Protestele împotriva regimului de la Teheran nu sunt decât „începutul unei mari mişcări” a populației din Iran, care ar putea căpăta o amploare mai mare decât cea din 2009, a apreciat avocata iraniană Shirin Ebadi, laureată a premiului Nobel pentru pace.
„Cred că manifestaţiile nu se vor termina prea devreme. Mi se pare că asistăm la începutul unei mari mişcări de protest care poate merge mai departe de valul din 2009. Nu m-ar mira ca aceasta să devină ceva mult mai mare”, a declarat Ebadi, care trăieşte în exil la Londra, într-un interviu publicat duminică de ziarul italian La Repubblica, citat de agenţia de presă Belga, preluată de Agerpres.
PROTESTE în Iran. 200 de manifestanți au fost ARESTAȚI. SURSE: cel puțin 3 MORȚI
Asistăm în aceste zile la cele mai importante manifestaţii de la mişcarea de contestare a realegerii fostului preşedinte ultraconservator Mahmoud Ahmadinejad în 2009, care fusese reprimată cu violenţă de autorităţi.
Dar acum, cauzele revoltei sunt înainte de toate economice şi sociale. „În Iran, şi asta nu este ceva nou, există o foarte gravă criză economică.Corupţia în toată ţara este la niveluri înspăimântătoare. Sfârşitul unor sancţiuni legate de acordul asupra programului nuclear cu UE şi SUA în 2015 nu a adus beneficii reale populaţiei, contrar a ceea ce multă lume aştepta”, a explicat avocata Ebadi.
„La aceasta se adaugă faptul că Iranul are cheltuieli militare foarte ridicate. Oamenii nu mai tolerează să vadă atâţia bani cheltuiţi pentru aceasta”, adaugă ea. „Tinerii sunt cei mai dezamăgiţi”, avertizează avocata, evocând şomajul ridicat care îi afectează, corupţia şi „climatul de cenzură care domneşte pe străzi”.
Şi dacă unele femei au coborât de asemenea în străzi, „mişcarea actuală nu este o problemă legată de diferenţieri pe sexe”, asigură ea.
„Situaţia ecnomică şi distanţa înspăimântătoare între bogaţi şi săraci, între cei care se bucură de a avea de toate şi cei care nu pot să aibă sunt la baza protestului. Clivajele sociale nu au făcut decât să se mărească în aceşti ultimi ani şi sunt elemente-cheie pentru a înţelege ceea ce se petrece” în Iran, insistă laureata premiului Nobel pentru pace din 2003.