Realegerea Maiei Sandu în funcția de președinte la Chișinău, precum și referendumul privind introducerea integrării în UE în legea supremă a Republicii Moldova sunt evenimente cu rezultate consumate.

Curtea Constituțională de la Chișinău a validat alegerile

Sandu și-a păstrat funcția de președinte, iar Curtea Constituțională a validat rezultatele referendumului, ceea ce permite „constituționalizarea” vectorului european. Rezultatele alegerilor sunt însă contestate de forțele de opoziție, în primul rând Socialiști, încă asociați cu interesele Rusiei în Republica Moldova.

Ambele exerciții electorale desfășurate în această toamnă – alegerile prezidențiale și referendumul – au scos la iveală două probleme structurale. În primul rând, deși Maia Sandu a câștigat alegerile cu 55,3%, în țară Alexandr Stoianoglo a fost cel care a obținut mai multe voturi: 51,3% (694.422 voturi).

Opoziția folosește acest decalaj pentru a argumenta că mandatul lui Sandu ar avea o legitimitate parțială. Rezultatele scrutinului pentru al doilea tur (3 noiembrie) indică faptul că reînnoirea mandatului prezidențial pentru Sandu ar fi fost imposibilă fără votul moldovenilor din străinătate.

Cu toate acestea, din totalul de 327.851 de voturi acumulate în diaspora, Sandu a atras 271.843 de voturi, iar aceasta reprezintă 29% din toate voturile obținute de ea în cel de-al doilea tur.

Puterea de la Chișinău și polarizarea societății

A doua problemă care persistă se referă la polarizarea societății. Rezultatul referendumului constituțional (23 octombrie) a confirmat că, deși în societate există o majoritate pro-europeană, un segment al populației continuă să se opună vectorului european.

Din cei 49% dintre alegătorii care au participat la plebiscit, 50,4% au votat pentru modificarea constituției, ceea ce reprezintă aproximativ 25% din întregul electorat.

Prin urmare, există aproximativ 75% din populație care fie a votat împotrivă, a boicotat sau nu a participat deloc la referendum. Eforturile guvernului de la Chișinău de a promova referendumul au fost insuficiente pentru a depăși o trăsătură dezbinătoare a societății moldovenești, și anume polarizarea geopolitică.

Ultimele sondaje (BOP, octombrie 2024) au arătat un sprijin pentru aderarea la UE la 54,5%, cu 32,4% împotrivă. De regulă, aproximativ 30% din societate simpatizează cu Uniunea Economică Eurasiatică sau, în ciuda războiului rus de agresiune împotriva Rusiei, aspiră la o politică externă echilibrată.

Spiritul de protest în societate - de la „vot de protest” la „proteste în stradă”

În ultimii doi ani și ceva, spiritul de protest în Moldova a fost valorificat de gruparea politică din jurul lui Ilan Șor, inclusiv prin utilizarea resurselor financiare din surse ilegale și orchestrarea protestelor.

Imediat după începerea agresiunii militare ruse împotriva Ucrainei (februarie 2022), manifestările de critică la adresa guvernului, sub formă de proteste, au fost dominate de grupul lui Șor.

Alte partide politice au evitat să organizeze proteste, atât cele considerate pro-ruse, cât și altele cu opinii pro-UE.

Partidele non-Șor au anulat protestele pentru a evita să fie etichetați „agenți ruși” și să se confrunte cu sancțiuni internaționale, pe care SUA și UE le-au impus anterior oligarhilor moldoveni fugari și asociaților acestora.

Zeul cu care Socialiștii încearcă să preia agenda protestelor după câțiva ani de absență poate avea două explicații majore.

Socialiștii de la Chișinău acționează la ordin extern

Prima este de ordin extern. Este foarte probabil ca opoziția parlamentară, atât Socialiștii, cât și Comuniștii, să creadă că odată cu victoria lui Donald Trump, SUA vor fi mai dezinteresate în aplicarea de sancțiuni împotriva politicienilor moldoveni, bănuiți că ar fi folosiți de Rusia pentru a destabiliza guvernul lui Maia Sandu și respectiv instituțiile moldoveneşti.

Al doilea motiv este intern. Socialiștii vor să exploateze rezultatele alegerilor prezidențiale și ale referendumului pentru a mobiliza electoratul înaintea alegerilor parlamentare din 2025 (iulie-octombrie).

Prin contestarea rezultatelor alegerilor, Socialiștii vor să atragă cel puțin acei alegători care l-au susținut pe Stoianoglo în primul tur – 401.215. Votul acestor alegători este mai accesibil Socialiștilor decât cei care s-au mobilizat în jurul lui Stoianoglo în turul doi – 750.430.

Folosind votul de protest anti-Sandu și polarizarea geopolitică confirmată de referendumul constituțional, Socialiștii vor să alimenteze sentimentul de contestare post-electorală care există în societate.

Luptă în interiorul opoziției

Preluarea inițiativei de protest le-ar putea permite să se poziționeze ca primă forță în opoziție, deși încă riscă să devină ținta acțiunilor îndreptate de guvern împotriva actorilor pro-ruși.

În mod practic, Igor Dodon vrea să transfere imaginea de la Stoianoglo către Socialiști, iar protestele din fața Comisiei Electorale Centrale, urmate de alte proteste, planificate în următoarele săptămâni, sunt menite să-i plaseze pe un loc vizibil, imediat după Partidul Acțiune și Solidaritate.

Încercarea de politizare a rezultatelor alegerilor și referendumului, care au fost validate pe plan intern și au primit legitimitate în extern, le-ar putea aduce însă Socialiștilor circa 25%, cât a obținut Stoianoglo în primul tur al alegerilor prezidențiale.

Un astfel de procent la viitoarele alegeri parlamentare i-ar da o poziție centrală în formarea viitoarelor coaliții de guvernare.

Scenariile care pot avea loc în legătură cu protestele depind de acțiunile guvernului și, respectiv, de reacțiile partenerilor externi ai Republicii Moldova.

Scenariul 1. Protestele inițiale ale Socialiștilor vor crește în intensitate, urmărind obiectivul de destabilizare înainte de alegerile parlamentare din 2025.

Deși Igor Dodon a afirmat că protestele vor fi pașnice, acestea pot scăpa de sub control dacă țara trece prin situații de criză. Aceasta se referă și la scenariul cel mai probabil legat de lipsa de acces a regiunii transnistrene la aprovizionarea cu gaze rusești.

În consecință, situația poate degenera într-o criză energetică pentru regiunea transnistreană și restul Republicii Moldova, unde populația ar putea fi afectată de creșterea prețurilor la energie electrică, devenind susceptibilă de radicalizare și implicare în proteste, inclusiv cu ajutorul rețelelor lui Şor.

Scenariul 2. Intențiile de protest ale Socialiștilor vor fi contracarate prin acțiuni de anchetă etc. declanșate de organele de drept din țară.

În cazul unui astfel de scenariu, guvernul poate apela de asemenea la parteneri externi pentru a-i include pe Socialiști în sancțiuni internaționale. Dacă SUA nu recurge la sancțiuni, atunci UE ar putea fi reticentă în a folosi acest instrument împotriva opoziției parlamentare, chiar dacă acțiunile acesteia pot avea caracter destabilizator pentru guvernarea Sandu-PAS.

Scenariul 3. Protestele socialiste vor fi pașnice și ignorate de guvernul de la Chișinău.

Chiar dacă se limitează la un caracter strict pașnic, protestele vor permite forțelor pro-ruse să alimenteze narațiunile rusești de dezinformare cu privire la legitimitatea mandatului Maiei Sandu și a referendumului. Aceste mesaje ar putea avea un impact asupra rezultatelor alegerilor legislative.