De la scrutinul europarlamentar au trecut deja opt zile. Ar fi fost normal ca în această perioadă (chiar dacă într-un mod de a dreptul dubios BEC n-a terminat de numărat niște amărîte de voturi), rezultatele examenului să fi fost temei de analize aspre în toate partidele competitoare. Ar fi fost normal ca rezultatele scrutinului, dar și ale Referendumului, să fi devenit puncte de plecare ale unor dezbateri ample, profunde, în presă, în societatea civilă.

Așa cum am mai scris, în Franța, poreclită și Sora noastră mai mare, deși eu i-aș zice, Sora noastră care stă la Paris, în timp ce noi am rămas la București, dacă unei tipe i se duce firul de la ciorap în timp ce-și cumpără o pereche de cercei, de îndată se ivește și se dezvoltă o dezbatere națională în care sociologi, polititologi, filozofi, psihologi caută explicațiile sociologice, psihologice și metafizice ale unei asemenea întîmplări și trag concluzii generale despre femeile din Franța și mai ales despre posibilitatea ca situația cu firul să se repete și la femeile care cumpără păstîrnac, nu numai bijuterii. La noi, scrutinul a adus cu sine cîteva mari surprize, de la prezența peste marginile prevăzute, de semnificația unui asalt, pînă la diferența dintre numărul celor care au fost la europarlamentare și cei care au votat la Referendum. Cu toate acestea, dezbaterea națională nu s-a manifestat nici la nivelul unei adieri. E mai mult decît semnificativ pentru mămăligeala noastră națională că instituțiile care au făcut sondaje de opinie înainte și în timpul scrutinului n-au apărut în spațiul public pentru a aduce amănunte despre structura votului, profilul celor care au venit acum la vot, dacă au mai fost pînă acum și mai ales de ce au venit.

La nivel de partide, nici vorbă de analiză minim lucidă. Rezultatul e un prilej de păruială tipic moldo-valahă. La PSD Bucătăreasa de la Videle, pe numele ei de buletin, Viorica Dăncilă, și-a însușit poziția lui Tudor Postelnicu la Procesul celor patru din 1990. Am fost o proastă, pentru c-am acceptat să fiu Proasta lui Dragnea. Cauzele eșecului PSD sînt profunde și țin de o amînare sine die a reformării acestui partid care a rămas împietrit în formula pomenilor electorale ciocoiești și nu de regimul Liviu Dragnea. Incapabilă să tragă o concluzie dincolo de marginile ciorbei clocotinde, Viorica Dăncilă a redus reforma necesară la înlocuirea oamenilor lui Liviu Dragnea cu oamenii baronilor dușmani ai celui Decapitat. Prin urmare, Liviu Dragnea a fost înlocuit cu Paul Stănescu, un baron local sinistru, față de care Liviu Dragnea e chiar un astru. Tot Viorica Dăncilă a tras concluzia că PSD a suferit eșecul de proporții, pentru că s-a preocupat de stoparea abuzurilor în Justiție. Topită toată de faptul că Timmermans o mîngîie pe cosițe și Juncker o pupă pe ceafă, Viorica Dăncilă nu-și dă seama că Justiția a fost, sub pretextul de independență, instrumentul decimării politico-mafiote a PSD în ultimii ani. Și că acum, după execuția politico-mafiotă a lui Liviu Dragnea, Sistemul instituțiilor de forță a revenit spectaculos și nu atît spectaculos, cît mai ales mînat de ambiția tipică Sergenților Majori Mesianici de a arăta că ei sînt Jupînii, că pot face ce vor și cînd vor. Poate să stea Viorica Dăncilă și pe post de potecă pe care să treacă mărșăluind Sergenții majori mesianici, dacă pentru păstrarea puterii lor oculte asupra țării, va fi nevoie de înhățarea unui lider PSD, inclusiv a ei, Viorica Dăncilă, Binomul SRI- _ DNA se va pune în mișcare, iar Înalta Curte de Casație și Justiție va îndeplini rapid ordinele. Între timp, cu Viorica Dăncilă în frunte, PSD își va pierde și electoratul care l-a votat la 26 mai 2019, sfidînd campania de diabolizare a celor care ar cuteza să voteze altfel decît cer Sergenții Majori.

Dar nu numai atît.

 Luarea măsurilor pentru a stopa folosirea Justiției pentru răfuieli politicomafiote era și este o îndatorire a oricărui partid democratic din România, inclusiv a PSD. Nenorocirea din vremea lui Liviu Dragnea a fost imaginea că PSD ia aceste măsuri nu din necesitatea istorică a scoaterii din jocul democratic a Sistemului instituțiilor de forță, ci din nevoia lui Liviu Dragnea de a se salva de la pușcărie. Cu atît mai mult ar trebui acum PSD să continue lupta pentru o Justiție cu adevărat indepedentă, eliberată de sub cizmele Sistemului, cu cît partidul nu mai poate fi acuzat că se bate pentru Liviu Dragnea.

Dacă ar fi putut trece cu mintea dincolo de ochiul aragazului, Viorica Dăncilă ar fi priceput că eșecul PSD și-a avut cauza tocmai în ceea ce ea vrea să impună acum partidului:

Să se adrese burții și nu minții!

Rezultatul PNL e cîntat de propaganda plătită de Ludovic Orban drept unul de excepție, deoarece PNL ar fi obținut în premieră postdecembristă un asemenea scor. Unde e trișeria? În prezentarea PNL de acum drept PNL dinainte de fuziunea cu PDL, din 2014. Fuziunea celor două partide, rod al mîrșăviei ticluite de Vasile Blaga pentru a supraviețui eșecului de la europarlamentarele din 2014, dar și al unor jocuri făcute de Crin Antonescu, nici azi explicate, a fost făcută în numele nevoii de a avea pe partea Dreaptă un partid puternic, în stare să contracareze dominația asupra țării a PSD, singur pe partea Stîngă. Rezultatul de acum trebuie luat în considerare ca rezultatul obținut de PNL-ul născut din fuziunea a două partide și nu ca rezultat al PNL-ului de dinainte de 2014. Dacă luăm în considerare faptul că PNL de acum a fost protejatul Sistemului, că pentru rezultatul său la alegeri au lucrat Sergenții Majori mesianici tîrînd liderii PSD prin anchete penale cu cîntec, obligînd pe judecătorii Completului să anunțe sentința în cazul lui Liviu Dragnea a doua zi după scrutinul din 26 mai 2019, astfel încît electoratul PSD să fie timorat, iar cel al PNL să meargă la vot, ca să-l trimită la închisoare pe Liviu Dragnea, rezultatul PNL a fost echivalent cu un eșec. La europarlamentarele din 2014, PNL și PDL au obținut împreună 27,23%. Cam atît a obținut marele PNL la 26 mai 2019, după șapte ani de putere deținută de PSD (șapte, deoarece PSD guvernează din 2012, guvernarea tehnocrată din 2016 depinzînd de majoritatea PSD-istă din Parlament), după incredibilele greșeli comise de PSD în administrarea țării.

Rezultatul obținut de PNL la 26 mai 2019 trebuie raportat la cel obținut de principalul competitor al partidului pe partea Dreaptă. Fără a beneficia de structurile PNL din teritoriu, de aducerea electoratului la vot de către foștii primari PDL, USR a obținut un scor uluitor. Poziția adoptată de USR n-a diferit cu nimic de cea asumată de PNL.

AntiPSD-ismul sau mai precis antiDragnismul fără limite.

Cu toate acestea, cu toate că a avut de partea sa Sistemul, condus de Jupînul de la Cotroceni, cu toate că USR a fost dușmănit de propaganda PSD mai tare decît PNL formațiunea lui Ludovic Orban a obținut un scor de doar 27%. În perspectiva prezidențialeleor și a parlamentarelor e puțin.

Ar fi fost de așteptat ca și la PNL să aibă loc o analiză aprofundată a rezultatului. În locul acestei analize, urmate de măsuri de strategice, la PNL are loc o cuțităreală tipică partidelor tradiționale postdecembriste. Ca în oglindă, PNL imită cuțităreala de la PSD. Rareș Bogdan a adus PNL un plus însemnat în rezultatul final. Asta nu înseamnă că Rareș Bogdan trebuie privit ca omul providențial al PNL, drept Salvatorul, un fel de Averescu al Dreptei. Sporul adus de Rareș Bogdan și-a avut temeiul în preluarea de către PNL unei părți a isteriei anti-PSD asumate de USR și de TeFeLiști. PSD a intrat deja în agonie. Imaginea publică a partidului e cea de cea muribund. PSD nu mai poate stîrni ură. El e pe cale să stîrnească milă. În aceste condiții isteria de tip Rareș Bogdan nu-i mai e utilă nici măcar lui Rareș Bogdan. De altfel, judecînd după ultimele intervenții ale stelei PNL, Rareș Bogdan a simțit pericolul și a trecut la asumarea unui program. Acest lucru trebuie să-l facă PNL. Chiar și Moțiunea de cenzură, dacă nu va fi precedată de afirmarea unui program de guvernare temeinic, altul decît Jos PSD! nu va avea nici o șansă să treacă.

 Concluzia e tristă: Ca de atîtea ori în postdecembrism, partidele politice tradiționale au înțeles din rezultatul scrutinului c-a venit vremea să pună de o cuțităreală.