuseră încă agresiunea asupra Ucrainei și amenințările vocale la adresa României.
Concluzia mea atunci ca și acum este că rusofobia e inexistentă ca atare la scară reală în România. Ne place și apreciem cultura rusă, literatura, baletul, opera, poezia rusă. Despre ruși și rusoaice, mai ales, ce să mai vorbim. Rusia este un stat mare, cu istorie bogată, pe care o cunoaștem și o respectăm, menținându-ne opinia asupra celor 19 invazii ruse în statele române. Dar așa e între vecini, în istorie. Însă când e să vorbim despre politicile ruse, nu cred că există sau a existat vreodată o majoritate care să le susțină. Mai ales pe cele revizioniste, agresive și fără pic de respect față de interesele noastre. Iar crearea unui centru de studiere a rusofobiei și amenințarea cu listarea purtătorilor de mesaje contrare politicii oficiale ruse, este o presiune pe care o respingem și o încercare de intimidare nulă și neavenită.
Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.
Recomandările noastre
