Când Ierusalimul a fost cucerit de împăratul babilonian Nabucodonosor, Daniel și trei tineri, Anania, Azaria și Misail au fost luați robi.

Impresionat de înțelepciunea lui Daniel, Nabucodonosor îl cheamă la palat împreună cu cei trei. Prorocul refuză să se atingă de bucatele împăratului, arătându-i că hrăniți doar cu semințe și apă se pot arăta mai frumoși decât cei ospătați cu bucatele împărătești.

Pentru că nu se închină unei statui a împăratului, cei trei tineri sunt aruncați într-un cuptor încins, însă la rugăciunea lor Dumnezeu preschimbă focul în rouă.

Pentru refuzul de a se închina idolilor, Daniel este aruncat de două ori în groapa cu lei, dar scapă nevătămat.

Nu s-a întors în țară cu frații săi iudei, fiind tratat cu cinste de împărații Cirus II și Darius I.