Procesul din Vinerea Mare care a schimbat lumea. Cum a ajuns Mântuitorul Hristos victima a două entități care doreau să aibă liniștea unei sărbători importante.

Procesul Mântuitorului este studiu de caz în Facultățile de Drept respectabile ale lumii. A avut loc în 33  d.Hr., în timpul domniei împăratului roman Tiberius.

Procesul Mântuitorului - contextul

Se știe că Iudeea era regat clientelar al Romei în momentul Nașterii Mântuitorului.  Așadar, partea politică a Iudeii, legată de partea religioasă depindeau de autoritatea politico-militară a Romei care instaurase procuratori militari. Adică, autoritățile locale politico-religioase aveau grijă să țină populația sub control.

Plăteau dările către Roma iar Roma, prin procurator, îi pedepsea pe aceia care încălcau ordinea convenită de fruntașii politici și religioși pe de o parte  și Roma pe de altă parte. Pe acest fundal, se derulau două mișcări, a zeloților care voiau scuturarea jugului incipient roman (Iudeea va fi ocupată după aproape patru decenii de momentul pe care îl discutăm acum) și a creștinilor lui Hristos.

Iuda Iscarioteanul și Baraba, zeloți sau infractori?

Legendele țesute în jurul lui Hristos și a vremurilor Noului Testament afirmă că două personaje legate indirect de Procesul Mântuitoruului, Iuda și Baraba ar fi fost recoluționari zeloți. Iuda ar fi fost infilitrat între Ucenici apoi Apostoli ca parte a conspirației ce dorea slăbirea Romei. El a fost dezamăgit că Iisus nu se punea în fruntea  revoluției pentru că el propovăduoa Împărăția Domnului. Bineînțeles, comitea furtișaguri și fura din banii comunității Apostolilor pe care o avea în grijă.

Baraba ar fi fost lider politic și de aceea iudeii ar fi dorit eliberarea lui de către Pilat din Pont.

Procesul lui Hristos: iudeii și Pilat își pasau responsabilitatea reciproc

Iudeii vedeau în Hristos un rival religios. Pilat voia să fie iertat de Tiberius, care devenise din nou prieten al iudeilor. Ori, Pilat nu dorea să-i supere nici pe iudei dar nici pe Tiberius la a cărui iertare spera. Hristos nu putea fi considerat inamic pentru că predicase plata impozitelor și nu negarea ei.

Dar, dacă Hristos era eliberat și nu Baraba, se supărau iudeii. De aceea, Pilat a încercat stratagema spălării pe mâini în sensul că el nu ar fi săvârșit decât obligația impusă de evrei. Realitatea este însă alta. Pilat și iudeii nu doreau tulburări de Pessah. Tocmai de aceea, Hristos a fost arestat în noaptea de Pessah (Joia Cinei celei de taină). Procesul a fost așadar o regie din care toți să iasă cu fața curată.

Antisemitismul s-a întemeiat pe acuzația că evreii L-ar fi condamnat pe Hristos

O evanghelie apocrifă, atroibuită lui Pilat și scrierile lui Martin Luther, promotorul Reformei la 1517 au accentuat în lumea germană ideea presupusei responsabilități exlcusive a iudeilor asupra execuției lui Hristos. Hristos însuși după Înviere a venit cu ideea de pace și iertare. A spus că El l-ar fi iertat și pe Iuda, dacă acesta nu s-ar fi spânzurat.

Hitler, în încercarea sa de a-și fundamenta doctrina antisemită, rasistă, a rostogolit ideea legată de procesul lui Hristos tot ca să atribuie vina exclusivă asupra iudeilor din timpurile biblice.

Așa cum am mai spus, procesul lui Hristos a fost rezultatul unei ciocniri a civilizațiilor, ciocnire care a determinat apariția religiei universale creștine.