La Moscova, mitingurile împotriva arestării lui Serghei Furgal, popularul guvernator al regiunii Habarovsk, îi creează probleme lui Putin.
Ploaia torențială era atât de mare încât cu greu puteai vedea ce e în fața ta. Dar protestatarii cunoșteau drumul – de trei săptămâni mărșăluiau pe aceleași străzi, scrie Financial Times.
În susul și în josul centrului din Habarovsk, un oraș din estul Rusiei, peste 10000 de oameni au demonstrat prin ploaie sâmbătă, pentru a 22-a zi consecutive, pentru a protesta împotriva Moscovei, a Kremlinului și a președintelui Vladimir Putin.
Spontane, fără vreun conducător anume și atrăgând oameni din toate păturile societății, aceste mitinguri zilnice păreau mai degrabă un festival de vară decât un protest susținut împotriva guvernării de peste 20 de ani a lui Putin. Ele sunt exemplul cel mai izbitor al vulnerabilității Kremlinului în fața nemulțumirilor populației datorate unor probleme de interes local.
„Aici noi suntem puterea”, strigau mii de oameni în timp ce împânzeau străzile din centrul orașului. „Aici nu e Moscova, nu e Sankt Petersburg, e Extremul Orient”, afirmă Zoia, o elevă în vârstă de 15 ani care demonstrează alături de pensionari, de oameni care își plimbă câinii sau alături de tineri pe scutere.
„Oamenii de aici sunt altfel, și nu vrem să ne spună Moscova ce să facem”.
Deși Kremlinul crede că aceste proteste nu sunt un pericol atâta vreme cât se manifestă la nivel local, ele au scos totuși în evidență slăbiciunea administrației lui Putin. Modul său de a guverna se bazează pe acapararea puterii și forței de decizie a regiunilor de către Moscova, un demers care să reflecte o anume unitate națională și o guvernare plină de înțelegere.
Această delicată relație s-a interupt pe data de 9 iulie, când Serghei Furgal, guvernatorul extrem de popular al provinciei Habarovsk, care nu este membru al partidului de guvernământ al lui Putin, a fost reținut și dus la Moscova în urma unor acuzații de asasinat, pe care el respinge și despre care susținătorii săi afirmă că sunt nemotivate.
Protestele în sprijinul eliberării lui au izbucnit la o zi după arestarea sa.
„Mama mea a votat pentru Furgal: pe el îl voia”, a declarat Zoia pentru Financial Times. „Cu toții îl voiam, dar ulterior, opțiunea noastră, votul nostru - toate ne-au fost luate”.
Protestele oamenilor de aici împotriva Kremlinului, generate de probleme locale, sunte asemănătoare cu cele din luna mai a anului trecut, semnalate în Siberia, la Ekaterinburg, cel de-al patrulea mare oraș al Rusiei, proteste care, în cele din urmă, l-au făcut pe Putin să dea înapoi și să renunțe la planul de a ridica o mare catedrală într-un parc foarte îndrăgit.
Evenimentul amintește totodată și de protestele din Moscova în sprijinul unui jurnalist arestat sub niște false acuzații și care ulterior a fost eliberat.
În ultimii ani, înmulțirea protestelor politice locale față de Kremlin au provocat deja o scădere a popularității lui Putin și a partidului de guvernământ al acestuia, Rusia Unită, putând influența viitoarele alegeri parlamentare programate în septembrie viitor.
Anul trecut, Rusia Unită și-a adjudecat numai două fotolii în consiliul regional din Habarovsk, care numără 35 de locuri, cu 30 mai puține decât în 2014.
„Este vorba despre demnitate”, a declarat Artiom Lukin, un politolog din Vladivostok, capital aceste regiuni estrem-orientale. „Oamenii s-au simțit umiliți și au înțeles că Kremlinul i-a pedepsit pentru opțiunile lor, ca pe niște copii care fac niște lucruri deloc pe placul părinților”.
În pofida regulilor stricte cu privire la adunările publice din Rusia, marșurile din Habarovsk, care altminteri ar fi condamnabile și, deci, ilegale, au avut loc aproape fără intervenția forțelor de ordine, spre deosebire de intervenția dură a poliției, devenită deja ceva obișnuit la alte proteste din Rusia.
Poliția locală pare și ea să nu dorească să-și sancționeze concetățenii.
„Nu știu ce se va întâmpla până la urmă, dar, pentru mine, important e ca Puterea să ne vadă”, declară Aleksandra, o tânără în vârstă de 31 de ani, care nu a mai participat anterior la vreun protest.
„Aici e vorba de o mare unitate și de spirit de echipă. După marșuri, oamenii fac curățenie. Unii aduc apă”, afirmă ea, îmbrăcată fiind cu o bluză pe care scrie „Eu sunt Serghei Furgal” și pe care și-a făcut-o singură.
„Este o muncă de echipă și suntem cu toții aici pentru că aici vrem să fim”.
Pe parcursul drumului, demonstranții aveau megafoane care difuzau muzică de dans, iar oamenii le făceau cu mâna din balcoane, urmărindu-le marșul.
Nu există o anume uniformă oficială a protestatarilor: participanții vin cu maiourile lor, pe care sunt imprimate sloganuri apărute în mediile de socializare, și arborează drapele, pancarte și lozinci scrise de mână. Din donațiile oamenilor s-au putut plăti amenzile impuse câtorva protestatari.
„La Moscova sunt naționaliști care cred în ideea asta, a unei Rusii puternice,” afirmă un protestatar. „Dar aici, noi credem în orașul nostru și în această regiune extrem-orientală”.
„E șoseaua noastră!”, striga un protestatar lângă o mașină a poliției care, vineri seara, încerca să oprească marșul înainte ca doi biciliști să-i blocheze drumul rulând foarte încet.
„Protestatarii sunt deosebit de pașnici, dar, în definitiv, de ce ar fi violenți?”, se întreabă Lukin. „Este orașul lor. Sunt oameni raționali și nu reprezintă o mafie”.